Sa citim o carte (II)

Viata condusa de scopuri

Ti-ai pus vreodata intrebarea: Ce caut eu pe acest pamant?

Eu nu! Nu mi-am pus intrebarea asta pana nu am gustat ce inseamna sa traiesti o viata implinita in totalitate, in planul lui Dumnezeu. Atunci realizezi ce mult ai pierde daca ai alege orice altceva decat ce are El pentru tine. In perspectiva mea asupra vietii a intervenit o schimbare atun

ci cand am realizat ca fac parte dintr-un plan cosmic, mult mai mare decat orizonturile mele. Nu totul se invarte in jurul meu, si aici nu e vorba despre mine, despre a cauta sa fiu eu fericita, ci e vorba de El, si de minunea de a fi o mica piesa de puzzle din imaginea de ansamblu. O piesa unica! Dumnezeu a desenat un plan etern, din care ne-a facut onoarea sa facem parte.

E ciudat sa imi imaginez, ca daca as

vedea intreaga imagine nu as mai sta nici o secunda pe ganduri, si as alege sa-mi implinesc scopul pentru care am fost creat. Daca mi-as putea imagina practic ce implicatii au actiunile mele in eternitate, as alege sa nu mai irosesc nici o clipa cu focusul indreptat spre moda, masini, shopping, televizor...

O alta realitate este ca Dumnezeu m-a creat in mod unic si perfect pentru locul din puzzle pe care mi l-a pregatit. E interesant cum de multe ori caut sa incap intr-o alta parte, in locul unei alte piese unde mi se pare mai confortabil. Indraznesc sa spun ca nu sunt conturata corect pentru a-mi lua locul pe care mi-l doresc. Si asta se intampla de cate ori privim la cei mai talentati din jur si ne dorim sa fim noi acolo, fara sa realizam c

a Cineva ne-a daruit o personalitate unica, talente si caracteristici care nu au fost alese la intamplare, ci fiecare detaliu din infatisarea ta si personalitatea ta au un scop divin. Si ma intreb: cu cate trasaturi fizice, de personalitate sau legate de contextul din care vin, ma framant, si imi este greu sa le accept?

Si atunci apare o alta intrebare: de ce ma las condus in viata? Si observ ca ne lasam condusi in actiunile noastre de probleme, presiuni din jurul nostru, o amintire dureroasa, o frica care ne bantuie, o incredintare de care ne tinem cu dintii... si cel mai tragic, ne lasam de multe ori condusi de emotii... mai degraba decat sa lasam valorile si principiile corecte, pe care de altfel le stim, sa ne ghideze si sa ne directioneze actiunile spre ceea ce ar trebui sa fim, ce am fost creati sa fim. Care e forta care iti ghideaza viata?

Scopul ultim al universului, al creatiei este sa arate slava lui Dumnezeu. A trai pentru a arata slava lui Dumnezeu in toate actiunile tale, este cea mai mare realizare pe care o poti avea in viata. Cum poti arata gloria Lui? Pasarile au fost create ca sa poata zbura, si atunci cand zboara ii aduc glorie lui Dumnezeu. Tu ai fost creat sa poti face anumite lucruri, si atunci cand le faci penru El, ii aduci Lui glorie. Tu ai fost creat in mod unic pentru planul etern, cosmic a lui Dumnezeu!

Care e scopul tau aici, pe pamant? Ma rog ca aceasta carte inspirata a pastorului Rick Warren sa te ajute sa te asiguri ca nu pierzi esenta vietii pentru care ai fost creat!

Scris de Laura F.

Sărbătorile sau evenimentele bisericeşti şi religioase, sărbătorile populare, sărbătorile sau evenimentele familiale.

Fiecare popor, fiecare trib, fiecare comunitate de oameni are în decursul unui an sau a istoriei lui sărbători şi evenimente religioase populare sau familiale la care participă, la care se bucură sau la care plâng.
Românii, creştini fiind (cel puţin după sondaje şi recensământ) au sărbători care sunt în strânsă legătură cu cele evreieşti şi/sau au o relativă în cele evreieşti.[...]

