Traim vremuri grele. Daca privim la ultimele evenimente ne dam seama ca se intampla lucruri care, poate la noi in tara si nu numai nu le-am fi crezut posibile. Dar daca stam sa analizam mai in detaliu, vom observa ca ceea ce se intampla acum, este rezultatul faptelor noastre. Nu trebuie sa sa privim foarte multi ani in urma, ca sa ne dam seama cat de mult s-au schimbat lucrurile, s-au schimbat cei din jur si poate noi. Zi de zi daca privim in lumea ce ne inconjoara, ce vedem? Si aceasta e intrebarea care vreau sa ne-o punem fiecare. Ce vezi tu, ce vad eu, in fiecare zi in fapta mea, in fapta celui din jur in toate lucrurile pe care le facem? Nu cumva am ajuns... de unde am plecat? Le spunea Pavel efesenilor: " aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume." Noi in care vreme suntem, care vreme o traim si unde este Dumnezeu?
marți, 31 ianuarie 2012
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
Esti invitat
Joi: 19.01.2012
Predica: Dragos Croitor - Suceava
Cantare: Grup vocal - Sarbii Farcasei
Vineri: 20.01.2012
Predica: Zaharia Bica - Cluj Napoca
Cantare: Cor - Targu Lapus
Sambata: 21.01.2012
Predica: Dorel Crisan - Cluj Napoca
Cantare: Ema Repede - Bistrita Nasaud
Duminica: 22.01.2012
Predica: Nelu Horodinca - Pitesti
Cantare: Elim Harmony - Timisoara
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Ioan 3:16
Va asteptam cu drag!
Predica: Dragos Croitor - Suceava
Cantare: Grup vocal - Sarbii Farcasei
Vineri: 20.01.2012
Predica: Zaharia Bica - Cluj Napoca
Cantare: Cor - Targu Lapus
Sambata: 21.01.2012
Predica: Dorel Crisan - Cluj Napoca
Cantare: Ema Repede - Bistrita Nasaud
Duminica: 22.01.2012
Predica: Nelu Horodinca - Pitesti
Cantare: Elim Harmony - Timisoara
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Ioan 3:16
Va asteptam cu drag!
duminică, 8 ianuarie 2012
Fara urma de indoiala
Privind prin ochii care au marcat trecerea timpului cu lacrimi, privind cutele lasate de efemeritatea vietii, constientizam limitarea noastra in lupta pe cont propriu pe acest pamant.
Viata traita fara Dumnezeu e o viata lipsita de sens. Avem aparenta placere a clipei
traite pe principiul care contesta existenta idealului. Lumea aceasta tinde sa inlocuiasca teama de momentul judecatii cu o imagine denaturata
a unui Isus depersonalizat, care nu vede,nu aude si nu simte zbaterile, nelinistile si golurile din suflet, goluri care tind spre iluzii, si lasa in urma deziluzia. De fiecare data cand ne oprim inima sa simta,o facem din teama de a ne fi inselate asteptarile, dar astfel demonstram ca nu suntem dispusi sa platim pretul credintei ca ceea ce a fost promis va fi indeplinit.
Dumnezeu poate dincolo de ceea ce noi vedem imposibil, dragostea Lui intrece marginile pe care noi le vedem cand privin in orizontul puterii noastre.
Pentru ca taria noastra e in sangele care continua sa curga pe cruce,de fiecare data cand ne indoim,de fiecare data cand cadem, pentru ca traim inca harul de
a ne putea ridica, si de a lasa lumina dragostei divine sa se oglindeasca in noi, si sa
arda cu pasiune pentru principiul care nu poate fi vandut pe 30 de
arginti, pentru ca a fost deja rascumparat. Fiecare indoiala,fiecare teama pe care o
acceptam darama temelia vietii dedicate trairii pe Munte,unde e siguranta
si pace, alaturi de Dumnezeu. Si credinta neclintita in lucrurile nadajduite e bucata de rai care ne este permisa pe pamant, fericirea care ne ridica. Nu ne constientizam adevaratele nevoi, ci interpretam instinctul ca pe o nevoie demna de a fi satisfacuta, ceea ce ne conduce spre nedumerirea de a nu fi ajuns fericirea, pe cont propriu.
