In prag de Sarbatoare...

Disciplline spirituale (II)

Disciplina slujirii

1.Preliminarii

-semnul supunerii-crucea
-semnul slujirii-stergarul (vezi momenrul spalarii picdioarelor-Ioan 13)
-exista tendinta de a asocia slujirea cu ierarhia: care dintre ei va avea sa fie socotit cel mai mare... Luca 22:24
-exista frica de a nu fi cel mai mic.
-suntem tentati de a sluji in lucruri mari de anvergura si de multe ori neglijam slujirea imediata, in lucruri mici.
-o slujire autentica aduce o mare elibere fata de jocurile lumesti de ierarhie si promovare; aceasta nu contravine principiilor de autoritate spirituala, ci, din contra, le intareste.
-doar slujitorii pot intelege principiile sanatoase de conducere si autoritate;
-cine nu slujeste are toate sansele sa primeasca inclinatii spre rebeliune;

2.Comparatie intre slujirea egoista, plina de sine si slujirea autentica

Slujirea plina de sine, egoista
Rezultat al eforturilor omenesti,fortata
Atrasa de lucrurile de anvergura
Pretinde recompense, apreciere
Alege pe cine sa slujeasca
Este legata de predispozitie
Este temporara
Distruge spiritul comunitar

Slujirea autentica
Rezultatal calauzirii - nu exclude efortul ci il directioneaza
Nu face deosebire intre lucrurile mari si cele mici
Ii place sa ramana ascunsa
Nu este discriminatorie
Ori de cate ori este nevoie
Este mod de viata
Zideste comunitatea, uneste

3.Slujirea si smerenia
-smerenia este virtutea care nu se dobandeste cautand-o;
-cu cat o cauti mai mult, cu atat ea se departeaza mai mult;
-cine crede ca o are, chiar prin aceasta a pierdut-o;
-o slujire autentica ne aduce pe taramul smereniei;

4. A sluji sau a fi slujitor
Disponibilitatea pentru o slujire autentica nu deriva din lupta noastra pentru slujire ci din calitatea de slujitor. Deci, nu suntem slujitori pentru ca slujim, ci slujim pentru ca suntem slujitori. Acest fapt, gresit inteles, a adus pretentia de a deveni pentu ca fac, in loc sa se faca PENTRU CA SUNT.

5. Slujirea in lume
-slujirea nu este o lista de activitati pe care trebuie sau pot sa le fac. Ea trebuie sa fie un mod de viata. In acest sens anonimatul este calea de a repudia mandria.
-slujirile de anvergura cer timp si efort deosebit. Micile slujiri pot fi permanente, aducand avantajul consecventei in relatiile cu cei necredinciosi;

Ex. de slujiri permanente in lume:
-ocrotirea reputatiei aproapelui;
-slujirea prin a te lasa slujit;
-politetea obisnuita;
-ospitalitatea;
-ascultarea;
-purtarea poverilor - Galateni 6:2
-semanarea Cuvantului lui Dumnezeu;
- rugaciunea si postul de mijlocire.

Iubita de Dumnezeu

... cand deseori lacrimile curgeau pe obraz m-ai mangaiat prin cuvinte de dor. Fiind iubita de Tine am putut sa ma incred. Iubita de Tine vreau sa traiesc, iubita de Tine sunt transformata... imi aduci atata bucurie. Tu ma auzi cand strig, ma ridici atunci cand cad si imi spui ca sunt al Tau. Glasul Tau Doamne ma indeamna sa ascult soapta Duhului Tau.
Daca as fi aer nu as mai avea nevoie de viata, dar sunt om si am nevoie de dragoste. Tu esti Tatal meu si te iubesc mai mult ca orice, in Tine am descoperit dragostea adevarata. Sunt o fiica a Cerului, a Dumnezeului Preainalt. Nu pot sa renunt la chemarea mea din partea ta. Stiu ca locul meu nu este in furtuna, in nesiguranta, stiu ca am un destin si sunt hotarata sa-l implinesc.
Cand sunt cu Tine, sunt visul Tau cu un strop din iubirea din mine... Nu mai sunt eu. Sunt aripa viselor de demult le uitasem... Ma faci sa ma avant inalt peste ape... Cu tine sar ziduri si iubita de Tine ma faci ca sa zbor!
Ma uit in sus, ma uit in jur si nu pot sa tac ci simt sa spun: JESUS IS MY LOVE!