Vorbind de poporul român şi în speţă de cel penticostal vom constata câteva sărbători şi evenimente cu caracter parţial bisericesc şi mai degrabă profund familial.
O sărbătoare sau un eveniment ar fi ordinarea cu punerea mâinilor de noi slujitori: fie că sunt ei evanghelişti, misionari, păstori, prezbiteri, diaconi sau învăţători. Această sărbătoare are un caracter atât local ce priveşte adunarea dar şi general la nivel de cult aceşti slujitori fiind reprezentativi pentru comunitatea naţională, europeană sau chiar mondială.
O alta ar fi botezul în apă care este atât o sărbătoare a adunării locale prin care noile roade rezultate în urma convertirii încheie un legământ sfânt cu Dumnezeu dar şi cei ce sunt fiii şi ficele adunări îţi dedică viaţa lui Dumnezeu prim mărturia botezului.
Binecuvântarea copiilor este o sărbătoare cu caracter familial, în care soţii binecuvântaţi de Domnul cu rodul dragostei lor, copiii, vin înaintea Domnului cu aceştia pentru a se pun Numele Domnului asupra lor şi Domnul să le dea binecuvântarea (Numeri 6:22-27). Acest eveniment familial era practicat în poporul Israel alături de circumcizia fiecărui copil de parte bărbătească.
Înmormântarea e un eveniment familial trist, prin care cei ce rămân pe acest pămân îşi iau rămas bun de la cel (cea) chemat(ă) la Domnul. Un eveniment care ne face să ne gândim cât suntem de trecători şi că într-o zi va veni clipa când şi noi vom pleca.
Nunta sau căsătoria e un eveniment familial fericit, prin care doi oameni unul de parte bărbătească şi altul de parte femeiască îşi unesc vieţile de comun acord, datorită dragostei ce şi-o poartă cu scopul de a fi un sprijin reciproc, de a sluji împreună Domnului şi de a perpetua specia umană.
Cu tristeţe remarc în mediul evanghelic neoprotestant, aducerea acestor evenimente familiale la rangul de sărbători bisericeşti, ale adunării. Aceste evenimente sunt urmate de regulă de mese festive, mese care în multe cazuri sau transformat într-o oportunitate de a arăta statutul social, puterea economică şi financiară, puterea politică sau multe lucruri asemănătoare. Tindem să devenim manelistici şi să nu facem altceva din aceste evenimente familiale decât modul de a demonstra ceva. Coloane de maşini care claxonează frenetic, zgomotos şi agresiv acompaniate de tarafuri sau formaţii muzicale; coloane mortuare în fruntea cărora merg fanfare zgomotoase; un spectacol adesea grotesc şi ridicol lipsit de discreţie şi bun simţ. Bunăoară, am văzut multe perechi cari s-au căsătorit şi au dat un spectacol impresionant pentru unii: maşini frumoase bine aranjate cu diverse buchete florale şi tot felul de articole auxiliare, program bisericesc frumos în care fanfara a cântat bine, aidoma corul, formaţii vocale şi instrumentale bine pregătite, poezii mişcătoare; predică bună rostită de un invitat de seamă sau de către un preot care a ţinut slujba atât de frumos; masă bogată şi invitaţi de seamă, petrecere şi distracţie. Ce trist că astfel de evenimente s-au soldat în final cu divorţuri la fel de răsunătoare. Oare Dumnezeu nu a dat binecuvântarea sau a fost ea invers proporţională cu programul bisericesc sau evenimentele din acea zi? Spuneam odată unei prietene că mă pot lipsi de toate dar nu de binecuvântarea Domnului. Ea mi-a replicat…crezi că binecuvântarea e dată în acea zi sau ea e rodul copilăriei şi tinereţii petrecute alături de Domnul? M-a blocat preţ de câteva zeci de secunde întrebarea ei şi m-a făcut să mă gândesc la acest lucru. Binecuvântarea Domnului căpătată în pruncie e reînnointă la căsătorie şi rămâne atâta vreme cât cei doi vor sta sub ea. Restul lucrurilor sunt frumoase şi contează într-o oarecare măsură dar nu sunt esenţiale.

La fel de trist e să remarc şi predicire siropoase care nu ajută pe cei doi. Am întrebat prietenii mei cari s-au căsătorit şi aceştia mi-au spus că ei nu mai ştiu despre ce s-a predicat sau a vorbit preotul.

Nici înmormântările nu stau mai bine la acest capitol, şi dacă familiile îndoliate ar avea nevoie de un cuvânt de mângăiere de la Domnul prin fraţii slujitori cel mai ades cuvântul lor tinde să se transforme într-o evanghelizare siropoasă bazată pe un sentimentalism desuet, dar una surdă şi fără scop.

În ce mă priveşte ştiu cum mi-aş dori să arate evenimentele mele familiale, am o altă perspectivă şi cred că şi eu am Duhul lui Cristos.

Sursa:http://corneliurotar.wordpress.com/

Debut orchestra Betel Targu Lapus

Tu ce alegi?

Cancer... un cuvânt ce îl auzim tot mai des, o ameninţare tot mai vizibilă asupra sănătăţii fizice. „Îmi pare rău, aveţi cancer” un verdict care, o dată ce a fost auzit, curmă orice licărire de speranţă. Medicii spun că nu cunosc sursa acestei boli care macină organismul uman şi totuşi... există tratamente, există modalităţi de a lupta împotriva lui... dar toate sunt temporare, nimic permanent. Mereu există posibilitatea cancerului de a recidiva. Tratamentul nu a „curăţat” tot ce era rău in organism, a mai rămas o mică celulă...

