Chemarea ta

Îţi mai aminteşti ziua în care i-ai promis Domnului că te vei dedica Lui de acum înainte? Cum ţi-ai imaginat fiecare zi din viaţa ta de atunci înainte? Îţi imaginai o viaţă de luptă continuă pentru a deveni cineva, pentru a avea cea mai perfectă familie şi a-i dărui tot ce poţi tu mai bine? Îţi imaginai o frământare continuă pentru a-ţi câştiga pâinea? Şi din când în când câte o duminică la biserică...Eu NU mi-am imaginat-o aşa.
A fost o zi în care am hotărât că cea mai bună investiţie este în Împărăţia lui Dumnezeu. Am ales să cred că indiferent de slăbiciunea mea, de frica sau împotriviri, Dumnezeu vrea să aduc Imparaţia Lui pe pământ. Ştiu că El nu caută abilităţile noastre, ci disponibilitatea. Cât de corect este să vin înaintea lui Dumnezeu eu, creaţia, înaintea Creatorului şi să-i spun că nu sunt destul de bun... ce insultă. Dumnezeu nu a creat rebuturi. Dumnezeu a creat oameni, plini de potenţial, a pus în ei chipul Lui, i-a făcut asemănători cu El... adică puternici, creativi, fără frică. Şi chiar dacă am un singur talant, nu mă uit cu jind la cel care are cinci, ci aleg să fiu responsabil cu darul pe care Dumnezeu mi l-a dat, pentru că într-o zi mi se va cere socoteală. Şi ştiu sigur un lucru: Biblia nu spune că ar mai fi fost vreun rob care să nu primească nici un talant... prin urmare eu nu am dreptul să afirm că nu am nici un dar, sau că darul meu nu este un dar îndeajuns de bun; Dumnezeu a ştiut exact cu ce m-a echipat pentru ca să pot face exact lucrarea pe care El a pregătit-o pentru mine.
Tu ai identificat acest dar în tine? Ai găsit care este locul unde Dumnezeu te cheamă? Ştii care sunt oamenii pe care vrei să-i ajuţi? L-ai auzit pe Dumnezeu atunci când te-a chemat? Sau încă nu îţi cunoşti chemarea, şi te mulţumeşti să trăieşti ca un creştin căldicel, leneş şi lumesc? Alege să ştii că Dumnezeu poate să valorifice energia ta, darul tău, dacă ai credinţă că El poate să schimbe lumea din jurul tău, şi te poate folosi chiar pe tine. Dumnezeu are ceva de spus în viaţa ta, El are o direcţie pentru tine, dar clarificarea acestei direcţii vine din relaţia ta intimă cu El.
Ai ştiut până azi că eşti dator? Eşti aşa de binecuvântat şi plin de daruri...ai ascultat atâtea predici în biserica ta şi te-ai bucurat de atâtea ori în cântări şi părtăşie. Ai primit hrană tare, şi ai fost binecuvântat...ca să poţi fi, la rândul tău, o binecuvântare. Ai primit Duhul Sfânt, şi trupul tău este templul Lui... dar ştii că Duhul Sfânt este puterea misiunii? Fiecare experienţă pe care ai avut-o cu Dumnezeu are un scop, şi anume acela de a te face slujitorul şi martorul Lui printre oameni. Ca şi creştin care L-ai întâlnit pe Isus, L-ai simţit şi te-ai bucurat în prezenţa Lui de atatea ori... iţi înţelegi datoria? Ştii că ai o amprentă unică, ai ceva unic ce numai tu poti da lumii acesteia?
Vreau să intru azi în chemarea pentru care Dumnezeu m-a creat. Vreau să ştiu că nu mi-am irosit viaţa. Şi nu mi-e frică, ci aleg să cred aşa cum spunea Livingstone: “Ştiu un lucru: sunt nemuritor atâta timp cât încă nu mi-am terminat lucrarea.”

Laura F.

Esti invitat sa ne spui cum ai peTRECUT sarbatorile?

Cum ai sarbatorit Craciunul, noul an, cum au trecut pentru tine aceste sarbatori? Mai frumos ca alta data, mai trist, mai rau, mai bine? Cu ce ai ramas....?

O, om

O, om!... ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
- de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i indrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă! - vorba ta
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! - cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urm-un drum deschis
înspre infern sau paradis,
Sspre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! - viersul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său,
de har sau de ruşine!