Poate o anonima in ochii lumii dar fiica Ta, Doamne.

Billy Graham, Charles Templeton, şi puterea unei decizii

Primul s-a născut în 7 noiembrie 1918, al doilea s-a născut în 7 octombrie 1915. Amândoi s-au convertit la creştinism. Unul s-a întors la Dumnezeu la vârsta de 16 ani, în urma lucrării de evanghelizare a unui evanghelist ambulant, pe nume Mordecai Ham, celălalt la 21 de ani pe când lucra ca reporter la Ziarul Globe din Toronto. Întors acasa după o noapte de distracţii într-o speluncă de striptease, a fost copleşit de propria-I murdărie, astfel că a îngenuncheat lângă pat, în întuneric. A mărturisit că a fost invadat de un sentiment de vinovăţie asemeni unei păture negre ce a căzut peste el, ca apoi după ce a implorat Numele Domnului, a simţit cum greutatea aceea mare se ridica de deasupra lui, iar o fericire radiantă i-a copleşit întreaga fiinţă.

S-au întâlnit în 1945 la un miting al organizaţiei ,, Tineretul pentru Hristos.” Billy Graham era pe atunci pastor al bisericii First Baptist Church din Western Springs Ilinois, iar Charles Templeton păstorea o biserică în plină creştere, pe nume Avenue Road Church din Toronto, fiind vicepreşedinte al fundaţiei ,,Tineretul pentru Hristos”, iar la sfârşitul anului 1946 ,,Asociaţia Naţională Evanghelică” l-a enumerate într-o listă a celor mai folosiţi oameni de Dumnezeu din timpul respectiv. Billy Graham absolvise Wheton College, dar şi Institutul Biblic din Florida. Iar Charles Templeton a început în 1948 Princeton Theological Seminary. Au fost parteneri de turneu în Europa şi în Statele Unite, devenind prieteni de nedespărţit. Ziarele şi revistele din vremea aceea, îşi informau cititorii că numărul convertiţilor în urma evanghelizărilor lor, erau de 150 pe seară. În Eansville, Indiana, numărul de participanţi din localitate s-a ridicat la 91000, în condiţiile în care populaţia oraşului era de 128000 de oameni. Frecvenţa bisericilor din oraş a crescut cu 17%. Însă cu toate acestea Templeton, care la vremea implicării în slujire nu avuse o educaţie teologică solidă, a început să fie tot mai ros de îndoieli. El i-a mărturisit lui Lee Strobel că momentul determinant al pierderii credinţei sale, a fost atunci când a văzut o fotografie în Revista ,, Life”, cu o negresă din Nordul Africii, care îşi ţinea copilul mort în braţe, privind în sus cu o expresie nefericită. Atunci înlăuntrul inimii sale s-a ridicat acest semn de întrebare: ,, Este posibil să crezi că există un Creator iubitor şi grijuliu, când tot de ce avea nevoie femeia aceasta era puţină ploaie?” O altă îndoială a fost cu privire la relatarea Genesei despre creaţie. Nu credea în istoricitatea Bibliei. Templeton a încercat să-l atragă pe Billy Graham de partea sa spunându-i că este înapoiat, şi că oamenii nu mai cred în inspiraţia divină a Bibliei. Graham a recunoscut cu privire la acele lupte, următoarele: ,, Dacă nu m-am îndoit de-a dreptul, cu siguranţă că am fost tulburat.” Era chiar înaintea Cruciadei din Los Angeles din 1949, evenimentul care avea să pecetluiască drumul chemării de evanghelist mondial. Evangelistul secolului XX. Dar înainte de acest eveniment, în mijlocul frământărilor sale, Billy Graham se plimba prin Munţii San Bernardino cu o Biblie în mâna, a căzut în genunchi, şi în ciuda îndoielilor sale a mărturisit: ,, Tată, voi accepta Biblia ca fiind Cuvântul tău-prin credinţă.”

De atunci drumurile lor s-au despărţit. Billy Graham a fost recunoscut ca cel mai mare evangelist din vremea sa, ca un model de conduită şi de integritate, şi de asemenea ca un confident spiritual şi sfătuitor al mai multor preşedinţi de la Casa Albă. Templeton a urmat cariera de politician, om de televiziune, şi scriitor printre altele. A fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari agnostici prin cărţile sale îndreptate împotriva lui Dumnezeu, şi a Bibliei.

