Daca vrei

Se afla Domnul Isus intr-o imprejurare si a zis tuturor celor care erau acolo cu El:  „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze." (Luca 9:23)
M-am gandit de multe ori la acest verset si din el putem vedea cateva aspecte cu privire la viata de credinta. Unele din ele poate ni se par banale, altele poate nici nu le-am constientzat, dar sunt cuvintele Mantuitorului.
Primul lucru care il evidentiaza Hristos prin chemarea pe care o face este "Daca voieste..." cu alte cuvinte, daca vrea, daca vreau, daca vrei etc. Dumnezeu prin Fiul Sau si nu numai, prin Cuvant si prin oamenii dedicati Lui arata lumii intregi, caci a-L sluji pe El, in primul rand, inseamna VOINTA. Trebuie sa vrei, nu obligat de parinti de obiceiuri de rusine, de comunitate etc. Sigur daca vom intreba oamenii de langa noi daca vor sa-L urmeze pe Hristos toti sau aproape toti vor spune ca da.
Al doilea aspect al chemarii Domnului este cuvantul "cineva". Alfel spus daca vrei-oricine ai fi, poti sa-L urmezi pe El. Nu te considera prea tanar, prea neinsemnat, prea inalt, prea scund, prea bogat, prea sarac, prea mare, prea nepriceput. Orice soapta ar veni sa stii esti si TU chemat.
In al treilea rand Mantuitorul face chemarea de a merge DUPA El, "...dupa Mine..." De atatea ori am pus conditii Domnului si i-am aratat noi cum sa lucreze El si am zis "Fa asa Doamne..., lucreaza asa etc" Insa El ne spune clar ca sa mergem dupa El si EL INAINTE. Cu alte cuvinte sa ne lasam calauziti de El, El sa fie intai de toate si de toti.
Al patrulea aspec al acestui verset este in stansa legatura cu al treilea. "Sa se lepede de sine" spune multe daca suntem gata sa ascultam. Lepadare inseamna renuntare, o renuntare totala, o repulsie chiar fata de lucrul respectiv. Chiar si DEX-ul zice: "A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el." Asa ca alte comentarii sunt de prisos in directia aceasta.
Un alt aspect, al cincilea daca le numaram e luarea crucii. De-a lungul vremii crucea a fost inteleasa gresit si a ajuns sa fie pusa in diferite locuri, de catre oameni ca un simbol. Dar crucea pentru Domnul a insemnat suferita, durere, greu, sudoarea fruntii, batjocuri, ura din partea multimii. Pentru tine ce inseamna crucea? Esti dispus sa o iei?
O problema a noastra in zilele noastre e "...in fiecare zi..." Hristos a transat si aceasta problema. Noi de multe ori intelegem crestinismul ca o activitate de duminica cand ne luam costumul afisam "fata smerita" si ne intalnim la biserica. Pe cand s-a terminat programul, suntem alti oameni (nu mai buni din pacate) Pe cand aici ne este cat se poate de clar trasata ideea de continuitate, de consecventa.  In fiecare zi sa avem acea traire, o relatie permanenta cu Cel ce ne-a facut Chemarea.

El...

... fără Dumnezeu în lume

Traim vremuri grele. Daca privim la ultimele evenimente ne dam seama ca se intampla lucruri care, poate la noi in tara si nu numai nu le-am fi crezut posibile. Dar daca stam sa analizam mai in detaliu, vom observa ca ceea ce se intampla acum, este rezultatul faptelor noastre. Nu trebuie sa sa privim foarte multi ani in urma, ca sa ne dam seama cat de mult s-au schimbat lucrurile, s-au schimbat cei din jur si poate noi. Zi de zi daca privim in lumea ce ne inconjoara, ce vedem? Si aceasta e intrebarea care vreau sa ne-o punem fiecare. Ce vezi tu, ce vad eu, in fiecare zi in fapta mea, in fapta celui din jur in toate lucrurile pe care le facem? Nu cumva am ajuns... de unde am plecat? Le spunea Pavel efesenilor: " aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume." Noi in care vreme suntem, care vreme o traim si unde este Dumnezeu?

Schimbarea incepe cu... mine

Am ajuns in societatea in care traim sa avem o dorinta vesnica de schimbare. In ideea in care ceva e gresit, sa vrem schimbare nu e rau. Dar nu cred ca privim mereu in directia buna. Suntem in punctul in care am uitat sa privim... spre noi. Am ajuns asa de mandrii, incat ne credem perfecti si toata lumea din jur e gresita. Greseli sunt si daca privim- si privim, la ceilalti vedem defecte, slabiciuni si greseli. Insa hai sa-i lasam in pace pe cei din jur si sa ne uitam un pic la noi. Daca "recunoaste" cineva ca este perfect prin insasi acest fapt greseste si nu este perfect. Cred ca cea mai corecta decizie cand venim si zicem ca vrem o schimbare e sa privim la noi. Cu ce pot eu sa schimb in bine situatia in care ma aflu sau mai corect spus cu ce pot sa MA schimb EU ca sa fie mai bine in situatia in care ma aflu? Si hai sa intelegem ca e vorba de noi. Noi suntem implicati, noi putem sa facem sa iasa bine sau rau, noi putem sa punem mana sa facem mai bine iar daca nu facem si suntem din exterior, hai sa ne implicam, hai sa punem mana sa facem ceva, in loc sa dam vina pe altii cand noi nu facem nimic.