Gândidu-mă la această „plagă” care bântuie societatea noastră nu am putut să nu remarc izbitoarea asemănare cu un altfel de cancer... „cancerul” spiritual... păcatul. De cele mai multe ori, la fel ca şi în cazul cancerului fizic, nu ne dăm seama când, cum şi de unde a apărut. Într-o zi... realizăm că legătura noastră cu Dumnezeu nu mai este ca înainte. Nu ştim ce s-a întâmplat, nici cum sau în ce moment din viaţa noastră s-a produs ruptura. Ne trezim că suntem pe marginea prăpastiei sau am început coborârea... sau poate deja am ajuns jos. Păcatul creşte în inima noastră, ne macină, ne tulbură... totuşi, căutând ajutor, putem scăpa.

E momentul să ne punem întrebări: „ce e de făcut?”, „cine ne poate ajuta?”. La fel cum pentru cancer există medici, asistente şi tratamente (temporare), pentru păcat există un singur Om şi un singur tratament (permanent) – Isus Hristos şi sângele Său. E atât de simplu... dar adesea refuzăm să credem că în lumea aceasta, unde totul are un preţ, există acel ceva care nu te costă nimic... poate doar eul tău, mândria ta, renunţarea la anumite obiceiuri/lucruri care îţi plac.

Cu cât alergăm mai repede la Isus, cu cât ii spunem mai repede greşeala noastră/păcatul nostru cu atât e mai uşor ca să scăpăm de el, ca să fim liberi/vindecaţi. Dar parcă ceva ne ţine... sau poate e cineva, un glas care ne strigă: „nu mai există speranţă pentru tine, îmi pare rău”. Adesea ascultăm de el, ne resemnăm doar pentru că cineva ne spune că altfel nu se poate, că nu există nici o speranţă pentru sufletul nostru, că singura opţiune e moartea.

Şi dacă totuşi, speranţa există? De departe, de peste 2000 de ani... o şoaptă se aude, un glas blând care ne cheamă, un glas ce dă speranţă celui căzut în cea mai mare prăpastie.

Ce facem în acel moment crucial în care aflăm că nu totul e pierdut, că există un „tratament” prin care putem fi răscumpăraţi? Ne decidem să îl alegem pe Isus sau îl ignorăm, ascultând de alt glas?

Până la urmă, totul depinde de noi, de decizia pe care o luăm. Eu am decis să îl ascult pe Isus... TU ce decizi?

„[...] ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti [...]” Deuteronom 30:19

Anonim

Tribul Maasai

Imi place sa stiu ca Dumnezeu a vrut ca intr-o zi toate natiunile sa ii cante o cantare noua. Vom canta cu totii, in unitate in ciuda diferentelor culturale, a culorii sau a limbii. Cand i-am cunoscut prima data pe maasai am stiut ca mai presus de imbracamintea lor excentrica, de infatisarea stranie si credintele invechite in care traiesc, sunt si ei un popor pentru care a murit Isus. Vreau sa descriu in cateva randuri unele aspecte din cultura lor cu care am venit in contact in Africa, si imi doresc mai mult decat orice sa facem util timpul in care vom citi articolul. Haideti sa lasam putin deoparte rugaciunile noastre egoiste, si sa ne luam un timp astazi in care sa ne rugam pentru acesti oameni uitati de lume intr-un colt al Africii.

Tribul Maasai este cel mai cunoscut trib semi-nomadic din Kenya si Tanzania care traieste pe terenuri aride si semi aride in Rift Valley. Se crede ca au migrat din valea Nilului aducand cu ei turmele lor de vite. Sunt considerati razboinici feroce, temuti de toate celelalte triburi. Ei vorbesc limba masai sau samburu. Populatia estimata a maasailor este de 900 000, din care aproximativ jumatate traiesc in sudul Kenyei. Ii veti recunoaste prin marile orase ale Kenyei imbracati intr-o patura rosie sau albastra in carouri, cu un brau la mijloc in care este nelipsit un cutit, niste sandale decupate dintr-un cauciuc de masina, si un toiag in mana.

In ciuda civilizatiei care se extinde tot mai mult in Kenya, maasaii au reusit sa-si mentina traditiile. Zona pe care ei o populeaza in sudul Kenyei se numeste Maasai Mara, si s-a redus in ultimii ani tot mai mult datorita urbanizarii. Aici ei traiesc in mici sate sub forma circulara. De obicei un sat este ocupat de o singura familie, respectiv casa barbatului in mijloc, si casele nevestelor cu copiii lor fiecare, pe margini. Barbatii sunt cei care trebuie sa construiasca gardul de jur imprejurul micului sat, un gard de spini de salcam ca turmele lor sa fie protejate de lei, iar femeile sunt cele care trebuie sa construiasca casele. Casele sunt facute din iarba, noroi si crengi, iar gemurile sunt foarte mici, sau lipsesc de tot. Cand intri intr-o casa de maasai iti vor trebui cateva momente sa te obisnuiesti cu intunericul, apoi cu fumul deoarece tot ce gasesti inauntru este un foc in mijloc, cu cateva ulcioare pentru mancare, si pe jos doua-trei piei de animale pe care dorm.

Femeile sunt responsabile cu culesul lemnelor pentru foc, ele aduc apa de la mari departari pe cap, ele aduna laptele de la vaci, gatesc, in timp ce barbatii se ocupa cu pastoritul si cu discutiile despre politica interna a tribului.