Arăţi o cale! - calea ta
În urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va'nălţa,
vor merge suflete pe ea...
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! - viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi, tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!...

O, om!... ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

Nu uita!... fii credincios
cu grijă şi cu teamă!
- Să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! -
Căci pentru toate, ne-ndoios,
odată, vei da seamă!

Traian Dorz

De Sarbatori

(click pe imagine pentru zoom)

Am fost colindati...

In data de 19 decembrie, am avut deosebita placere de a asista la o seara de colinde si poezie de Craciun la Casa de Cultura a orasului nostru. Colindatorii au fost tinerii din Corul Mixt de Camera al Universitatii Emanuel din Oradea sub indrumarea dirijorului Ovidiu Pop. Momentele de poezie au fost sustinute de Ioana Pop, care ne-a incantat cu versuri despre sarbatoarea nasterii Domnului. Vioara, naiul, pianul, vocile coristilor, toate au reusit sa aduca atmosfera cereasca peste cei peste 200 de oameni adunati la eveniment. La incheierea serii primarul orasului a avut un cuvant de felicitare si urari pentru sarbatori. Si fie ca sarbatoarea nasterii Domnului sa ne umple inimile de bucuria mantuirii care a venit o data cu Cel sarbatorit.
Mai jos puteti vizualiza cateva momente surprinse in timul magic petrecut in atmosfera de sarbatoare...

Text & imagini: Paul Onija

Moş Crăciun

Stres, aglomeraţie, magazine pline, oameni agitaţi şi multă concentrare asupra pregătirilor, acestea sunt câteva lucruri care ne arată că e sărbătoare şi încep pregătirile!
Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe moşul cel fals, fiind cuminţi pentru el, ascultători numai ca să-l mulţumească, în loc să le arate părinţilor mulţumirile şi respectul pe care îl merită.
Toţi ne gândim la cum o să ne stea hainele pe noi în seara de Crăciun pregătite cu câteva luni înainte…dacă nu cumva am uitat unul din cele minim zece feluri de mâncare să le punem pe lista de cumpărături cu numeroase capitole (fructe, sărăţele, sucuri, şerveţele în toate culorile posibile, mezeluri, şi multe altele…). Ne împodobim casa, geamurile, balustrada scării, garajul, tot ce ne pică la mână cu moşi, omuleţi de zapadă, fundiţe, panglicuţe şi uităm foarte uşor de aranjarea ,,pătuţului,, cel mai important- inima noastră.
De ce se pune mai mult accent pe Moş Crăciun decât pe Domnul nostru Isus Hristos care a venit sa ne mântuiască, din moment ce Moşul ne aduce doar cheltuieli şi in plus “ne obligă” să-i minţim pe micuţii copilaşi?
De ce facem cadouri celor săraci şi le spunem cu toată sinceritatea că sunt din partea moşului, dând refuz la o faptă bună scrisă in Carte?
Unde a ajuns lumea aceasta? Mai avem puţin şi colindăm Hristos (moşul) se naşte, Domnul (renii) coboară!
Majoritatea scenetelor create de copiii din grădiniţă şi nu numai, despre naşterea Mantuitorului, cu personaje, cu roluri, sau multe altele au devenit învechite, iar cele în top fiind ale lui Moş Crăciun!
În glorioasa seară, când ne adunăm cu toţii la Biserică, se dă mai multă importanţă Domnului Isus, decât moşului, exceptând partea cu cadourile pentru cei mici, care nu vor să înţeleagă că sunt din partea părinţilor, deoarece mintea lor este deja prea obişnuită cu moşul!
Poeme, poezii, cântări, predici, toate sunt mai speciale în seara de Crăciun, tradiţia colindatului, este şi ea o forma de a înveseli chipurile fraţilor mai învârsta din biserică , când ne aud cântând în curţile lor (asta dacă mai mergem pe la ei la colindat).
Am putea măcar să încercăm să fim mai atenţi la lucrurile care merită, dacă avem doua cămăşi una să o dăm celui ce n-are, dacă ai doua perechi de cizme, dă-i una la vreo fetiţă care umbla desculţă sau în sandale în plinul ger! La masă, în seara de Crăciun nu chema tot pe cei care au, ci cheamă-i pe cei mai neinsemnaţi (sau da-le macar un pachet din ce ai tu). Mă rog Domnului să ne facă să înţelegem că binecuvântările Lui sunt mai de preţ decât toţi moşii şi toate lucrurile care ne-au ,,invadat,, casele!