Indiferenta...problema sau obicei?

Oras aglomerat, strazi pline, oameni agitati, grabiti, alergand intr-o parte si in alta dupa un strop de fericire... Copii plangand de foame, mame cersind doi banuti pentru o bucata de paine, adolescente care isi distrug viata pentru o clipa de placere... lume stresata, si prea putina pace si liniste vad uneori in orasul meu. E un oras foarte micut, de aceea are si partile lui bune, de liniste, sau sunt momente cand este primitor si cam nepopulat. Dar rar...
Lumea se confrunta cu o gramada de probleme, si atunci cand trece grabita de pe o strada pe alta, si observa un cersetor la coltul strazii (farmeciei), abia isi intoarce capul sau arunca un ban, deoarece sunt obisnuiti cu cei care stau acolo... si cersesc zilnic.
A fii indiferent, deja devine un obicei, din cate se poate observa...suntem asa de obisnuiti cu copiii care stau in fata magazinelor si plang de foame... sau din lipsa de mangaiere, care asteapta doar sa ii intrebi cum ii cheama, si sa vorbesti cu ei doua vorbe... nu neaparat sa le promiti marea si sarea.
Oamenii in varsta vad cel mai bine indiferenta din lumea de azi. In gandul lor se rascolesc mereu aceleasi intrebari: ”unde este educatia de mai demult?, unde sunt tinerii plini de dorinta de a ajuta un sarman batran care abia isi duce anii in spate?...” iar apoi se incheie cu comparatia: “Pe vremea noastra era asa… si asa…si asa”, si tot dezamagiti, uitandu-se in jurul lor…isi dau seama ca de multe ori ajung acasa singuri cu povara lor, fara ca la cineva sa le fi pasat de ei.
Este greu sa recunoastem dar asa e, indiferenta cu care ne tratam unii pe altii, a devenit un obicei problema.

Roxana Pop

Când mâinile se desprind...

Fiul este chemat la spital, deoarece tatăl lui era în comă. După câţiva zeci de kilometrii de mers cu maşina, ajunge la patul părintelui său. Deşi nu ştia dacă acesta îl aude, şi-a exprimat bucuria că deşi la bătrâneţe, a făcut pasul întoarcerii sale la Domnul. Îi vorbeşte în aceste clipe solemne, de speranţa revederii. Bătrânul dă semn că îl înţelege şi îi strânge mâna, dar nu se limitează numai la atât, ci încearcă să pună mâna fiului, în mâna soţiei pe care simte că o pierde. În acele momente dramatice, care-ţi rămân gravate în minte şi în inimă pe viaţă, mama şi fiul simt la un momentdat, că pierd mâna celui drag. Bătrânul plecase, iar ei nu mai puteau face nimic. O altă viaţă, atât de glorioasă, îl aştepta. Pastorul Vladimir Pustan, unul din protagoniştii şi povestitorul acestei întâmplări, a arătat dramatismul despărţirii de cei dragi, şi faptul ca mâinile fiecăruia se vor desprinde la un momentdat, plecând într-un loc unde accesul celorlalţi este interzis.

Ultimile gânduri ale lui Octavian Paler, cunoscutul eseist, jurnalist şi prozator român, sunt de pe patul de spital,unde acesta a avut premoniţia morţii sale.Iată ce scrie în jurnalul său în ultimile zile din viaţă: ,, Am fost adus ieri, duminica 22 aprilie, cu Salvarea la Spitalul Municipal, din cauza ca, pe un fond de raceala si in urma unui puseu de tensiune, am facut un edem pulmonar. De ieri, stau intepenit in pat, sub perfuzii si cu masca de oxigen pe fata. (...) Vad cerul prin fereastra rezervei. Nori anemici se taraie pe cerul primaverii. De afara, se aude sirena unei Salvari.(...) Si e o primavara afara care-mi pare prin lumina ei glorioasa si prin cerul ei usor neurastenic aproape o ironie.28 aprilieMa simt ca intr-o barca, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce in ce mai departe de mal. Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. (...)Transcriu din Maeterlinck: „N-ar exista morti daca n-ar exista cimitire”.(...) Duc, cand sunt treaz, un mic infern. Amintirea anilor in care nu-mi pasa ca timpul trecea. Dar, probabil, a spune intreg adevarul despre tine e cu neputinta.29 aprilie (duminica)Orice cuvinte as folosi pentru a exprima pustiul duminicilor mele, tot prost le-as folosi”. Maestrul Paler a cunoscut şi dânsul, singurătatea mâinii care se desprinde.

Experţii de la NASA au putut observa deosebirea dintre ce înseamnă a fi creştin si necreştin. În urma dezastrului din 28n ianuarie 1986 a navetei Challanger, au desfăcut cutia neagră. În zecile de secunde de la decolare, şi până la prăbuşire, când membrii echipajului şi-au dat seama de iminenţa dezastrului, ei au reacţionat atât de diferit. Majoritatea echipajului a început să înjure, şi să apostrofeze pe cei de la NASA, spre deosebire de acea membră a echipajului care era creştină. Ea şi-a încredinţat viaţa ei şi a familiei în Mâna Domnului, recitând de asemenea din Psalmul 23.

