Protestez!

După ce am citit despre întâlnirile lui Marius și Rut Bodnariu, cu fetele și apoi cu cei doi băieți, după aproape trei luni, paharul a dat peste el. Plec la San Francisco să protestez! Cum pot exista asemenea ființe atât de abrutizate în nordul europeean? Le-au înghețat sufletele în lungile nopți polare? Cum poți sta lângă doi părinți sfâșiați de durere veghindu-le o bucurie dozată și suspravegheată de 60 de minute de întâlnire cu proprii copii, fără să li se topească ceva din aizbergul din inimă?
Cum pot oare duce lingura la gură, acești funcționari ai Barnevernet-ului, când știu că în oala lor fierbe ciorba vânzărilor de copii nevinovați? Cum pot dormi aceste ființe după ce au auzit plânsul sfâșietor al copiilor smulși din brațele mamelor lor?
Mă duc la San Francisco să protestez împotriva unui stat lipsit de inimă și omenie.
Protestez împotriva tuturor celor care calcă în picioare sanctitatea vieții umane. Dacă Norvegia vrea copii, de cei lasă avortați de măcelarii lor? Dacă vrea să apere copiii, de ce nu-i salvează din mâinile ucigașe ale mamelor lor fără frica lui Dumnezeu? De ce nu-i apără de doctorii criminali?
Protestez împotriva celor care au trivializat în Norvegia și pretutindeni, legământul sfânt al căsătoriei pe viață. Împotriva celor ce încurajează distrugerea familiei prin divorțul, mai ușor de făcut azi decât desfacerea unui contract cu compania de telefoane. Protestez împotriva sistemelor parazitare, a păsărilor negre de pradă care se hrănesc din stârvul familiei de azi!
Protestez împotriva celor ce redefinesc familia și vor să recompenseze putregaiul moral al nelegiuirii legăturilor nenaturale cu copiii oamenilor cinstiți și temători de Dumnezeu! Dacă i-am tolerat să-și consume fericirea nelegiuirii lor sterpe, acum vreți să le dați copiii noștri nevinovați?
Protestez împotriva statului norvegian, și împotriva oricărui stat de pe această planetă, care se crede mai bun educator de copii ca părinții lor. Protestez împotriva celor ce subminează autoritatea și responsabilitatea părinților, împotriva celor care cred că statul e mai important ca omul. Dumnezeu n-a creat statul, ci pe om după chipul și asemănarea Lui. Christos, Domnul, n-a murit răstignit pe cruce pentru stat, ci pentru om.
Mă duc la San Francisco să protestez împotriva celor care vor să vitregească copiii noștri de moștenirea pe care suntem gata să le-o lăsăm. Vrem să le lăsăm o credință vie, o morală creștină, o țară pe care s-o iubească, o lume mai bună. Protestez din toate fibrele ființei mele împotriva celor ce vor să ne smulgă copiii din brațe pentru a-i îndoctrina cu filozofiile lor atee și globaliste.
Mă duc la San Francisco să protestez din toată ființa mea împotriva răpirii samavolnice a copiilor familiei Bodnariu de către Barnevernet-ul norvegian.
Protestez pentru că și eu sunt Bodnariu!