M-a emoţionat însă o paralelă pe care Lee Strobel o face cu privire la acelaşi moment de timp, undeva spre apusul vieţii lor. Billy Graham avea 80 de ani, luptându-se cu boala Parkinson, şi vorbea la domul RCA din Indianopolis. Era acelaşi mesaj pe care îl predica de 50 de ani. Despre păcat, singurătate, dorinţa de a fi iubit, dar şi posibilitatea întâlnirii şi trăirii cu Hristos. La sfârşit când a făcut chemarea, puhoi de oameni au venit în faţă pentru a-l primi pe Hristos. În timp ce Templeton îşi scrise ultima carte cu tilu : ,, Adio Dumnezeu: motivele pentru care resping credinţa creştină”, el suferea de boala Alzeihmer, o boală devastatoare ce afectează în primul rând memoria. Când a fost întrebat de către Strobel despre Iisus, el a recunoscut că acesta a fost cel mai mare om care a trăit vreodată. Iar apoi în mod surprinzător şi-a luat interlocuitorul pe nepusă masă, printr-un moment de totală vulnerabilitate atunci când ochii i s-au umplut de lacrimi: ,, Şi dacă pot să mă exprim aşa, a spus el, şi vocea a început să i se frângă, mi-e ...dor ... de El!” Iar apoi a încercat să treacă peste cele întâmplate, ca şi cum acel moment de sinceritate nu s-ar fi produs niciodată.

Doi oameni, doi prieteni, doi slujitori ai Lui Dumnezeu, două decizii, şi două destine. Nu ştiu care este răscrucea ta, dar ştiu care este puterea deciziei tale, şi înspre cine ar trebui să se îndrepte ea.

Sorin Giurgiu

Esti chemat

Nu stiu ce faci cu viata ta in momentul de fata, nu stiu cu ce iti petreci majoritatea timpului. Poate incepi deja sa-ti gasesti o scuza ca nu ai timp de altceva. Insa gandeste-te ca oricat de ocupat ai fi poti sa scoti un lucru din viata ta si sa faci loc pentru ceva folositor sau mai folositor. Sau poti sa-ti ocupi timpul "mort" sau cel in care nu stii ce sa faci de plictiseala. Da-mi voie sa-ti spun ca Dumnezeu asteapta CEVA de la tine. Da, de la tine, oricat de neinsemnat te crezi, oricat de netalentat te consideri, oricat de nepriceput intr-un lucru sau altul. Dumnezeu se asteapta sa-L slujesti din toata inima. Daca inca nu ai descoperit cum si in ce domeniu e vremea sa cauti, daca stii cu ce poti sa fi de folos celor din jurul tau e vremea sa-ti faci timp. Daca nu stii cum e vremea sa intrebi. Daca ai incetat sa mai slujesti daca ti-ai pierdut pasiunea pe drum, daca nu mai simti dragoste pentru lucrarea ce o faceai, e timpul pentru TRANSFORMARE.
Ce sa transformi? Slujirea de forma in slujire din inima, "somajul spiritual" in slujire, obiceiul in pasiune, indiferenta in daruire. Daca dai nu pentru mine dai, daca faci nu pentru mine faci ci tot tu ai de castigat. Asa ca inflacarati de dorinta de a sluji Domnului sa spunem toti ca si Iosua odinioara: "Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului" (Iosua 24:15)

Paul O.

Cine?

Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?"
Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Şi unul din bătrâni mi-a zis: "Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5:2-5)


Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: "Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?"
"Doamne", i-am răspuns eu, "Tu ştii". Şi el mi-a zis: "Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.
Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor." (Apocalipsa 7:13-17)

Surprinsi de asteptarile lui Dumnezeu

Adolescența timpurie (12-18 ani) este vârsta marilor întrebări existențiale şi teologice: Cine sunt? De unde vin? Încotro mă îndrept? De ce merg la biserică? De ce se botează credincioşii? etc.

În faţa acestor întrebări, factorii educaţionali (familia, biserica, şcoala) sunt ,,datori” să răspundă, însă în multe situații trebuie să facă mai mult decât să răspundă, trebuie şi să formuleze întrebarea. Nu-i aşa adolescenţilor / tinerilor, că aveți întrebări în minte dar nu ştiţi cum să le puneţi?, mai ales cînd staţi în faţa unor profesori sau oameni mai învăţaţi. Preferaţi mai bine să nu întrebaţi sub pretext că „vă e ruşine”? Acesta e motivul pentru care vă răspundem la unele întrebări fără să ni le fi pus, deoarece ştim că sunt în mintea fiecărui tânăr credincios sau care a început să frecventeze o biserică.