Ce mult contează, să-l cunoşti pe Hristos. Au fost oameni care au trăit singuri multă vreme, au fost oameni care au suferit mult timp, şi poate mulţi dintre ei au fost abandonaţi,însă L-au cunoscut pe Mântuitorul... Doar cei care-l cunosc pe Hristos, nu mor niciodată singuri.Atâţia oameni au avut un renume în lumea aceasta, şi peste tot au fost recunoscuţi, însă în clipa morţii n-au fost cunoscuţi de Iisus. Ce folos, de banii pe care i-au avut bogaţii acestei lumi, daca nu şi-au predat viaţa în Mâna Domnului, şi dacă nu s-au îmbogăţit faţă de cer? Ce folos sa fii înconjurat de prieteni, dacă Hristos - Păstorul cel Bun nu este cu tine când treci prin valea umbrei morţii?

Tu ce vei face, când mainile se vor desprinde…?

http://sorin-giurgiu.blogspot.com/

Daca...

Am ascultat zilele acestea o cantare care o stiam mai demult dar de data aceasta m-a facut sa meditez mai profund la versurile ei care spun printre altele: daca noi suntem trupul (lui Hristos)...

...de ce bratele nu ajung (la cei in nevoie) ?
...de ce mainile nu vindeca?
...de ce cuvintele nu invata?
...si daca noi suntem trupul (lui Hristos)
...de ce picioarele nu merg?
...de ce Dragostea Lui nu arata celorlalti ca este o Cale...?

"Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. "

Romani 12:4-8

Indiferenta

“Nimic durabil nu se poate intemeia pe indiferenta.” (Octavian Paler)

Indiferenta este unul dintre pacatele cele mai mari pe care un om le poate savarsi asupra altui om. Indiferenta inseamna sa nu iti pese de cei din jur, iar aceasta se poate potrivi chiar si pentru relatia cu Divinitatea. Indiferenta este unul dintre cele mai mari pacate in raport cu semenii, respectiv cu Divinitatea. Atunci cand suntem indiferenti starnim cea mai mare rautate, deoarece indiferenta doare intotdeauna.

Cum putem sa fim indiferenti la tot ceea ce se intampla in jurul nostru, la problemele celor din jurul nostru? Cum putem sa fim indiferenti cand vedem ca atatia oameni mor fara sa fie mantuiti de Dumnezeu? Cum putem sa fim atat de indiferenti cand stim ca viata asta e atat de scurta si noi am ales un drum gresit ? Cum putem sa fim atat de indiferenti cand nu stim unde vom ajunge dupa moarte ? Toate acestea reprezinta o problema existentiala a lumii in care traim, toate acestea conduc inspre peirzare. Indiferenta este un drum gresit, pe care o apucam tot mai multi dintre noi, tratand-o tot cu indiferenta.

Cum putem sa fim atat de indiferenti cand vedem cate a facut Dumnezeu pentru noi ? Cum putem sa fim atat de indiferenti cand vedem ce frumos a creeat Dumnezeu totul ? Cum putem sa fim atat de indiferenti cand stim ca Dumnezeu si-a dat Fiul ca jertfa de rascumparare pentru pacatele noastre ? Cum putem sa fim atat de indiferenti la chemarea Tatalui care ne iubeste atat de mult ? Cum putem fi atat de indiferenti fata de Cuvantul Sau ? Toate acestea duc inspre pierzarea noastra, inspre iazul cu foc. Indiferenta nu il afecteaza pe Dumnezeu, ne afecteaza pe noi, insa pe Dumnezeu il doare cand ne vede atat de indiferenti la tot ce a facut pentru noi. Insa El nu are de pierdut, cei care pierd sunt oamenii indiferenti, care aleg drumul cel mai usor, renuntand sa lupte pentru idealurile lor.

Un lucru care conteaza este acela de a nu fi indiferenti fata de cei din jurul nostru, de problemele lor si mai ales sa nu fim indiferenti fata de Dumnezeu si de tot ceea ce a facut pentru noi cu atata dragoste.

Andrada G.

7 ani de Acasa

Astazi, se implinesc sapte ani de cand am incheiat legamant cu Cel care m-a creat. In toti acesti ani, am invatat ca am ajuns pana aici doar prin harul Sau, ca pot sa scriu cateva randuri doar prin mila Sa. Ii multumesc profund, pentru toata purtarea Lui de grija. Am invatat si constientizez ca fiecare clipa -oricat de sus sau jos am fost, a fost altaturi de mine si este, nu pentru ca am facut eu ceva, ci pentru ca ma iubeste. Am invatat ca si in necaz sunt dator sa trec pe acolo, ca sa ma schimb, ca sa ii vad puterea si sa nu uit ca sunt dependent de El. In binecuvantare am invatat ca sa-mi ridic ochii spre cer si sa-I multumesc- sa nu raman doar pironit spre binecuvantare, ci sa ma uit la Cel ce mi-a dat-o. In singuratate, am invatat ca oricat de singur m-as crede, El e acea care priveste spre mine mereu, chiar daca oamenii si-au intors spatele. In centrul atentiei am invatat ca El mi-a lasat aici pe pamant prieteni si frati cu care sa ma bucur impreuna de calatoria spre Cer. In slujirea prin Cuvant am invatat ca El da intelepciunea si puterea. In rugaciune am invatat ca atunci cand nu pot sa ma rog tot El e acela care-mi da cuvinte. In rugaciunile pline de putere am invatat ca El ma vrea plin de puterea Duhului sa merg inainte. In cantare am invatat ca inainte de orice am nevoie de o inima buna sa-I aduc lauda ce o merita. In casa de plans si durere am invatat ca sunt trecator pe acest pamant dar nu aici e sfarsitul. In casa de veselie am invatat sa ma bucur de toate lucrurile ce mi le-a dat El... si mai am multe de invatat pana voi ajunge cu adevarat ACASA...

"Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt." Psalmii 5:7

Paul O.

Schimba-ti gandirea

Stiai ca Dumnezeu vrea sa dai randament maxim in ceea ce-ti propui? Ti-a dat harul Sau, si te-a inzestrat cu o putere care e mai presus de competenta ta, pentru a-ti folosi si tu darurile, inspre zidirea ta si a celorlalti. Si tu ce faci? Te pierzi intr-o mare de superficialitate, crezi ca “ putin” inseamna “destul” , alegi accesibilitatea, pentru ca astfel e mai comod, nu depui atata efort si faci un lucru maret, ai crede, in contextul limitativ in care te zbati. Natura umana se scalda in acea primordiala superficialitate, dar misiunea noastra e de a face nu voia noastra, care are un scop micut si neobservabil, ci aceea de a intipari in mintile celor care au nevoie mareata viziune a lui Dumnezeu despre noi, creatia mainilor Lui.

““Nu te teme, ci vorbeste si nu tacea, caci Eu sunt cu tine… Vorbeste , fiindca am mult norod in aceasta cetate.” ( Fapte 18:9-10 )

Noi ne temem, si tacem . Pentru ca ne vedem conditia pacatoasa si felul in care ne-am umilit trupul si sufletul cand am cazut, si credem ca suntem pierduti. Dar uitam ca Dumnezeu si-a trimis la moarte propriul Fiu, pentru ca tu si eu sa avem sansa de a fi oameni noi, spalati prin jertfa suprema. Uitam de asemenea,ca: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”(1 Ioan 2:2), El este gata sa ne dea iertare, si sa ne dea dreptul de a ne numi Copil al lui Dumnezeu. Problema noastra e ca nu ne putem ierta noi pe noi, si inconstient, pentru a ne scapa de povara pacatului, ne afundam in superficialitate, si spunem ca nu mai este iertare pentru noi, sau e prea greu. Prea greu, mereu. Prea tarziu, niciodata.

E timpul sa incetam sa traim in superficialitate, pe calea larga si accesibila, preocupati cu lucrurile care ne dau trecatoarea satisfactie pe pamant. Trebuie sa ne bucuram de toate lucrurile , dar sa ne bucuram impreuna cu El, deoarece El ti-a dat tot ce ai astazi, bucurii si incercari, trebuie sa fi multumitor si sa incerci sa glorifici Numele Domnului chiar daca in sufletul tau e furtuna, chiar daca viata ta e in mizerie,chiar daca simti ca nu gasesti sau ai pierdut conexiunea cu cerul, Dumnezeu te asteapta. Nu e pacat pe care sa nu-l poata ierta, atata timp cat inima ta e deschisa si tu esti dornic de schimbare. Paraseste-ti viata mediocra si superficiala de acum, permite-ti sa visezi la lucruri mari, ca sa vezi ce-ti poate oferi Dumnezeu, daca ai credinta. Chiar daca lumea iti pune piedici, si ispita e mare, si foarte accesibila, nu astepta la semaforul lumii , ca sa-ti pierzi pacea in placeri de-o clipa, cat timp semaforul iti arata culoarea rosie, adica gandul ca mai ai timp, esti tanar, acum trebuie sa te distrezi. Daca vei face asa, mereu vei simti o lipsa , nu vei fi fericit, decat pret de-o secunda. Si o secunda poate sa-ti piarda miile de secunde din eternitatea in fericire, alaturi de Dumnezeu.

Un smecher vorbea cu Dumnezeu:

-Doamne, cat inseamna pentru tine 1 milion de ani?

- O secunda.

- Dar 1 milion de dolari?

-1 Cent.

-Atunci da-mi si mie 1 Cent.

- Asteapta o secunda!

Poti avea rabdarea sa primesti binecuvantare asa cum El are rabdare cu tine sa te intorci....?

Oana G.