Domnul să vă binecuvinteze!... sau Crăciun fericit?

Roxy Pop

Zambet fara sclipire

Totul în jur pare atât de monoton, de şters... zâmbet fără sclipire... ochii fără lumină... curcubeu fără culori. Trăim într-o lume în care, trist dar adevărat, punem un mare preţ pe relaţia noastră cu persoanele de sex opus...
Deseori un loc aşa important încât uităm că de fapt preocuparea noastră principală este să fim plăcuţi Domnului, nu oamenilor. Trăiesc, simt, respir, visez printre oameni, mi-e aşa greu să cred că alţii trăiesc doar pentru bani... visează doar la fata/băiatul perfect.
În timpul în care noi trăim, ca şi o generaţie tânără, ni se oferă totul... iubită/iubit la minut, încălzirea mâncării la minut, temă la minut, referate la minut, totul se petrece aşa repede... încât vedem numai asta... nu mai avem "minute"pentru Dumnezeu...
Ne alegem prietenii după cum arată, cât sunt de bogaţi şi nu ţinem cont de ce vrea de fapt Dumnezeu de la noi. În tinereţe ispita este mare, dar NU mai mare ca şi Dumnezeu, nu mai mare ca şi dorinţa noastră de a ne păstra curaţi. De a aştepta cu credincioşie ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru noi. Aşteptăm ca prietenii noştri să fie perfecţi, dar noi suntem? Pretindem altora ceea ce noi nu suntem şi ceea ce nici nu vom fi. Dumnezeu reprezintă TOTUL: o mână întinsă când sunt căzut, pătura care mă înveleşte când mi-e frig, dragostea care mă face să zic: "te iubesc!", "sunt alături de tine", prietenul care întotdeauna are timp să mă asculte.
Internetul a luat o mare amploare, măcar pentru o zi, ce ar fi dacă l-am înlocui cu Biblia?!
În loc să intrăm pe yahoo messenger, am citi din Matei, Marcu, Luca, Ioan...
Decât să pierdem ore în şir uitându-ne la poze pe hi5, să privim la oameni care l-au urmat cu devotament pe Dumnezeu.
Ar fi greu dar ar merita. Ne-am zidi casa sus în cer şi nu ne-am zidi un nume fals în spatele monitorului...

Randuri de: Dana Manu

Lecţia de anatomie ce ne ajută să trecem anul

Oameni. Şi oarecum are logică. Nu am puteam fi altfel. De ce spunem că suntem oameni? Ce ne diferenţiază de restul creaţiei? Mi-aţi da atâtea teorii că n-aş mai avea ce scrie în continuare. Şi, probabil, într-o anumită măsură, aţi avea dreptate – fiecare dintre voi. Suntem oameni, dar (să fie oare de vină epoca vitezei în care trăim?!!) ni s-au dereglat simţurile. M-am decis să plecăm de la bazele existenţei noastre, de la funcţiile de bază… de la simţurile iniţiale. Ochii au fost făcuţi pentru a vedea, urechile pentru a asculta/auzi, inima pentru a pompa seva ce ne ţine în viaţă, creierul pentru a dicta etc. Cum se face că atâţia dintre umanii noştri co-pământeni nu mai văd cu ochii, ci cu urechile, nu mai dictează cu creierul, ci cu inima şi sunt convinsă că lista poate fi completată de fiecare dintre voi?Gândesc complicat. Ce vreau să spun de fapt? Cum se face că ne este suficient să ni se spună ceva rău de fratele nostru, iar noi reacţionăm ca şi cum am fi văzut cu proprii noştri ochi? O sa-mi spuneţi că e vorba despre încredere. Argumente şi argumente stau gata să se înşiruie pentru a vă arăta că încrederea nu e asta. Dar să trecem peste.Tineri fiind mi s-ar părea logic să gândim cu creierul şi să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, dar să fim sinceri – de prea multe ori nu e aşa. De prea multe ori, luăm deciziile noastre bazându-ne pe orice altceva decât pe materia cenuşie! Cel mai adesea, luăm decizii cu inima. Cred că exact aici am vrut să ajung: inima omului este înşelătoare. Cred că în final singurul lucru care nu este înşelător în viaţa noastră este Dumnezeu – şi asta doar dacă Îl vrem parte componentă. Aţi auzit de-atâtea ori că El nu forţează, El nu face presiuni. Ne prefacem că Îl vrem prezent în viaţa noastră – dar, de fapt, L-am lăsat exact acolo unde L-am întâlnit. Poate L-am dus totuşi câţiva paşi mai încolo. Doar nu am vrea ca Domnul să rămână în drum?
Cum am ajuns de la lecţia de anatomie la respingerea singurului sprijin real? Simplu: suntem oamenii unei generaţii care luptă să câştige – ce? În final nu contează. Doar ne vrem învingători, şi pentru a fi învingători luăm decizii cu inima, vedem cu urechile, transmitem mai departe informaţii care sunt menite să ne înalţe pe noi, coborând pe alţii. Vreţi să vă spun un secret? Singurul mod în care va fi cineva învingător e de partea Lui Isus. (Shhhhh rămâne între noi – oricum e una din informaţiile pe care ne e ruşine să le dăm mai departe.)
Aş vrea să închei prin a vă motiva să luaţi decizii înţelepte, dar a devenit un clişeu. La sfârşit de an, toate deciziile ne par înţelepte. Atunci hai să o luăm altfel: priveşte în anul care a trecut la toate deciziile aşa-zise înţelepte. Le regăseşti?