Animalele sunt sursa lor principala de venit. Maasaii sunt crescatori de vite si capre, economia lor fiind aproape exclusiv bazata pe produsele animale, din care isi iau mancarea : carne, lapte si chiar sange, deoarece unele din ritualurile lor sacre includ consumarea sangelui de vaca. Pentru ei bogatia principala o reprezinta numarul vitelor si a copiilor. Ciudat este ca atunci cand o vaca moare, plang o saptamana, dar cand moare un copil, plang doar o zi.

Ei considera ca Dumnezeu a dat Maasailor ca dar vitele, de aceea au reputatie de razboinici, deoarece de-a lungul anilor s-au razboit cu alte triburi care detineau vite, sub pretextul ca isi cer inapoi ceea ce li se cuvine.

Barbatii maasai au foarte multe ritualuri si ceremonii, cel mai cunoscut fiind dansul lor cu sarituri in aer care dovedeste puterea si agilitatea barbatului razboinic maasai.

Ca un barbat sa se poata casatori se cerea ca el sa fi reusit sa omoare un leu. In mod oficial legea aceasta a incetat, dar in majoritatea triburilor lor inca se practica.

O alta traditie la maasai este ca atunci cand copiii ajung la varsta tineretii li se scot dintii din fata de jos, atat la femei cat si la barbati.

Deasemenea in acest trib se practica circumcizia, atat la barbati cat si la femei, in adolescenta. Guvernul kenyan a incercat sa interzica practica mai ales pentru fete, dar nu au reusit deoarece este strict aparata, in mod ciudat chiar de femeile maasai.

Tineri pentru Misiune au reusit sa castige increderea acestor razboinici si sa intre in Masai Mara, si au inceput acolo diferite lucrari. In aprilie 2006 au deschis o scoala primara unde sunt in jur de 180 de elevi, si multi altii care vor sa se inscrie. Prefera sa isi stie copiii intr-o scoala deschise pe pamanturile lor, in locurile unde pot sa isi pastreze traditiile decat sa ii trimita la oras pentru educatie. Cei din TPM inca mai au nevoie de profesori pentru toti copiii doritori de educatie.

Deasemenea este o clinica acolo, dar din lipsa de personal, ea functioneaza doar ocazional, atunci cand medici calificati vin pentru o perioada acolo in misiune.

Sunt echipe TPM care merg in mod constant in acele locuri, stau in corturi si se implica in diferite lucrari practice de constructie, clinici mobile, evanghelizare, sunt organizate diferite programe de ucenicie pentru noii crestini, programe de educatie in ceea ce priveste iginena si despre prevenire Hiv, virus foarte raspnadit in Africa.

Tineri pentru Misiune este un loc unde poti si tu sa te implici. Sunt nenumarate lucrari prin care poti sa slujesti in Maasai Mara. In primul rand vei sta acolo, in sat cu maasaii, vei vedea modul in care acest trib vechi si-a pastrat traditiile, cum se organizeaza ei, vei manca impreuna cu ei si vei dormi sub cerul plin de stele. Iti place sa dai invatatura, sa ajuti in scoli, sa conduci inchinarea, studii biblice, scoala duminicala, vizite la orfelinate, munca practica, sau orice alt fel de slujire?

Tu poti fii parte in raspandirea Evangheliei pana la marginile pamantului. Vino in misiune, sau sustine in rugaciune misionarii de acolo, si oamenii din acest trib. Si pentru ei a murit Isus...

Laura F.

Crestin de 1 leu intr-o lume de 2 lei ....

...asa s-ar putea denumi tot ceea ce reprezinta crestinii creati de sistemele noastre religioase si nu de Cuvantul Lui Dumnezeu(in conlucrare cu Duhul Sfant). Deformarea Adevarurilor Scripturistice duce tot mai mult, ca niciodata parca, la o deformare a capacitatii de intelegere a Cuvantului lui Dumnezeu, respectiv la o intelegere deformata a lui Dumnezeu. Usuratatea cu care sunt prezentate principiile Scripturale naste oameni usuratici in ceea ce inseamna implinirea Cuvantului lui Dumnezeu, si astfel se nasc oameni handicapati spiritual, care inteleg superficial voia lui Dumnezeu si care vor ajunge in Iad, desi drumul lor spre Iad este pavat de Biserici cu "iluzii spirituale, locuri cu verdeata etc. " Ne inselam crezand ca Dumnezeu e un Dumnezeu superficial. Cand auzim predicandu-se Cuvantul, si numai Cuvantul, ne lamentam cu expresii de genu " Lasa frate ca nu-i chiar asa ..., doar nu ii Dumnezeu chiar asa de exclusivist, El ii bun, ii Dragoste ... " si uite asa ne ducem in Iad... singurii dintre toti oamenii ...noi, "crestinii", intram in Iad cu fruntea sus. Eu si cred ca si altii s-au saturat de "ecumenismu' asta spiritual" care naste sperante false. Trist e ca mare parte din bisericile evanghelice incep sa se alinieze si ele acestui curent de acceptare... care zice: "Doar toti avem acelasi Dumnezeu". Numai ca... spre nenorocirea noastra Dumnezeu e de alta parere:
1 Corinteni 6:9 Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, 10 nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. 11 Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru.