Preluat de pe: lascaupetru.wordpress.com

Tehnologia - o prefacere a lumii

Astăzi se poartă tableta și telefonul, nu poți ieși în lume fără să “butonezi” puțin ecranul. Trebuie să fii văzut de ceilalți. Cu cât ecranul e mai mare cu atât ai mai multă valoare. Snobii și maneliștii ar rămâne mișcați în mod cert arunci când ai scoate din jeanșii tăi telefonul de trei mii de lei. Eventual, trebuie lipită o etichetă pe care să scrie data fabricației, să vadă toată prostimea că e telefon nou și că tu ai bani.
Ne înconjoară o lume alterată de materialism, zgârcenie, individualism si Mamona. Oamenilor le place să fie centrul universului, să primească like pentru ce au, nu pentru ce sunt. Astfel, la mare căutare e look-ul, mall-ul, distracția, terasa, mașina tunată cu lumini multe și muzică tare ca să fii sigur ca daca ajungi la cincizeci de ani vei avea nevoie de aparat auditiv.
Totuşi, niciodată oamenii n-au fost mai singuri ca acum. Căștile în urechi, telefonul personal cu internet pe el, nu fac decât să accentueze singurătatea celor care nu știu să se limiteze la strictul necesar și care stau pe internet până li se înroșesc ochii.
Nu mai vorbim unii cu alții. În biserică habar nu avem prin ce trece fratele care stă cu două rânduri mai în spate. Ne place să fim noi cu noi înșine. Ne-am luat telefoane performante ca să ne ocupăm mai mult timp cu ele și mai puțin cu ceilalți. Fiecare e ocupat cu jucăriile lui și nu mai are timp de necazurile altuia. Când ne întoarcem la Dumnezeu din lumea fictivă a tehnologiei am vrea să primim pocăința ca pe setările telefoanelor, în mod automat ceea ce nu se poate. Isus nu ne-a făcut roboți.
Poate trăim noi în lumea facebook-ului, a socializărilor de la distanță, dar mulți habar nu au cum e să te plouă vara până la piele sau ce frumos e să urci pe culmile munților. Oamenii își trăiesc tinerețea ca pe un vis. Când se trezesc e prea târziu iar cei mai frumoși ani au zburat.
O tinereţe cu nasul în ecrane e cea mai mare robie de astăzi. E o tinerețe care ne costă prezentul, ne costă banii, ne costă viitorul și mai apoi viața.
Max Frisch spunea că tehnologia este un mod de a organiza universul astfel încât omul să nu fie nevoit să-l experimenteze. Unii experimentează doar jungla online ori mâncatul semințelor în fața blocului cu tableta lângă ei.
Alţii zic că tehnologia are puterea de a schimba lumea. Eu zic că tehnologia doar o preface. Numai Hristos o poate schimba.
           
                                                                                                                                                                                           Alexandru Fintoiu
sursa: www.ciresarii.ro 

Un gand...

          Te-ai gandit vreodata daca Dumnezeu te-ar intreba chiar acum in aceste clipe, cu toate caci poate esti ocupat pentru a naviga pe Internet sau pentru a viziona un film...De ce sa te primesc in cerul Meu..? Ce i-ai raspunde.?

           Ei bine poate multi dintre voi va ganditi... La cel mai simplu raspuns. Pentru ca merit...! Ohh dragul meu vreau sa-ti spun ca noi nu avem nici un merit in fata lui Dumnezeu, El decide pe cine primeste in cerul Lui si pe cine nu...! Cerul este un dar fara plata. Nu este ceva pe care il putem castiga sau merita...! Sau oare... Stiu cu siguranta ca voi fi cu Dumnezeu in cer...? Gandeste-te si raspunde-ti in dreptul tau...! 

          Eu zic ca ar cam trebui sa stim fiecare dintre noi care este tinta noastra pe acest pamant, cui slujim si cui ne inchinam...!Slujeste-i dar lui Dumnezeu si vei fii copilul Lui..!

                                                                              Roxana Danciu

La ce foloseşte cunoaşterea fără înţelepciune?

În prezent, cunoştinţele au mare preţ în lumea afacerilor. În unele cercuri, o diplomă de absolvire a unui program de masterat în administrarea afacerilor este extrem de valoroasă. Atunci când scriem CV-uri, pe lângă „traseul” pe care l-am urmat în cariera profesională, arătăm şi nivelul cunoştinţelor şi al experienţei profesionale pe care le-am dobândit în acest proces. O mare parte din angajaţi o reprezintă aşa-zişii „muncitori specializaţi”, oameni care au informaţiile, priceperea şi pregătirea necesară pentru executarea unor sarcini specifice.

Cunoştinţele însă, îşi au limitele lor. Uneori am auzit spunându-se despre cineva: „Ştie doar atât cât să fie periculos”. Fiind un fan al sportului, cunosc destul de multe despre baseball, baschet, fotbal şi tenis. Aş fi însă un antrenor îngrozitor în oricare din aceste sporturi şi, în ciuda faptului că am multe cunoştinţe despre tenis, am fost mai degrabă mediocru, ca jucător.

Sincer, cred că adesea cunoaşterea este supraestimată. Anul trecut, când am participat la reuniunea absolvenţilor de liceu, am descoperit că unii dintre cei mai deştepţi şi pregătiţi elevi din clasa mea nu au realizat nici un lucru de valoare în viaţă. Personal, cred că lumea nu are nevoie de mai multă cunoaştere, ci de mai multă înţelepciune.