In asteptarea Craciunului

"Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi) - Isaia 7, 14


Este timpul împăcării cu noi înşine şi cu semenii noştri. Suntem conştienţi oare că această aşteptare dinaintea crăciunului trebuie să ne facă mai buni? Sau ne gândim doar unde vom petrece această sărbătoare care dintr-o "Sărbătoare a mântuirii" pentru mulţi creştini, a devenit doar simplă sărbătoare de iarnă. Ce aşteptăm de la minunata sărbătoare a naşterii Mîntuitorului - mese umplute doar cu bogate bucate, chefuri, alcool, sarmale, discoteci, baluri, ş.m.d., sau aşteptăm ca lăsând la o parte cele pământeşti "Pruncul Sfânt", să ne împodobească inimile cu căldura dragostei Sale, să ne hrănească cu "bucatele veşniciei" ? Aşteptarea dinaintea crăciunului este un timp de pregătire pentru întâlnirea cu Domnul Iisus. El va veni aşa cum de 2000 de ani o face în fiecare an, deaceea pentru a nu ne număra printre cei mulţi care Îl lasă afară în frig alungându-L de la uşa inimii lor, să învăţăm în acest timp de aşteptare să-L recunoaştem pe Mesia, atunci când va veni. Adam, ispitit de cel viclean, a căutat în fruct viaţa, înşelându-se. Să nu facem şi noi la fel, căutând fericirea în sărbătorile lumeşti pline de desfrâu şi îmbuibare. Biserica împreună cu Domnul său, ne învaţă că nu doar cu pâine trăieşte omul, ci mai ales cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu (cf. Matei 4, 4) Tot ceea ce avem şi am strâns în această lume nu ne aparţine, întrucât totul vine de la El (cf. Ps. 103) Deaceea să ne dăm toate silinţele să triumfe în viaţa noastră iubirea cu fapta, bunătatea, dragostea, milostenia şi buna înţelegerea între noi şi semenii noştri. Timpul acesta de aşteptare a naşterii Mântuitorului nu trebuie să se încheie odată cu sărbătoarea naşterii Domnului Iisus, el trebuie să fie un timp de aşteptare continuu. Domnul Iisus este prezent în oamenii pe care-i întâlnim zilnic. Mulţi dintre ei se zbat în sărăcie, în suferinţă...Cum să ne dorim şi să dorim unul altuia "Sărbători fericite", atâta timp cât se mai aud bătăi în uşa inimii, a casei noastre? Glasul unui neajutorat, al vreunui frate mai sărac poate fi glasul Domnului. Cum răspundem la acest glas? Vino mâine! S-ar putea să nu mai vină sau atunci când va reveni să fie prea târziu pentru noi.

Sorin Micutiu

Tribul Maasai

Imi place sa stiu ca Dumnezeu a vrut ca intr-o zi toate natiunile sa ii cante o cantare noua. Vom canta cu totii, in unitate in ciuda diferentelor culturale, a culorii sau a limbii. Cand i-am cunoscut prima data pe maasai am stiut ca mai presus de imbracamintea lor excentrica, de infatisarea stranie si credintele invechite in care traiesc, sunt si ei un popor pentru care a murit Isus. Vreau sa descriu in cateva randuri unele aspecte din cultura lor cu care am venit in contact in Africa, si imi doresc mai mult decat orice sa facem util timpul in care vom citi articolul. Haideti sa lasam putin deoparte rugaciunile noastre egoiste, si sa ne luam un timp astazi in care sa ne rugam pentru acesti oameni uitati de lume intr-un colt al Africii.

Tribul Maasai este cel mai cunoscut trib semi-nomadic din Kenya si Tanzania care traieste pe terenuri aride si semi aride in Rift Valley. Se crede ca au migrat din valea Nilului aducand cu ei turmele lor de vite. Sunt considerati razboinici feroce, temuti de toate celelalte triburi. Ei vorbesc limba masai sau samburu. Populatia estimata a maasailor este de 900 000, din care aproximativ jumatate traiesc in sudul Kenyei. Ii veti recunoaste prin marile orase ale Kenyei imbracati intr-o patura rosie sau albastra in carouri, cu un brau la mijloc in care este nelipsit un cutit, niste sandale decupate dintr-un cauciuc de masina, si un toiag in mana.

In ciuda civilizatiei care se extinde tot mai mult in Kenya, maasaii au reusit sa-si mentina traditiile. Zona pe care ei o populeaza in sudul Kenyei se numeste Maasai Mara, si s-a redus in ultimii ani tot mai mult datorita urbanizarii. Aici ei traiesc in mici sate sub forma circulara. De obicei un sat este ocupat de o singura familie, respectiv casa barbatului in mijloc, si casele nevestelor cu copiii lor fiecare, pe margini. Barbatii sunt cei care trebuie sa construiasca gardul de jur imprejurul micului sat, un gard de spini de salcam ca turmele lor sa fie protejate de lei, iar femeile sunt cele care trebuie sa construiasca casele. Casele sunt facute din iarba, noroi si crengi, iar gemurile sunt foarte mici, sau lipsesc de tot. Cand intri intr-o casa de maasai iti vor trebui cateva momente sa te obisnuiesti cu intunericul, apoi cu fumul deoarece tot ce gasesti inauntru este un foc in mijloc, cu cateva ulcioare pentru mancare, si pe jos doua-trei piei de animale pe care dorm.

Femeile sunt responsabile cu culesul lemnelor pentru foc, ele aduc apa de la mari departari pe cap, ele aduna laptele de la vaci, gatesc, in timp ce barbatii se ocupa cu pastoritul si cu discutiile despre politica interna a tribului.

Animalele sunt sursa lor principala de venit. Maasaii sunt crescatori de vite si capre, economia lor fiind aproape exclusiv bazata pe produsele animale, din care isi iau mancarea : carne, lapte si chiar sange, deoarece unele din ritualurile lor sacre includ consumarea sangelui de vaca. Pentru ei bogatia principala o reprezinta numarul vitelor si a copiilor. Ciudat este ca atunci cand o vaca moare, plang o saptamana, dar cand moare un copil, plang doar o zi.

Ei considera ca Dumnezeu a dat Maasailor ca dar vitele, de aceea au reputatie de razboinici, deoarece de-a lungul anilor s-au razboit cu alte triburi care detineau vite, sub pretextul ca isi cer inapoi ceea ce li se cuvine.

Barbatii maasai au foarte multe ritualuri si ceremonii, cel mai cunoscut fiind dansul lor cu sarituri in aer care dovedeste puterea si agilitatea barbatului razboinic maasai.