O întrebare des întâlnită este aceasta: Ce aşteptări are Dumenzeu de la mine? Înţeleg că Biblia este Cuvântul Lui revelat special, dar până să citesc toată Biblia … ce trebuie să fac? Isus a ştiut greutatea, celor din vremea Lui (și a noastră), de a reţine toată legea Vechiului Testament şi a o împlini în amănunt, aşa că a făcut o sinteză şi a spus ce e mai important:

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… Şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22:37.39).

Astfel a sintetizat Isus tot Vechiul Testament cand a spus: În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii (v. 40).[1] Generic, porunca aceasta este numită MAREA PORUNCĂ. Alături de aceasta mai este un alt text esenţial spus de Isus înainte să se înalţe la cer:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit… (Matei 28: 19-20).

Această poruncă este numită MAREA TRIMITERE. Deci, între aceste două porunci trebuie să ne aşezăm viaţa de acum din tinereţe, adică de la vârsta în care putem gândi abstract (după 12 ani), putem gândi dincolo de obiectele văzute, pe cele nevăzute, iar lucrurile spirituale ţin de lumea nevăzută. Deci, nu e greu să ști ce așteaptă Dumnezeu să faci, nu-i așa? El așteaptă să-L iubești pe El și apoi pe cei de aproape. Și totuși ne întrebăm și noi ca acel om al Legii din pilda samariteanului: Și cine este aproapele meu? Răspunsul nu e greu: aproapele este orice om pe care îl întâlnești vreodată. Numai că acel om nu este oricine. El poate fi din altă localitate, poate vorbește altă limbă, are alte obiceiuri, altă religie etc. Aici intervine greutatea cea mare. Considerăm că Dumnezeu este ușor de iubit, dar aproapele… cam greu.

Îmi amintesc că eram în clasele gimnaziale și erau câte trei clase de același nivel, din care una era maghiară. Nu vă spun cât de mult îi înjoseam pe acești colegi. Le ziceam în toate felurile: unguri bunguri, bozgori, hodioro-bodioro etc. și bineînțeles că ne consideram mai deștepți ca ei și întotdeauna aveam prioritate la toate. Părinții unei colege maghiare chiar au refuzat să o lase la clasa maghiară și au insistat să fie într-o clasă de români sub pretext că învață mai bine limba română, dar era clar că aveau în gând această discriminare de care căutau să o ferească.

Nu știu de unde aveam tiparul acesta de gândire separatist, dar a ținut destul de mult, până când într-o vară, în timpul facultății, am mers într-o tabără de lideri creștini unde erau o mulțime de naționalități: români, maghiari, rromi, moldoveni, americani, englezi etc. În acest grup erau și patru băieți maghiari care cântau cântări creștine, pe patru voci, în limba maghiară. Nu-mi venea să cred că limba maghiară sună așa de bine. În contextul acela m-am eliberat de prejudecățile etnice și de atunci nu am mai avut probleme să accept oameni de altă naționalitate la noi în țară. Mai târziu am aflat că sunt chiar multe naționalități care locuiesc pe teritoriul țării noastre: ucrainieni, lipoveni, rromi, moldoveni, evrei, iar în Dobrogea locuiesc un număr însemnat de turci și tătari, care, pe lângă că vorbesc altă limbă și au alte obiceiuri, au și altă religie, sunt musulmani.

Pentru a vedea în ce ritm se extinde religia musulmană pe glob vezi pe YouTube Muslim Demographics. De asemenea, pentru a vedea câteva informații despre turcii și tătarii din Dobrogea, vezi Power-Point-ul Turcii musulmani din Dobrogea. Acest ultim document s-a născut pe cand studiam despre islam (religia musulmanilor) la Centrul Român de Studii Transculturale (CRST- vezi și www.crst-ct.ro), unde aveam doi colegi, foști musulmani, din Medgidia.

Interesant cum Dumnezeu a creat context pentru generația noastră să împlinească MARILE LUI PORUNCI deschizând posibilități de cunoaștere și comunicare cu toate națiunile lumii (vezi și Calendarul de rugăciune pentru națiuni de pe www.misiune.ro).