Înţelepciunea, conform dicţionarului, înseamnă “Cunoaşterea a ceea ce este adevărat sau drept, însoţită de o judecată corectă pentru a acţiona”. Una este însă să ai cunoştinţe şi alta să ştii să le aplici cât mai bine în rezolvarea numeroaselor decizii şi probleme complexe cu care te poţi confrunta în fiecare zi. Din această cauză, cred că învăţăturile din cartea Proverbe a Vechiului Testament fac din înţelepciune un subiect atât de important. De fapt, primele nouă capitole din Proverbe vorbesc mai mult despre înţelepciune şi numeroasele ei forme, în timp ce următoarele 22 de capitole arată înţelepciunea în acţiune, în diverse situaţii cu care ne putem întâlni zi de zi. Haideţi să aruncăm o privire asupra unor observaţii despre înţelepciune, din cartea Proverbe.

Înţelepciunea ne conduce spre o viaţă bogată, plină de răsplăţi. Lumea ne face semn cu mâna, încercând să ne ademenească pentru urmărirea unor scopuri greşite. Înţelepciunea ne dă puterea să recunoaştem şi să ne concentrăm asupra unor scopuri cu adevărat importante în viaţă, care ne aduc răsplăţi. “(Înţelepciunea) strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii... Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii” (Proverbe 9:3,6).

Înţelepciunea vine de la Dumnezeu. Adevărata înţelepciune nu poate fi găsită în cărţile pentru auto-instruire sau la seminarele ţinute de vorbitori celebrii. Ea vine de la Dumnezeu, care a demonstrat-o încă de la începutul istoriei. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea”(Proverbe 9:10).

Înţelepciunea este un bun de mare preţ. În afaceri, ne cheltuim resursele pe multe lucruri, dar înţelepciunea nu poate fi cumpărată cu nici un preţ – este nepreţuită. “Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!” (Proverbe 16:16). “Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.” (Proverbe 19:8).

Înţelepciunea determină acţiunea şi vorbirea potrivită. Care este răspunsul corect într-o situaţie complexă, critică? Înţelepciunea ne ajută să înţelegem ceea ce este mai bine să facem – şi să spunem – într-o anumită situaţie. “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). “Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui” (Proverbe 16:23). “Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

Înţelepciunea pavează calea spre succes. Nimeni nu doreşte să aibă eşecuri în viaţă sau în carieră, dar prea adesea aceste lucruri se întâmplă. Dacă vom căuta să câştigăm înţelepciune şi s-o aplicăm cum trebuie, ea ne va proteja de capcanele care pot apărea în viaţa personală şi profesională. “Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute” (Proverbe 24:3-4).

                                                                                                             Robert J. Tamasy

sursa: http://fundatie.ciresarii.ro/articole/aprozar/La-ce-foloseste-cunoasterea-fara-intelepciune%3F

Alpinistul

    Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte din lume. Pentru asta el s-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
    Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si el nu mai vedea nimic. Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
    Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
     Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu :
"-Ajuta-ma Doamne!".
Deodata auzi o voce venita de pretutindeni:
"- Ce doresti fiule?"
"- Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii.
"- Chiar crezi ca eu te pot salva?"
"- Da Doamne, cred in Tine!"
"- Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni" spuse Dumnezeu.
    Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
    A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
    Cat esti de atasat de franghie?
    Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, nu te mai baza pe franghiile tale, o sa ingheti de frig la numai 2 metri de pamant.

                                                                                 Relu Griguta

Tu, ce ai da...?

Meditatia saptamanii! - Adevarul ramane in picioare

Sa presupunem ca aseara intre ora 21-21.30, ai vorbit la telefon cu trei amici despre care stiai ca sunt in aceeasi localitate. Trebuia sa fii impreuna cu ei la acea intalnire speciala, dar asa cum se intampla, cand doresti cel mai mult , atunci nu se poate. Toate convorbirile au decurs normal, insa ceva e putred la mijloc. Cand i-ai intrebat cum e vremea, unul ti-a spus ca ploua, altul ca e cer plin de stele, iar celalalt ca ninge.