Pacat ...am inceput asa de bine, numai ca ....sfarsitul lauda inceputul. Am inceput sa am indoieli cu privire la toate cultele, deoarece tot mai mult ne adancim in superficialitate. Suntem corigenti, asta-i ideea, si m-as mira sa ne mai ridicam ....urmeaza repetentia. De aici nu ne mai scapa nimeni... pacat ca devenim tot mai atei in traire, desi buzele noastre pline de mandrie afirma inconstient: "Suntem crestini !"

Ar ramane totusi ceva de facut... sa punem mana pe Scriptura si sa o studiem in fiecare zi, sa ne umplem capul cu studii si predici, sa memoram versete, si avand aceste lucruri in minte sa incepem sa traim cum a trait ISUS. Sa predicam oamenilor cu viata noastra si sa ii chemam la Hristos nu la Penticostali, Baptisti, Ortodocsi, Catolici...etc.

Traind asa, cand va veni El...ne va lua acasa: " Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel, vom fi totdeauna cu Domnul. 1 Tesaloniceni 4:15:17

Calin Vlasin

Sa citim o carte...

"Aş vrea acum să vă vorbesc despre un prieten foarte special. Până acum abia dacă l-am menţionat deşi adevărul e că fiecare pagină a acestei presupuse cărţi a fost scrisă doar pentru că El m-a ajutat. E acel cineva care te însoţeşte pretutindeni şi care îţi vine în ajutor atunci când ai nevoie. Pare a fi prietenul perfect, nu? Chiar este. Aţi ghicit? Nu încă?

Adevărul e că nici măcar nu ştiu cum să încep. Ce să spun prima dată? De parcă Dumnezeu ar putea fi cuprins în cuvinte! Bunătate. Dreptate. Stâncă tare. Adăpost. Turn de scăpare. Farul din noaptea grea. Dragoste nemăsurată. Vegheator. Mângâietor. Ocrotitor. Medic suprem. Aş putea să continui, dar cred ca ideea e să vă explic, în cuvintele sărace, ce însemnă El pentru mine.

Adevărul e că pentru fiecare dintre noi El s-a descoperit într-un mod aparte. Fiecare dintre cei care au ajuns să-L cunoască, în parte, L-au văzut într-un mod diferit. Avem libertate acum. Libertatea de a gândi, de a avea opinii, de a ne practica religia. Dumnezeu nu e niciuna dintre aceste libertăţi. Din punctul meu de vedere El este libertatea supremă. Nu încerc să mă ascund după perdea. Dar, când e vorba despre credinţă, cred că cel mai bun mod de a o explica este exemplul personal. Nu cred că am fost un exemplu personal foarte bun, din nefericire! Dacă e să privesc în trecut, atâtea alte decizii aş fi putut lua.

Dumnezeu se revelează celor ce îl caută, celor cu inima curată. În adevăr, El poate fi prietenul ideal pentru oricine. El este singur care nu dezamăgeşte, singurul care nu trădează. Cel puţin eu aşa îl percep!

Cuvintele mele nu pot să îl cuprindă. Să îi explice bunătatea nemărginită sau dreptate de necontestat. Sunt diferite concepţii în ziua de azi. Oameni care nu cred ca există şi care cred că orice fel de credinţă într-o forţă supremă este doar pentru cei slabi, pentru cei fără personalitatea. Ce-aş putea să vă spun? El este cel care a inventat prietenia şi unul din motourile acestei scrieri este un citat din Scripturi, rostit chiar de Isus: „nu există dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”

Nu vreau să transform această carte într-o carte despre religii. Cred mai presus de orice că viaţa unora şi altora vorbeşte mai mult decât aş putea eu spune în cuvinte. Priviţi la ei! "

(capitolul El- din cartea "Bucati de viata" - Camelia Sighiartau)

"...Cu sufletul la vedere, Camelia Sighiartau ofera bucati de viata, transcriind framantarile omului si ale tanarului la inceputul unui mileniu care pune sub semnul intrebarii multele din falsele tabieturi, din ipocriziile si convenientele ce, in loc sa uneasca si intareasca tesatura sociala, tulbura, dezbina si instraineaza omul de semeni. Autoarea decelereaza astfel cu seriozitate si maturitate anumite deficiente rezidente in om si inafara sa, propunand cu convingere remediile acestora, - valori umane edificatoare: prietenia, sinceritatea, comunicarea si increderea, - ca un liant sau ca un adeziv pentru inchegarea unei lumi mai bune calitativ."

(din prefata cartii scrisa de Terezia Filip)

Nu misiunea are nevoie de tine, Tu ai nevoie de misiune

"Ci voi veti primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi,
si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea, în Samaria si pânã
la marginile pãmântului."