Ca un barbat sa se poata casatori se cerea ca el sa fi reusit sa omoare un leu. In mod oficial legea aceasta a incetat, dar in majoritatea triburilor lor inca se practica.

O alta traditie la maasai este ca atunci cand copiii ajung la varsta tineretii li se scot dintii din fata de jos, atat la femei cat si la barbati.

Deasemenea in acest trib se practica circumcizia, atat la barbati cat si la femei, in adolescenta. Guvernul kenyan a incercat sa interzica practica mai ales pentru fete, dar nu au reusit deoarece este strict aparata, in mod ciudat chiar de femeile maasai.

Tineri pentru Misiune au reusit sa castige increderea acestor razboinici si sa intre in Masai Mara, si au inceput acolo diferite lucrari. In aprilie 2006 au deschis o scoala primara unde sunt in jur de 180 de elevi, si multi altii care vor sa se inscrie. Prefera sa isi stie copiii intr-o scoala deschise pe pamanturile lor, in locurile unde pot sa isi pastreze traditiile decat sa ii trimita la oras pentru educatie. Cei din TPM inca mai au nevoie de profesori pentru toti copiii doritori de educatie.

Deasemenea este o clinica acolo, dar din lipsa de personal, ea functioneaza doar ocazional, atunci cand medici calificati vin pentru o perioada acolo in misiune.

Sunt echipe TPM care merg in mod constant in acele locuri, stau in corturi si se implica in diferite lucrari practice de constructie, clinici mobile, evanghelizare, sunt organizate diferite programe de ucenicie pentru noii crestini, programe de educatie in ceea ce priveste iginena si despre prevenire Hiv, virus foarte raspnadit in Africa.

Tineri pentru Misiune este un loc unde poti si tu sa te implici. Sunt nenumarate lucrari prin care poti sa slujesti in Maasai Mara. In primul rand vei sta acolo, in sat cu maasaii, vei vedea modul in care acest trib vechi si-a pastrat traditiile, cum se organizeaza ei, vei manca impreuna cu ei si vei dormi sub cerul plin de stele. Iti place sa dai invatatura, sa ajuti in scoli, sa conduci inchinarea, studii biblice, scoala duminicala, vizite la orfelinate, munca practica, sau orice alt fel de slujire?

Tu poti fii parte in raspandirea Evangheliei pana la marginile pamantului. Vino in misiune, sau sustine in rugaciune misionarii de acolo, si oamenii din acest trib. Si pentru ei a murit Isus...

Laura F.

O mica partasie...

E miercuri, azi ne-am propus ca noi (grupa mare) impreuna cu tinerii, sa facem o iesire pe Lighet, dar vremea nu e prea frumoasa. Ne-am rugat sa fie soare si pana la urma a fost. Acum mingea de aur e pe bolta albastra plina de pasari jucause, iar fluturii multicolori zboara printre florile parfumate a Paradisului.

Ne-am adunat toti in fata cofetariei- la locul stabilit. Acolo ne-am inghesuit in masini si am pornit la drum. Dupa ce am ajuns acolo ne-am dat jos din masina si ne-am rugat ca Domnul sa ne pazeasca de incidente neplacute si vremea sa “tina” cu noi. Dupa rugaciune ne-am impartit pe grupe si am inceput sa trecem de probele propuse de organizatori.

La prima proba a trebuit sa scriem pe un balon versetul de aur al Scripturii. La a doua proba s-a abordat problema prieteniei... sa desenam ce inseamna pentru noi prietenia. La a treia proba a trebuit sa ai imaginatie si cunostinte si Biblice, mai exact ni s-a dat sa facem o sceneta cu o intamplare din Biblie.

Ultima proba a fost destinata increderii unul in celalalt. Un reprezentant din fiecare grupa a fost legat la ochi iar intr-un loc anume era un lighan cu apa unde erau fructe. Coechipierii trebuiau sa il conduca la lighean ajunsi acolo trebuiau sa gaseasca fructul diferit de celelalte iar echipa cu cel mai bun timp castiga.

Destul de infometati dupa acest concurs am inceput sa mancam cu pofta. Apoi satui si fericiti am putut sa continuam diferite jocuri: volei, fotbal, ratele si vanatorii si altele. La sfarsit am si cantat si ne-am rugat.

Deja s-a facut seara, stelele incep sa sclipeasca pe cerul fara nori iar luna sa-si arate puterea- se pare ca e timpul de plecare.

Obositi dar cu zambetul pe fata si ghiozdanul in spate, incetisor plecam spre casa. Aceasta zi a fost uluitoare.

Din partea grupei mari- Ioana Filip 12 ani

Miercuri impreuna cu cativa copii de la grupa mare am organizat o mica iesire, cu scopul de a ne cunoaste mai bine, si chiar de a ne imprietenii unii cu alti. La inceput am crezut ca aceasta iesire nu se va mai putea face din cauza norilor care erau pe cer in dimineata aceea. Domnul a fost de partea noastra si a putut face posibila mica noastra iesire. La ora stabilita am inceput sa ne adunam, si nu dupa putin timp sa pornim spre locul pe care l-am ales.

Odata ajunsi acolo am inceput prin a ne intinde paturile si a face o rugaciune cerand ajutorul Domnului in toate activitatile pe care voiam sa le facem impreuna. Am inceput prin a face echipe a cate patru membri , exceptand o echipa unde au fost doar trei membri deoarece unul dintr-e membri echipei s-a hotarat sa faca parte din juriu.