Ganduri de: Camelia Sighiartau

Seara de colinde, 19 decembrie, Tg Lapus

(pt a mari imaginea, click pe ea)

Cum poţi fii fericit intr-o lume tristă?

În lumea aceasta a idilelor ieftine, şi a dragostei ce după primul dans se ofileşte, tinerii sunt cei mai afectaţi de starea prezentă. Oamenii se cearta tot mai mult, numarul divorţurilor este foarte mare, al accidentelor la fel, şi toata lumea sufera prin felurite incercări. Insă noi tinerii am hotarât sa lasăm asta deoparte cât de cât şi să ne ocupam mai mult de partea noastra spirituală... Am observat mai ales in liceul meu, cum tinerii incearcă să işi gasească refugiu, in ţigări, alcool, dragoste de-o vara, sau ştiu eu câte metode mai au... majoritatea baieţilor aleargă intr-o parte şi-n alta pentru a-şi gasi cele mai tari gagici, pe care să le seducă cu eşarfa lor in patrăţele sau cu bretonul lor intins cu placa surorilor. Fericirea pentru mulţi dintre ei inseamnă, o prietena tare, un nume cât de cât renumit in liceu şi nicidecum o relaţie bună cu Domnul Isus. In cadrul misiunilor pe care le-am inceput vom arăta tinerilor şi nu numai că fericirea pe care o caută sau şi-o doresc este numai langă Dumnezeu, şi la Dumnezeu! E cam greu să ii fac pe colegii mei să inteleagă ca fericirea nu constă in toate glumele pe care le zicem la fiecare trei minute din conversaţia noastră cu ceilalţi, deoarece uneori mă mai pierd şi eu intr-un val de glume nepotrivite care pluteşte peste clasă. Nu putem sa ne incredem in lucruri simple şi trecătoare, cum ca ele ne-ar putea face fericiţi, nu putem fi siguri ca dacă partenerul nostru de viaţă ne va oferi fericire, vom fi fericiţi pană la capăt, trebuie sa ne bazăm fericirea pe ceva ce rămâne in veci adică pe Domnul nostru Isus Hristos, pentru ca e singurul lucru care ne garantează fericirea! Unii tineri sunt foarte nemulţumiţi de viaţa pe care o duc, fară să inţeleagă că ei o fac sa fie bună sau rea. Se plâng deseori ca nu ii inţeleg parinţii, cu toate că ei se departează de cele mai multe ori de ei, fie in domeniul serviciului sau in domeniul viciului! Fericirea nu constă doar in faptul că ai o familie sau nu, sau că ai prieteni adevăraţi sau nu , fericirea este atunci când iţi formezi o familie cu Domnul Isus... fericirea nu constă in bani, nu constă in maşină de ultimul tip, sau in cross-uri foarte puternice, fericirea este ...ISUS!

Nu iti baza fericirea pe lucuri care pier...bazează-ţi fericirea pe ceva ce ramane neclintit...bazează-ţi fericirea pe Hristos!!!