Te intreb: pot avea toti trei dreptate in acelasi timp? Ori mint toti trei, ori unul spune adevarul si ceilalti mint. Exista un principiu fundamental al logicii, numit legea noncontradictiei. Astfel ca doua enunturi contradictorii nu pot fi adevarate in acelasi timp. Cunoscutii apologeti, Norman Geisler si Frank Turek redau propunerea lui Avicena, un filosof musulman, pentru cei care neaga aceasta lege: ,, ar trebui batut si ars, pana cand recunoaste ca a fi batut nu este tot una cu a nu fi batut, si a fi ars nu este totuna cu a nu fi ars”( of musulmanii astia).

Ne intereseaza adevarul la locul de munca, in relatiile cu colegii sau cu patronatul, ne intereseaza adevarul in familie, si nu dorim sa fim mintiti de bancherul, sau doctorul pe care ne bizuim. Asteptam ca informatiile pe care le solicitam la un secretariat, ghiseu, sau orice altceva, sa fie adevarate, insa cand vine vorba de adevarul spiritual acceptam tot felul de bazaconii: ,, Toate religiile au dreptate; cine poate stii; totul este relativ, se poate si asa, important este sa te simti bine, etc”.

Iata cateva dintre descrierile pe care autorii mentionati mai sus, le fac cu privire la adevar:

,,Adevarul este descoperit, nu inventat. El exista independent de cunoasterea lui de catre cineva.( Gravitatia a existat si inainte de Newton).

Adevarul este transcultural. Daca ceva este adevarat , este adevarat pentru toti oamenii, (2+2=4 pe toate continentele)

Adevarul este neschimbator chiar daca credintele noastre despre adevar se schimba."

Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. Pentru ca El este Calea, Adevarul, si Viata. Adevarul ramane in picioare.

                                                                                                           Sorin Giurgiu

Bunătatea sau primăvara dintre noi

Citeam ce afirma Ludwig van Beethoven, că nu recunoaşte alt semn al superiorităţii decât bunătatea. Când mă gândesc la bunătate nu pot conştientiza ceva mai bun şi mai măreţ decât bunătatea lui Hristos. El Şi-a întins harul peste toţi cei care au dorit harul.

David voia să vadă bunătatea Lui cea minunată. Şi-a dorit-o ca pe o primăvară. Iar ea este cu noi. Faptul că ne deschidem ochii liniştiţi într-un pat dimineaţa este doar bunătatea Lui, nu inimile noastre prea sănătoase îndopate de e-uri. Dacă suntem privilegiaţi de cer şi nu ne doare nimic, să privim spre Hristos şi să ne minunăm de nesfârşita Lui bunătate.

La câtă suferinţă este în jur, când n-ai nimic dureros în vene, în tine, în suflet şi în trup, e doar Hristos. Totuşi, tot El e şi oricâte necazuri am avea, oricâte râuri în lacrimi am strange; la sfârşit va fi Domnul Cel care ne va şterge lacrima, nu cu batiste sfinţite, ci cu mâna Lui neprihanită. Şi câtă onoare ca lacrimile amestecate de-atât pământ să-ţi fie şterse de Rege!

Sunt fericit că sunt creştin şi nu sunt singur. Ar trebui să credem cu toţii în El ca nişte disperaţi. Nu vedeţi ce frumuseţe este în El? Bunătatea Lui satură, bunătatea Lui îţi dăruieşte ce ai pierdut, bunătatea Lui transformă întristarea în bucurie, vindecă bolnavii, aduce viaţă unde este moarte, pune pâine pe masă şi salarii pe carduri.

Cu El la cârmă, corabia vieţii noastre nu se scufundă niciodată, deşi apa intră mereu când sunt furtuni. Dar vânturi şi vijelii sunt pentru ca noi să-L rugăm pe El să le potolească. Astfel nu uităm cine e Domn.

Cineva se ruga la biserică şi mulţumea Lui Dumnezeu că i-a dat mai mult decât se gândea vreodată. Aş zice că mai degrabă bunătatea Lui ne dăruieşte mai mult decat merităm nu decât gândim.

“Să mori nu e nimic, înspăimântător e să nu trăieşti.” Aşa zicea Victor Hugo. Haideţi dar să trăim în fiecare zi cu bunătatea Lui în sânge…

                                                                                                             Alexandru Fintoiu

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/bunatatea-sau-primavara-dintre-noi-alexandru-fintoiu/

Meditatia saptamanii! - Raspunsul pentru intrebarile generatiei noastre...

