marți, 3 iunie 2014

Tehnologia - o prefacere a lumii

Astăzi se poartă tableta și telefonul, nu poți ieși în lume fără să “butonezi” puțin ecranul. Trebuie să fii văzut de ceilalți. Cu cât ecranul e mai mare cu atât ai mai multă valoare. Snobii și maneliștii ar rămâne mișcați în mod cert arunci când ai scoate din jeanșii tăi telefonul de trei mii de lei. Eventual, trebuie lipită o etichetă pe care să scrie data fabricației, să vadă toată prostimea că e telefon nou și că tu ai bani.
Ne înconjoară o lume alterată de materialism, zgârcenie, individualism si Mamona. Oamenilor le place să fie centrul universului, să primească like pentru ce au, nu pentru ce sunt. Astfel, la mare căutare e look-ul, mall-ul, distracția, terasa, mașina tunată cu lumini multe și muzică tare ca să fii sigur ca daca ajungi la cincizeci de ani vei avea nevoie de aparat auditiv.
Totuşi, niciodată oamenii n-au fost mai singuri ca acum. Căștile în urechi, telefonul personal cu internet pe el, nu fac decât să accentueze singurătatea celor care nu știu să se limiteze la strictul necesar și care stau pe internet până li se înroșesc ochii.
Nu mai vorbim unii cu alții. În biserică habar nu avem prin ce trece fratele care stă cu două rânduri mai în spate. Ne place să fim noi cu noi înșine. Ne-am luat telefoane performante ca să ne ocupăm mai mult timp cu ele și mai puțin cu ceilalți. Fiecare e ocupat cu jucăriile lui și nu mai are timp de necazurile altuia. Când ne întoarcem la Dumnezeu din lumea fictivă a tehnologiei am vrea să primim pocăința ca pe setările telefoanelor, în mod automat ceea ce nu se poate. Isus nu ne-a făcut roboți.
Poate trăim noi în lumea facebook-ului, a socializărilor de la distanță, dar mulți habar nu au cum e să te plouă vara până la piele sau ce frumos e să urci pe culmile munților. Oamenii își trăiesc tinerețea ca pe un vis. Când se trezesc e prea târziu iar cei mai frumoși ani au zburat.
O tinereţe cu nasul în ecrane e cea mai mare robie de astăzi. E o tinerețe care ne costă prezentul, ne costă banii, ne costă viitorul și mai apoi viața.
Max Frisch spunea că tehnologia este un mod de a organiza universul astfel încât omul să nu fie nevoit să-l experimenteze. Unii experimentează doar jungla online ori mâncatul semințelor în fața blocului cu tableta lângă ei.
Alţii zic că tehnologia are puterea de a schimba lumea. Eu zic că tehnologia doar o preface. Numai Hristos o poate schimba.
           
                                                                                                                                                                                           Alexandru Fintoiu
sursa: www.ciresarii.ro