Faptele Apostolilor 1:8

Cu siguranta nu toti suntem chemati sa fim misionari in triburile din Amazon sau in India, dar fiecare din noi suntem chemati sa fim misionari. Fiecare dintre cele patru locatii au un echivalent in geografia din ziua de azi. Isus cand si-a trimis ucenicii le-a dat aceste directii: Ierusalim sau misiunea locala, Iudeea sau misiunea regionala, Samaria sau misiunea nationala si Marginile lumii sau misiunea transculturala. Patru directii...dar pe cel putin una dintre ele trebuie sa mergi si tu. Poate ca esti chemat sa fii un misionar celor din jurul tau, din orasul tau, prietenilor tai sau chiar familiei tale, poate esti chemat sa mergi in imprejurimile locului in care traiesti sau chiar in toata tara sau poate esti chemat sa mergi in lumea larga, in locul unde Dumnezeu te vrea, ca sa spui tuturor de bunatatea Lui eterna.

Credeam ca misiunea era ceva pentru alti oameni, ceva ce doar alti pot primi...o chemare pentru oameni dotati cu "puteri speciale". Priveam cu un respect adanc oamenii dedicati unei astfel de chemari si in inima mea simteam cum arde o dorinta speciala pentru aceasta lucrare, insa nu am facut nimic in aceasta priviinta decat sa tac si sa inec acea dorinta din interior care batea atat de puternic uneori. Simteam ca Dumnezeu ma cheama, doream mult sa fac parte dintr-o astfel de lucrare dar de fiecare data ma opream la gandul: "e pentru altii, nu pentru cei ca mine". Insa Dumnezeu avea sa imi deschida o poarta pentru aceasta lucrare. In urma cu un an si jumatate in biserica unde slujesc ( biserica Penticostala Albini nr. 5 Cluj Napoca ) s-a facut un anunt intr-o duminica dimineata care spunea ca in cadrul bisericii se va tine un curs de plantare de biserici si ca sunt invitati sa se inscrie toti doritorii. In inima a inceput sa bata din nou acea dorinta, acea dorinta aprinsa de a raspunde chemari spre misiune ! Asa ca mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu fratele care se ocupa de acel curs si m-am inscris si eu. Asa a inceput viata mea de misionar. Am urmat acest curs de misiune timp de un an de zile in care am invatat multe lucruri importante pentru viata de misionar. Am inteles ca Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi sa fim misionari. Da, pe fiecare ! E important sa intelegem ce este misiunea. Misiune inseamna sa spui altora despre marele plan de mantuire pe care il are Dumnezeu cu oamenii, sa spui celor din jurul tau si nu numai ca Isus Hristos a murit ca noi sa putem trai. Cineva spunea ca nu trebuie sa fi un om foarte important sa devi un erou al lui Dumnezeu ci trebuie doar sa stai la dispozitia Lui. Avea dreptate. Dumnezeu ne cere sa stam la dispozitia Lui, si daca suntem acolo unde El ne vrea, atunci va lucra intr-un mod minunat prin noi. Dupa ce trecusera aproximativ cinci luni de cand am inceput acest curs, a fost timpul ca impreuna cu aproximativ alti 20 de tineri sa incepem si proba practica si sa aplicam ceea ce invatasem pana atunci la cursul de misiune. Am facut o cercetare a zonei din jurul Clujului si am gasit mai multe sate in care nu existau credinciosi.

Am ales doua: Luna si Fundatura. Satul Luna avea in jur de 4 oameni care se adunau intr-o bisericuta mica. Am facut apoi o cercetare printre sateni celor doua sate, in care sa vedem care sunt obiceiurile, problemele, greutatile dar si bucuriile lor. Dupa ce am aflat cu ce se ocupa si care sunt traditiile lor am inceput Misiunea. Am hotarat sa mergem in fiecare duminica de la ora 2 mai intai in Fundatura si apoi in Luna. La inceput ne opream in centrul satului, langa drumul principal si cantam cateva cantari, ne rugam, vorbeam cu satenii de prin prejur si apoi plecam incredintati ca Dumnezeu este acela care va face ca samanta aruncata sa creasca. Dupa ceva timp in care am facut aceste lucruri au inceput sa se adune oameni. Unii veneau din curiozitate, altii veneau pentru ca le placeau cantarile dar mai presus de orice motiv...ei veneau pentru ca Dumnezeu ii chema. Au inceput sa vina si copiii. Am ales cativa tineri care aveau deja experienta de la scoala duminicala din Cluj sa se ocupe de acesti copilasi. I-au invatat cantecele, versete biblice si jocuri. Acesti copilasi aveau sa devina niste mesageri in familiile lor! In fiecare duminica parca veneau tot mai multi. Dar bineinteles ca atunci cand faci lucrarea lui Dumnezeu, Satan va incerca sa te opreasca! Dupa aproape patru luni de zile in care am fost in fiecare duminica in cele doua sate, am primit un ordin de la politia din Fundatura prin care nu mai aveam voie sa ne manifestam public in localitatea respectiva. Insa lucrarea nu a incetat...in fiecare duminica in timpul in care trebuia sa mergem in Fundatura, ne opream pe un deal din apropriere ne rugam, cantam iar 2-3 dintre noi mergeau si tineau un program cu copiii care nu au incetat sa vina. Intre timp am continuat sa mergem in Luna si sa laudam pe Dumnezeu in centrul satului dar si sa sustinem programe in fiecare duminica dupamasa in bisericuta de acolo. Vedeam progresiv cum pe masura ce Satan "inchidea" unele usi, Dumnezeu ne deschidea altele mai mari si cum tot mai multi copii dar si oameni deveneau interesati de aceasta lucrare. Dupa un an de zile, am batut la usile primariei din Fundatura si cu ajutorul lui Dumnezeu am obtinut chirie pe o scoala veche. Nu avea usi, nu avea geamuri, arata groaznic.