Am ajuns la 7 miliarde de locuitori pe Terra, si totusi parca suntem mai singuri ca niciodata. Am ajuns la cel mai bun nivel de trai, trai pe care generatiile dinaintea noastra n-au avut curajul sa-l viseze, si totusi parca suntem mai nemultumiti ca niciodata. Am ajuns sa beneficiem de educatie, asa cum parintii si bunicii nostri n-au putut sa o faca inaintea noastra, si totusi parca exista mai multa imoralitate decat in oricare generatie. Oare sa existe cineva sa ne iubeasca asa cum suntem? Sa existe cineva caruia chiar sa nu-I pese daca avem realizari, sau nu avem in viata? Sa existe cineva care sa ne stie asa cum suntem noi si sa ne mai poata iubi? Sa existe cineva pentru care sa nu conteze kilogramele, ridurile, varsta, nationalitatea, pregatirea academica? Mai putem gasi acea Persoana pe care sa n-o intereseze CV-ul, contul, sau casa in care locuim? Exista cineva specializat sa iubesca niste ratati de meserie?

Aceasta Generatie are nevoie de cineva care sa o iubesaca dezinteresat, si Acesta este Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa avem 1000 de prieteni pe Facebook, dar oare cine ne iubeste cu adevarat. Stim sa ne dam comentarii siropoase si pupici virtuali, dar oare cine mai sta langa noi in ziua necazului.

La Golgota, Dumnezeu ti-a spus ca te iubeste. Si ti-a dovedit-o prin moartea Fiului sau.

                                                                                Sorin Giurgiu

Meditatia saptamanii - Rugaciunea schimba vieti!

      Am citit recent un exemplu despre o familie cu 2 copilasi. Tatal, pe nume Calvin, era dependent de droguri, iar sotia sa, Miriam, era tot mai ingrijorata de cele se se intamplau, pentru ca situatia iesise cu totul de sub control. L-a rugat de atatea ori sa inceteze cu consumul de droguri, insa el continua parca tot mai mult, singura ei speranta era Dumnezeu. Calvin provoca un dezastru imens familiei in goana lui dupa senzatii tari. Uneori Miriam era obligata sa il dea afara din casa din cauza atator certuri. Viata ei spirituala s-a intarit si rugaciunea ei era tot mai infocata, isi punea toata increderea in Cel care putea sa o ajute, in Dumnezeu. Ea a cerut si Bisericii pe care o frecventa sa se roage pentru sotul ei sa fie scos din prapastia imensa in care intrase. Ii spunea chiar si lui ca Dumnezeu il va elibera, insa el devenea incruntat. Ea ii punea cantari crestine, el de multe ori le oprea, dar ea nu inceta sa ii puna, chiar daca trebuia sa schimbe casetele de mai multe ori, fiindca el i le arunca. Chiar si fetita lui a incercat sa il faca sa se opreasca din drumul gresit pe care pornise, insa el isi continua drumul cu mai mare inflacarare, Intr-o zi insa, Dumnezeu i-a iesit inainte. In timp ce familia era la Biserica si impreuna cu toata Biserica se rugau pentru Calvin Hunt, el nu avea liniste acasa. El obisnuia sa se drogheze in timpul slujbelor de la Biserica, pentru a nu fi vazut de cei din familie. In acea seara a auzit plansete de copil din dulap. Atunci a crezut ca familia lui nu a plecat in acea seara la Biserica, i-a tot strigat si nu iesea nimeni de acolo. A simtit ca daca mai sta acasa, viata lui se va sfarsi. Asa ca a pornit inspre Biserica, in cautatea familiei. Cand a intrat a auzit ca Biserica, impreuna cu familia lui se rugau pentru el, Ca Dumnezeu ca il aduca in mijlocul lor. Iar el inainta in continuare inspre amvon, Pastorul Bisericii a deschis ochii si l-a vazut, iar atunci a inceput sa multumeasca Domnului cu toata puterea pentru ca Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea si Calvin este in mijlocul lor. Atunci familia s-a alaturat acolo in fata si s-au rugat in continuare pentru el. De atunci viata lui s-a schimbat, Calvin si-a reluat lucrul in constructii si a fost un tata si un sot ca inainte si asa cum ar trebui sa fie, Apoi a devenit un om care in SUA ducea mesajul Evangheliei prin cantare, scotand albume cu cantari crestine. 