Chiar si dupa ce am strapuns cu sulita necredintei Inima care ne-a dat viata, aceeasi Dragoste curata ne-a ridicat si ne-a sters ranile. Raman cicatricile care marturisesc sfarsitul a ceea ce a durut si rana inchisa de mana vindecatoare, datatoare de viata noua. Si cine ne-ar putea clinti de pe calea pe care am invatat sa mergem,avand privirea atintita in sus si acceptand binecuvantarea care ne copleseste?
„Eu-zice Domnul-te voi învata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta." ( Psalmul 32:8)
Viata traita fara Dumnezeu e o viata lipsita de sens. Avem aparenta placere a clipei
traite pe principiul care contesta existenta idealului. Lumea aceasta tinde sa inlocuiasca teama de momentul judecatii cu o imagine denaturata
a unui Isus depersonalizat, care nu vede,nu aude si nu simte zbaterile, nelinistile si golurile din suflet, goluri care tind spre iluzii, si lasa in urma deziluzia. De fiecare data cand ne oprim inima sa simta,o facem din teama de a ne fi inselate asteptarile, dar astfel demonstram ca nu suntem dispusi sa platim pretul credintei ca ceea ce a fost promis va fi indeplinit.
Dumnezeu poate dincolo de ceea ce noi vedem imposibil, dragostea Lui intrece marginile pe care noi le vedem cand privin in orizontul puterii noastre.
Pentru ca taria noastra e in sangele care continua sa curga pe cruce,de fiecare data cand ne indoim,de fiecare data cand cadem, pentru ca traim inca harul de
a ne putea ridica, si de a lasa lumina dragostei divine sa se oglindeasca in noi, si sa
arda cu pasiune pentru principiul care nu poate fi vandut pe 30 de
arginti, pentru ca a fost deja rascumparat. Fiecare indoiala,fiecare teama pe care o
acceptam darama temelia vietii dedicate trairii pe Munte,unde e siguranta
si pace, alaturi de Dumnezeu. Si credinta neclintita in lucrurile nadajduite e bucata de rai care ne este permisa pe pamant, fericirea care ne ridica. Nu ne constientizam adevaratele nevoi, ci interpretam instinctul ca pe o nevoie demna de a fi satisfacuta, ceea ce ne conduce spre nedumerirea de a nu fi ajuns fericirea, pe cont propriu.
Chiar si dupa ce am strapuns cu sulita necredintei Inima care ne-a dat viata, aceeasi Dragoste curata ne-a ridicat si ne-a sters ranile. Raman cicatricile care marturisesc sfarsitul a ceea ce a durut si rana inchisa de mana vindecatoare, datatoare de viata noua. Si cine ne-ar putea clinti de pe calea pe care am invatat sa mergem,avand privirea atintita in sus si acceptand binecuvantarea care ne copleseste?
„Eu-zice Domnul-te voi învata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta." ( Psalmul 32:8)
Oana G.
marți, 3 ianuarie 2012
Imi doresc...
...sa ne plangem mai putin de ce nu avem si sa ne bucuram mai mult de ce avem...
...sa platim mai putin pe mesaje, facturi de telefon si sa dam mai multi bani celor in nevoie......sa petrecem mai putin timp pe net si mai mult timp in rugaciune...
...sa ne inghesuim mai putin la a iesi "in fata" si mai mult la batrani si bolnavi...
...sa nu ne plangem de plictiseala in Biserica ci sa ne plangem de slaba noastra partasie cu Tatal...
Domnul sa ne binecuvinteze !
duminică, 1 ianuarie 2012
La inceput de an
"Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!"
Psalmul 90:12
Abonați-vă la:
Postări (Atom)