Dar Dumnezeu a randuit in asa fel incat in decursul a cateva luni de zile sa primim tot ce ne trebuie sa renovam cladirea cu usi, geamuri, cu o sapa noua. Am refacut peretii care erau darapanati am vopsit din nou si Dumnezeu a facut din cladirea aceea veche un adevarat locas de inchinare dar si un loc in care sa putem sa tinem programul cu copiii. Astazi in acel loc se tin programele de duminica. In fiecare saptamana se strang in jur de 20 de copilasi in Luna si in jur de 10 in Fundatura. Avem un Dumnezeu minunat ! La inceputul lunii august am tinut si o tabara de 1 saptamana cu copiii din cele doua localitati. Au fost invitati atat copiii cat si parintii lor. Am inceput ca un grup de tineri cu o viziune si cu o dorinta arzatoare in inima sa spunem celor din jur despre Hristos, iar astazi prin Dumnezeu am reusit sa avem un locas de inchinare in Fundatura, programe cu copiii in ambele sate, o tabara de zi timp de o saptamana, seri de evanghelizare si Dumnezeu inca ne promite multe. Asta nu e tot...Dumnezeu abia si-a inceput lucrarea aici. Am vazut cum Dumnezeu ne uimeste prin modul Lui de a lucra. Am inteles ca sunt chemat sa fiu misionar aici in misiunea regionala si in viitor chiar si in misiunea transculturala. Daca la inceput aveam impresia ca Misiunea are nevoie de mine,in scurt timp am realizat ca eu eram acela care aveam nevoie de Misiune. Misiunea m-a schimbat, m-a facut sa inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine, m-a facut sa vad mai clar si mai puternic viziunea pe care El a imprintat-o in mine cu mult timp in urma. Misiunea m-a facut mai responsabil si mi-a deschis ochii sa vad ca lucram cu sufletele oamenilor si nu cu niste obiecte de care te poti lipsi.

Atunci cand lucrezi cu oameni nu e loc de greseala...esti responsabil de sufletul lor. Dumnezeu m-a ajutat sa inteleg ca trebuie sa fiu cat mai dedicat in a face lucrarea Lui, in a raspunde cu "DA !" chemarii Lui, pentru a aduce cat mai multe suflete la maintuire. Si ce rasplata mai mare poti avea decat un suflet intors la Dumnezeu prin tine ? Nu trebuie sa fii un om de statura impresionanta, nu trebuie sa fii cineva important, nu trebuie sa fii cineva de un rang mare in societate ca sa fii misionar, tot ce trebuie sa faci e sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, si El te va folosi. Nu misiunea are nevoie de tine, TU ai nevoie de misiune !

Sighiartau Ioan

Botez Biserica Betel Targu Lapus

(Pentru a vizualiza toate pozele de la acest eveniment click AICI)

Ei, au marturisit in fata familiilor, in fata prietenilor, in fata martorilor si mai presus de toate in fata lui Dumnezeu, cugetul lor curat, prin jertfa lui Hristos. Si-au declarat public dorinta de a sluji lui Dumnezeu toata viata lor si ne rugam ca Dumnezeul care ne-a creat sa le dea biruinta pe mai departe sa-si tina legamantul incheiat in apa botezului pana la capat.


"Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos."

1 Petru 3:21

O mica partasie...

E miercuri, azi ne-am propus ca noi (grupa mare) impreuna cu tinerii, sa facem o iesire pe Lighet, dar vremea nu e prea frumoasa. Ne-am rugat sa fie soare si pana la urma a fost. Acum mingea de aur e pe bolta albastra plina de pasari jucause, iar fluturii multicolori zboara printre florile parfumate a Paradisului.

Ne-am adunat toti in fata cofetariei- la locul stabilit. Acolo ne-am inghesuit in masini si am pornit la drum. Dupa ce am ajuns acolo ne-am dat jos din masina si ne-am rugat ca Domnul sa ne pazeasca de incidente neplacute si vremea sa “tina” cu noi. Dupa rugaciune ne-am impartit pe grupe si am inceput sa trecem de probele propuse de organizatori.