Roxy Pop

Intalnire de tineri la Rogoz

Slujire sau surogat

Cu bucurie constat ca tinerii din vremea aceasta cauta partasia si nu rateaza ocazia de a se revedea cu prietenii in cadrul intalnirilor de tineret.
Dupa ce tinerii din Rogoz au fost prin alte biserici la intalniri de tineret, si-au exprimat dorinta de a fi tinerii-gazda a unei intalniri. Sub indrumarea lui Florin Pop si a sotiei lui, Nicoleta, au discutat, au planificat, au chemat si…
Vineri 27 noiembrie 2009, prin ajutorul Celui Atotputernic ne-am intalnit pentru un popas spiritual in jurul cantarilor de lauda, a poeziilor si a Cuvantului Sfant. Tineri din Cernesti, Fanate, Ciocotis, Trestia, Razoare, Inau, Tg. Lapus, Suciu de Jos, Fantanele, Baia Mare si Rogoz au ocupat in mare parte cele 160 de scaune din sala.
In cantare ne-au condus tinerii din Cernesti iar mesajul scripturii a fost rostit de fratele Inu (Gherasim Magda). Au mai slujit: Lidia (Ciocotis) cu o poezie, Roxana Pop (Tg. Lapus) o cantare, Samuel Cornea (Baia Mare) cu o poezie si o cantare si Florin Pop (Rogoz) cu o marturie si un indemn la rugaciune.
N-am stiut ce va predica Inu, dar cu 15 minute inainte sa inceapa partasia mi-a marturisit ca a avut o lupta grea cu sine insusi sa accepte mesajul cu care l-a impovarat Domnul. Calauzit de Duhul a rostit un mesaj intitulat: Slujire sau surogat sau altfel Slujind Domnului sau facand figuratie avand ca text de baza Geneza 4: 1-7. A subliniat faptul ca prin orice lucru pe care il facem putem sa slujim Domnului. Astfel, fie ca e vorba de scoala, de locul de munca, de indatoririle gospodaresti sau orice alta activitate, noi putem sluji Domnului sau putem doar sa facem figuratie. Ce e mai dureros e ca adesea slujba din casa Domnului pentru multi e doar o forma de slujire si ne lipseste motivatia si atitudinea de slujitori ai Domnului. Mesajul a avut menirea sa ne constientizeze de felul in care slujim si totodata sa ne cheme la slujirea adevarata.
Spre final ne-am unit intr-o rugaciune de smerenie, de cainta si de recunostinta la adresa Domnului Isus pentru ca prin dragostea Lui am primit har.
Seara s-a incheiat cu o gustare printre imbratisari, revederi si discutii.

Pentru toate Ii dam slava Lui!

Relatare de:Emil Burdetiu

Ce imi place in Romania?

M-am hotărât să renunţ la numerotări. Dar vreau să vă spun că deşi am avut posibilitatea sa plec de-aici, din ţară, totuşi m-am hotărât să rămân aici. Îmi place aici. Sunt născut aici, astfel că sunt condamnat să-mi placă,doar sunt român. Peisajele României vor rămâne marcate pe veci în inima mea. De oamenii acestei ţări mă leagă amintiri de neşters. Aici nu poţi să te plictiseşti, apare ceva nou mereu. România a început să se mişte, poate ca melcul, poate ca o căruţă în comparaţie cu un Ferrari, dar se mişcă. Se asfaltează străzi, se ridică clădiri, se mai aplică din când în când legea, se mai schimbă mentalităţi, oamenii aleargă la facultăţi. Apar site-uri creştine româneşti tot mai bune pe internet, se înmulţesc taberele şi conferinţele, sunt cărţi creştine tot mai multe, şi avem intelectuali de certă valoare. O mică Românie este blocul meu. Aşa că privind la vecinii mei, văd că oamenii se iubesc, mulţi se şi căsătoresc până la urmă, fac copii, îi educă. Deasemenea, noi vecinii vorbim mereu unii cu alţii, ne mai vizităm, ne mai ajutăm, ce-i drept mai puţin, iar pisicile aciuiate pe aici, sunt tratate ca nişte prinţese. Îmi plac micii şi sarmalele, îmi plac colindele şi colindatul, îmi place Păunescu, Lascău, Negruţ şi alţii. Acum nu mi le aduc aminte pe toate, precis în zilele următoare or să-mi vină. Dar sunt mândru ca sunt român, îmi place familia mea, soţia mea, ceea ce fac la şcoală, la Biserică. Îmi este drag oraşul în care trăiesc, iar blocul este o mică lume pentru mine. LA MULŢI ANI români, oriunde vă aflaţi...

Tie, ce-ti place in Romania?

Un gand de: Sorin Giurgiu