Acum ne-ntrebăm nu ce așteaptă Dumnezeu de la noi ci ce facem cu așteptările Lui?

---

[1] Pe lângă acest text esenţializat din Biblie, am mai putea menţiona şi Cele 10 porunci (Exodul 20), Psalmul 15 sau Cel neprihănit (sau drept) va trăi prin credinţa lui (Habacuc 2:4).

Sas Tobias si Adina

Invitatie

Sunteti invitati sa luati parte la serviciile de evanghelizare care se vor organiza in perioada 23-30.01.2011 incepand cu orele 18:00 conform programului de mai jos:

Duminica 23.01.2011:
Predica: David Ionatan - Cluj-Napoca
Cantare: Surorile Onofrei - Suceava

Luni 24.01.2011:
Predica: Simion Bumbar - Sighetul Marmatiei
Cantare: Grup Elim Harmony - Timisoara

Marti 25.01.2011:
Predica: Victor Campean - Bistrita Nasaud
Cantare: Ioan Timofte - Bistrita Nasaud

Miercuri 26.01.2011:
Predica: Romi Mocanu - Dej
Cantare: Cor - Targu Lapus

Joi 27.01.2011:
Predica: Nelu Muresan - Turda
Cantare: Catalin si Ramona Lup

Vineri 28.01.2011:
Predica: Virgil Neagu - Suceava
Cantare: Grup Raze de lumina

Sambata 29.01.2011:
Predica: Petrica Vrabioru - Suceava
Cantare: Grup - Hateg

Duminica 30.01.2011:
Predica: Petrica Vrabioru - Suceava
Cantare: Grup - Hateg

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
Ioan 3:16

Ce ai face diferit in 2010?

Ce ai face diferit in 2010 daca ai putea trai inca o data acest an? Aceasta intrebare le-am oferit-o celor din grupul in care slujesc. Fiecare avea dreptul la un singur raspuns si nici o persoana nu trebuia sa repete unul din raspunsurile deja oferite. Iata cateva din cele mai interesante raspunsuri:

• M-as ruga mai mult

• M-aş încrede mai mult în Dumnezeu

• M-aş apropia mai mult de Dumnezeu

• As citi Biblia mai mult

• Nu as mai intarzia la adunare

• As investi mai mult in lucrurile spirituale decat in cele materiale

• As merge mai mult in misiune in Oltenia

• As iubi mai mult

• As studia mai mult muzica pentru a-L putea lauda pe Dumnezeu mai bine

• As petrece mai mult timp in familie

• As asculta mai mult de parinti

Observand ca toti dintre noi am avut lucruri pe care ori nu le-am facut deloc ori le-am facut „de mantuiala” mi-a venit in minte versetul:

Matei 3:10

Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.

Ne-am intrebat daca nu cumva in dreptul nostru securea a fost deja infipta pentru a fi taiati. Daca deja a fost infipta inseamna ca prima lovitura a fost data. Am hotarat sa cerem mila ca securea sa fie ridicata dar nu pentru o a doua lovitura ci ca sa ni se dea sansa unei rodiri vrednice, de calitate. Am avut parte de clipe de har in care am inteles ca ce nu am putut face bine in 2010 e necesar sa facem excelent in 2011.

Stiti ce am mai inteles? Ca pe Dumnezeu il intereseaza caracterul nostru mai degraba decat jertfele. Ca poezia sau predica din fata sunt zero daca in spate e cearta, invidie si ura. Ca putea Domnul sa zica: „daca iti aduci jerfa la altar si iti amintesti ca ai ceva cu fratele tau, adu-o repede, impacheteaz-o frumos si du-te apoi si te impaca cu el.” Insa, dupa cum stiti, versetul din Biblie denota exact contrariul.

Stiti ce imi doresc in 2011?

• Sa ne inghesuim mai putin in fata la predici, cantari, poezii si alte lucruri de acestea si sa fim mai mult prezenti la lucrurile care nu se vad: vizitele la orfani si vaduve, taiat lemne la batrani, ajutorarea saracilor.

• Sa petrecem mai putin timp, chiar deloc, pe messenger si facebook si mai mult timp in genunchi in camaruta unde nu te vad prietenii instant ci te vede Dumnezeu.

• Sa platim mai putin sms-urile si convorbirile mobile si sa dam mai multi bani celor in nevoie.