Dupa formarea echipelor a venit si momentul de a ne alege un lider de echipa, si in final am hotarat sa incepem prima proba din cele patru probe hotarate de organizatori. La sfarsitul ultimei probe am lasat juriul sa stabileasca echipa invingatoare, in timp ce noi jucam “ratele si vanatorii” impreuna.

Intr-un final a venit si decizia juriului, dar spre surprinderea noastra toate cele patru echipe au fost castigatoare fiecare avand cate o proba castigata. Dupa ce ne-am mai jucat noi tot felul de jocuri a venit si momentul in care am mancat cate un sandwich si am baut un pahar de suc.La finalul acestei minunate iesiri am facut o rugaciune multumindu-i Domnului ca a fost cu noi iar dupa acesta rugaciune am si cantat spre slava lui Dumnezeu si totul a fost minunat.

Din partea tinerilor-Ionut Cozma 16 ani

Pentru tinerii botezati acum...

Dragii mei,

nu uitati ca astazi ati intrat in legamant cu Dumnezeul care mantuieste, vindeca, judeca, poarta de grija- cu Dumnezeul cel viu.

Nu uitati ca dupa botezul lui Iisus a venit pustia si ispitirea. Nici voi nu veti fi scutiti.

Nu uitati ca de azi v-ati inrolat in oastea cerului.

Nu uitati ca tinta voastra este cerul si drumul vostru trebuie sa sfarseasca sus.

Drum bun cu Iisus.

Sorin Giurgiu

Tu ce le transmiti celor botezati?

O mica excursie

"O mica excursie n-ar strica." Aceste cuvinte ne-au convins sa facem o lista, asa ca a aparut foaia, pixul si se scriau nume. In cateva minute, lista ajusese plina iar destinatia era stabilia: Salina Turda. Data plecarii, precum si ora n-au fost o problema asa ca, ziua urmatoare incepea astfel:

7:30 - Somnorosi, am inceput sa ne adunam

7:45 - Am pornit la drum

9:50 - Cantand, am ajuns in Turda iar apoi am zarit salina

10:00 - Formalitatile sunt gata si am inceput coborarea si temperatura la fel, dar asta nu a stricat buna dispozitie si umorul din noi.

10:30 Ghidul ne arata un mecanism, folosit mai demult pentru extragerea sarii-crivacul
11:00 - Am ajuns in "varf" de unde vedeam toata mina, impreuna cu facilitatile ei: teren de fotbal, amfiteatrul, iar in centru, impunatoarea gondola.

11:30 - Am coborat si am inceput "inspectia" mai in detaliu: prima oprire - o tura cu gondola
12:00 - Apoi am decis sa ma coboram un pic si sa "navigham" nu numai pe net ci in barcute.

12:30 - Dupa ce ne-a ajutat Domnul sa vedem toate astea, ne-am gandit sa-I aducem lauda prin cantare, asa ca ne-am mobilizat am luat chitara si am binecuvantat numele Lui. Unii trecatori ne-au si ajutat in cantare si ne-am bucurat impreuna.

13: - Ne-am indreptat spre iesire, dar am luat-o pe scari caci liftul era "putin" ocupat.

13:30 - Am pornit la drum spre casa multimiti, dar si multumitori ca Domnul si-a facut prezenta chiar si in aceasta iesire. In drum am mai oprit la o poza de grup ca amintire, amintirea vie fiind noi.

P.S. Multumim pentru transport, chitara, poze, idee si tuturor tinerilor care au venit

Intalnire de tineri la Rogoz

Slujire sau surogat

Cu bucurie constat ca tinerii din vremea aceasta cauta partasia si nu rateaza ocazia de a se revedea cu prietenii in cadrul intalnirilor de tineret.
Dupa ce tinerii din Rogoz au fost prin alte biserici la intalniri de tineret, si-au exprimat dorinta de a fi tinerii-gazda a unei intalniri. Sub indrumarea lui Florin Pop si a sotiei lui, Nicoleta, au discutat, au planificat, au chemat si…
Vineri 27 noiembrie 2009, prin ajutorul Celui Atotputernic ne-am intalnit pentru un popas spiritual in jurul cantarilor de lauda, a poeziilor si a Cuvantului Sfant. Tineri din Cernesti, Fanate, Ciocotis, Trestia, Razoare, Inau, Tg. Lapus, Suciu de Jos, Fantanele, Baia Mare si Rogoz au ocupat in mare parte cele 160 de scaune din sala.
In cantare ne-au condus tinerii din Cernesti iar mesajul scripturii a fost rostit de fratele Inu (Gherasim Magda). Au mai slujit: Lidia (Ciocotis) cu o poezie, Roxana Pop (Tg. Lapus) o cantare, Samuel Cornea (Baia Mare) cu o poezie si o cantare si Florin Pop (Rogoz) cu o marturie si un indemn la rugaciune.
N-am stiut ce va predica Inu, dar cu 15 minute inainte sa inceapa partasia mi-a marturisit ca a avut o lupta grea cu sine insusi sa accepte mesajul cu care l-a impovarat Domnul. Calauzit de Duhul a rostit un mesaj intitulat: Slujire sau surogat sau altfel Slujind Domnului sau facand figuratie avand ca text de baza Geneza 4: 1-7. A subliniat faptul ca prin orice lucru pe care il facem putem sa slujim Domnului. Astfel, fie ca e vorba de scoala, de locul de munca, de indatoririle gospodaresti sau orice alta activitate, noi putem sluji Domnului sau putem doar sa facem figuratie. Ce e mai dureros e ca adesea slujba din casa Domnului pentru multi e doar o forma de slujire si ne lipseste motivatia si atitudinea de slujitori ai Domnului. Mesajul a avut menirea sa ne constientizeze de felul in care slujim si totodata sa ne cheme la slujirea adevarata.
Spre final ne-am unit intr-o rugaciune de smerenie, de cainta si de recunostinta la adresa Domnului Isus pentru ca prin dragostea Lui am primit har.
Seara s-a incheiat cu o gustare printre imbratisari, revederi si discutii.