La prima proba a trebuit sa scriem pe un balon versetul de aur al Scripturii. La a doua proba s-a abordat problema prieteniei... sa desenam ce inseamna pentru noi prietenia. La a treia proba a trebuit sa ai imaginatie si cunostinte si Biblice, mai exact ni s-a dat sa facem o sceneta cu o intamplare din Biblie.

Ultima proba a fost destinata increderii unul in celalalt. Un reprezentant din fiecare grupa a fost legat la ochi iar intr-un loc anume era un lighan cu apa unde erau fructe. Coechipierii trebuiau sa il conduca la lighean ajunsi acolo trebuiau sa gaseasca fructul diferit de celelalte iar echipa cu cel mai bun timp castiga.

Destul de infometati dupa acest concurs am inceput sa mancam cu pofta. Apoi satui si fericiti am putut sa continuam diferite jocuri: volei, fotbal, ratele si vanatorii si altele. La sfarsit am si cantat si ne-am rugat.

Deja s-a facut seara, stelele incep sa sclipeasca pe cerul fara nori iar luna sa-si arate puterea- se pare ca e timpul de plecare.

Obositi dar cu zambetul pe fata si ghiozdanul in spate, incetisor plecam spre casa. Aceasta zi a fost uluitoare.

Din partea grupei mari- Ioana Filip 12 ani

Miercuri impreuna cu cativa copii de la grupa mare am organizat o mica iesire, cu scopul de a ne cunoaste mai bine, si chiar de a ne imprietenii unii cu alti. La inceput am crezut ca aceasta iesire nu se va mai putea face din cauza norilor care erau pe cer in dimineata aceea. Domnul a fost de partea noastra si a putut face posibila mica noastra iesire. La ora stabilita am inceput sa ne adunam, si nu dupa putin timp sa pornim spre locul pe care l-am ales.

Odata ajunsi acolo am inceput prin a ne intinde paturile si a face o rugaciune cerand ajutorul Domnului in toate activitatile pe care voiam sa le facem impreuna. Am inceput prin a face echipe a cate patru membri , exceptand o echipa unde au fost doar trei membri deoarece unul dintr-e membri echipei s-a hotarat sa faca parte din juriu.

Dupa formarea echipelor a venit si momentul de a ne alege un lider de echipa, si in final am hotarat sa incepem prima proba din cele patru probe hotarate de organizatori. La sfarsitul ultimei probe am lasat juriul sa stabileasca echipa invingatoare, in timp ce noi jucam “ratele si vanatorii” impreuna.

Intr-un final a venit si decizia juriului, dar spre surprinderea noastra toate cele patru echipe au fost castigatoare fiecare avand cate o proba castigata. Dupa ce ne-am mai jucat noi tot felul de jocuri a venit si momentul in care am mancat cate un sandwich si am baut un pahar de suc.La finalul acestei minunate iesiri am facut o rugaciune multumindu-i Domnului ca a fost cu noi iar dupa acesta rugaciune am si cantat spre slava lui Dumnezeu si totul a fost minunat.

Din partea tinerilor-Ionut Cozma 16 ani

Pentru tinerii botezati acum...

Dragii mei,

nu uitati ca astazi ati intrat in legamant cu Dumnezeul care mantuieste, vindeca, judeca, poarta de grija- cu Dumnezeul cel viu.

Nu uitati ca dupa botezul lui Iisus a venit pustia si ispitirea. Nici voi nu veti fi scutiti.

Nu uitati ca de azi v-ati inrolat in oastea cerului.

Nu uitati ca tinta voastra este cerul si drumul vostru trebuie sa sfarseasca sus.

Drum bun cu Iisus.

Sorin Giurgiu

Tu ce le transmiti celor botezati?

Viata

Dragoste, suferinta, bucurii, rasate de copii, zambete angelice, catedrala de verdeata ar fi doar cateva cuvine prin care as putea da suflare cuvantului viata. Sunt cateva cuvinte care descriu cadoul de pret care ni l-a dat Tatal nostru.

E greu sa intelegi cum multi oameni nu primesc acest dar -refuza sa traiasca cu adevarat…fie isi iau viata, fie nu traiesc dupa scopul pe care ni l-a dat Dumnezeu pe acest pamant.

Toti avem un scop in viata, dar il vedem cu adevarat atunci cand in jurul nostru o ceata densa (pacat, placerea de-o clipa, mandrie...)ne intuneca zarea? Avem puterea de a ne ridica si a duce lumina in intuneric? Dumnezeu asteapta un raspuns, El vrea o generatie schimbata.

Cu totii am vrea schimbari in lumea aceasta, dar schimbarea trebuie sa inceapa in noi, cu noi si intre noi.

Viata...viata iti da posibilitatea sa te pregatesti.

Dumnezeu ne da ocazia fiecaruia sa alegem pentru ce ne pregatim...viata vesnica- diamant intre spini, ar fi un termen prea mic de comparatie care sa exprime viata de acum fata de cea vesnica sau iadul- roada umblarii tale pe pamant fara Dumnezeu.

Increderea neclintita in Domnul face viata asemenea unui soare care se ridica deasupra norilor negrii, lasand lumina, pace, bucurie in viata fiecaruia.