      Asadar, rugaciunea poate schimba vieti, poate intregi familii, poate schimba suflete. Important e ca rugaciunea sa fie facuta cu credinta si din toata inima. Important e sa ne deschidem inimile in fata Lui Dumnezeu, pentru ca El are rezolvare pentru orice problema din viata noastra.

                                                                            Andrada Giurgiu

O tură în plus!

Un atlet câștiga de fiecare dată cursele. Și pentru că nimeni nu-i putea ține piept, întrecerile sale deveniseră plictisitoare. Se cunoștea învingătorul încă din start. Într-o zi, un ziarist a întrebat pe campion care îi este secretul. “De fiecare dată când terminăm antrenamentul, în timp ce toți colegii mei merg la cabina de duș, eu mai fac o tură în plus!”

O tură în plus. În timp ce ceilalți se relaxează, să continui să transpiri. Un exercițiu în plus și atingi Himalaya la bac. O zi în plus de muncă și-ți cresc conturile pe card. O carte lecturată în plus va face diferența când deschidem gura la predică. O pagină citită din Biblie în plus și simți pe Dumnezeu mai aproape. O rugăciune în plus e o aripă nouă. O tură în plus. Când Moise pleca din cort după rugăciune, Iosua rămânea mai departe lângă gura lui Dumnezeu. Era tot numai urechi! Tura lui în plus l-a făcut mai târziu mai mare peste tot norodul. Când ucenicii ațipeau pe genunchi, Isus continua rugăciunea pe munte. Tura în plus l-a făcut Mântuitor. A rezistat pe cruce! O tură în plus. Înseamnă o evanghelizare mai mult în stradă, o broșură mai mult în scara blocului, un kilometru mai mult în misiune, o oră mai mult la repetiția corului, o melodie divină a orchestrei. E egal eficiență. Dar și satisfacție. O tură în plus cu Hristos aduce înfrânare când te calcă cei din jur pe bătături, lacrimi când aproapele-ți suferă nesprijinit, cozonaci în orfelinate nu doar de Paști și Crăciun. O tură în plus și vei mirosi a înger. O tură în plus și vei sta în picioare când cei din jur cad, vei merge înainte când cei mai mulți fug înapoi. E tura martirilor, a psalmiștilor, a sfinților ce schimbă cotidianul infestat. Să faceți o tură în plus! În fiecare zi mai mult decât ieri. Și zidurile Ierihonului se fac moloz. Să nu le mai ridice nimeni!

Fiți maratoniștii lui Hristos, nu doar creștini ieșiți în șlapi la promenadă! Dumnezeu nu dă medalii decât celor ce transpiră…

                                                                                                               Nicolae Geantă
Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/o-tura-in-plus-nicolae-geanta/

Meditatia saptamanii! - Mergi inainte!

David Jeremiah povesteşte un eveniment care a impresionat o lume întreagă, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din Barcelona în anul 1992. După ce s-a terminat cursa de 400 metri bărbaţi, privirile multora s-au îndreptat dinspre câştigători înspre un alergător britanic pe nume Derek Redmond. Din cauza unei rupturi la tendonul de la genunchi s-a prăbuşit pe pistă, la mijlocul cursei. Oficialii competiţiei au vrut să-l ajute să iasă de pe pistă, însă cu obrazul plin de lacrimi, el i-a dat la o parte. Atunci majoritatea celor care priveau au înţeles ce voia să facă, avea de gând să termine cursa, însă durerea a fost aşa de mare încât îi era imposibil din punct de vedere fizic să continue. Atunci un om în vârstă, ignorând regulile, a trecut prin cordonul de oameni din jurul pistei… Derek şi-a aşezat braţul pe umărul bărbatului. Nu era un oficial care încerca să-l scoată pe Derek de pe pistă, ci voia să ajute un atlet curajos şi plin de hotărâre să termine cursa. Omul acela era tatăl lui. Mai mult decât un tată, sau decât oricare altă persoană, Dumnezeu vrea să te ajute să duci cu bine cursa vieţii tale şi să obţii „cununa neveştejită a slavei”. 
Aşa că nu renunţa şi mergi înainte!

                                                                                Sorin Giurgiu