Pentru toate Ii dam slava Lui!

Relatare de:Emil Burdetiu

Am fost si pe la altii...

In data de 13 si 14 noiembrie tinerii de la Biserica Penticostala “Muntele Sionului” din Baia Mare au avut placerea de a ne invita si pe noi sa fim impreuna cu ei partasi la conferinta de tineret cu tema “Tinerete fara regrete.”
Conferinta a inceput vineri seara, cu un timp de lauda si inchinare sustinut de tinerii bisericii gazda si de grupul Charis din Sibiu. Dupa ce ne-am acomodat cu atmosfera si unii cu altii, dupa ce s-au facut si prezentarile am putut intra si mai adanc in prezenta lui Dumnezeu. Mesajul serii a avut titlul “Cine este Dumnezeul meu?”
La aceasta profunda intrebare ne-a raspuns sub calauzirea Domnului, Nelu Brie pastor in biserica Penticostala Emanuel din Sibiu. Fratele ne-a reamintit inca odata nevoia noastra de Dumnezeu. Intr-o lume in care cauta orice altceva, numai pe Dumnezeu nu, noi suntem chemati ca mai presus de orice lucru si in orice circumstanta sa avem ca Domn si Stapan pe Singurul Dumnezeu adevarat.
Sambata dimineata in prezenta lui Dumnezeu si a tinerilor veniti din peste 40 de biserici, a fost sustinut mesajul “Care este profesia mea?” Un mesaj pentru actualii si viitori angajati. Un mesaj care ne-a indemnat la o profesie dupa voia Lui Dumnezeu in care sa putem fi o lumina pentri cei din jur. Fara compromisuri, fara regrete.
Dupa o binemeritata pauza de masa, care a avut scopul de a hrani si trupul dar si de a avea o partasie la un ceai cu tinerii veniti la conferinta a sosit si ultima sesiune, cea de sambata seara. Ultimul mesaj a avut ca titlu, eterna intrebare a tinerilor “Cu cine ma casatoresc?” Predica a inceput in termini generali urmand ca pe masura ce s-a inaintat sa se intre in dezbaterea unor probleme tot mai profunde in ceea ce priveste casatoria si nu numai. Mesajul a avut un spectru larg de interes abordandu-se probleme de la perioada dinainte de a avea o relatie de prietenie, perioada de prietenie si mergand pana la casatorie, fiecare tanar putand sa-si insuseasca cateva principii biblice in ceea ce priveste relatia de prietenie si alegerea viitorului partener de viata.
Pentru noi conferinta a fost un real succes spiritual, avand un timp binecuvantat inaintea Domnului in lauda si inchinare. Mesajele prezentate ne-au raspuns la cele mai importante trei dimensiuni ale vietii: viata spirituala, profesia si alegerea partenerului de viata, inca o dovada prin care am vazut ca Domnul vorbeste geneatiei tinere din vremea aceasta, inca un motiv in plus care ne indeamna sa traim viata fara regrete, a fost conferinta tinerilor biserici "Muntele Sionului"cu tema"Tinerete fara regrete" in care am putut sa ne fixam niste principii pe o temelie buna in ceea ce ne vom alege pentru viitor din punct de vedere profesional cat si familiar. Aceste sfaturi, indrumari, experiente relatate au fost pasii dansului dinaintea spectacolului vietii care a mai ramas pentru unul fiecare...

V-au spus cate ceva: Dana M. & Paul O.

Intalnire de tineret 20 noiembrie

In prezenta Domnului si a multor tineri din zona noastra si nu numai, vineri 20 noiembrie am participat la o intalnire de tineret organizata de biserica noastra. Intalnirea a fost ca o gura de oxigen dupa o saptamana de zbucium, se stres, probleme, incarcari, scoala, serviciu... un timp de binecuvantarea inaintea Creatorului nostru.
Am fost indemnati inca de la inceput sa ne deschidem inimile inainte Domnului, si El va lucra
La aceasta ne-a indemnat si in cantare grupul de tineri din biserica noastra.
Impreuna cu noi au venit la inchinare si un grup de la Biserica Penticostala "Faclia" Baia Mare.

Din Cuvant ne-a vorbit fratele Daniel Timotei Vasut de la Baia Mare indemnandu-ne sa
uitam de esecurile din viata noastra si sa mergem inainte prin credinta in Isus Hristos si
in meritul jertfei Lui.

Multumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru timpul minunat petrecut in prezenta Lui!


Daca ai participat sau nu esti invitat sa-ti spui parerea cu privire la intalnirea tinerilor.

Relatare de: Paul O.