• Sa ne plangem mai putin de ce nu avem si sa ne bucuram mai mult de ce avem

• Sa avem pe Isus in casa si bradul afara si nu invers; sa avem inimile impodobite cu multumire, bucurie si iubire si nu casele cu beculete. Sa avem sarbatori cu Sarbatoritul in ele!

• Sa nu ne mai plangem de plictiseala din Biserica ci sa ne plangem de slaba noastra partasie cu Tatal.

Si in loc de „La multi ani” sa ne dorim: „La mai multa pocainta....”

Cristian Boariu - Resurse Crestine

La inceput...

"La inceput Dumnezeu..." asa incepe Biblia si asa imi doresc si noi sa incepem noul an.

A trecut si Craciunul, am sarbatorit si anul nou, acum ce e de facut? Asteptam urmatoarele sarbatori? Intrarea intr-un nou an arata indurarea Lui Dumnezeu care ne-a mai dat o zi, si inca una si inca 365 de zile de cand am mai sarbatorit ultima data trecerea dintre ani.
Daca sfarsitul de an e vremea bilanturilor, consider ca inceputul de an e vremea in care sa luam noi hotarari, sa ne stabilim obiectivele, sa ne amintim de legamantul fata de Dumnezeu si sa ne dedicam mai mult pentru El si pentru lucrarea Lui.
Nu stiu cate din lucrurile propuse pentru anul trecut s-au implinit, sau mai corect spus ne-am dat toate silintele sa le implinim. Consider ca Dumnezeu si-a facut partea prin "simplul" fapt de a fi in viata si in 2011. Ca sa nu mai amintesc de sanatate, mancare, imbracaminte, familie, adapost, prieteni si multe alte binecuvantari care le luam "din oficiu".
Ce va doresc voua imi doresc si mie, sa sporim in lucrul Domnului, dandu-ne toate silintele, caci ce lucram pentru El aceea si ramane. Si as vrea sa nu fiu "strain" acolo sus ci sa ma intalnesc cu cat mai multi, care am lucrat pentru extinderea imparatiei Lui, cu care m-am luptat sa biruim pe cel rau, pe care i-am indemnat inspre cer, carora le-am intins o mana. Cred ca fiecare vrem asa, important e sa facem ceva in aceasta directie si zic Dumnezeu sa ne ajute la toti.

"...Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin"

Paul O.

De ce astepti Sarbatorile?

M-am gandit la intrebarea aceasta de ceva vreme avand in vedere ca Sarbatorile se apropie cu repeziciune si orasele sunt impodobite in straie de sarbatoare, auzim colinde la televizor, pe internet sau si mai devreme magazinele au inceput "reprofilarea" cu produse de "sezon". Pe langa evidenta tenta comerciala care au luat-o Sarbatorile de multa vreme si de care se tot vorbeste, mai e un punct de vedere, si anume- spiritualul. Imi aduc aminte parca era ieri de o cuvantare a unui cunoscut anul trecut cam in aceasta perioada. Zicea tanarul acesta de Sarbatori cum le-am transformat in nimicuri. Se ziceau multe lucruri atunci si au fost invataturi bune insa au venit Sarbatorile, au trecut si noi tot asa suntem nu degeaba spune si Scriptura "Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!". De la faptul ca avem incredibilul curaj (sa nu zic altfel) sa afirmam ca nu e Craciun fara zapada (de parca sarbatoarea ar sta in zapada) pana la a face mancare care se arunca jumatate dupa Sarbatori toate aceste lucruri ne departeaza de Cel care a dat motivul sarbatorii- Dumnezeu.
Am stat de vorba cu mai multi oameni sa-i intreb despre sarbatori si trist a fost raspunsul sa aflu ca oamenii se zbat umblam in stanga si drepta, cumparaturi, curatenie pana tarziu in noapte si de ne apucam cu doua saptamani inainte tot pana in ziua de ajun avem de mulcit ca in zilele de sarbatoate sa fim asa epuizati atat fizic cat si psihic incat sa nu ne mai putem bucura cu adevarat.
Ce inseamna Sarbatoarea? Umblet pana nu mai putem pentru a pregati "atmosfera", stare de discomfort ca nu e zapada (sau poate Dumnezeu ne face si moftul acesta), colindat de forma, mancare si bautura pana la epuizare, cateva poze pe Facebook, poate un prieten nou, o prietena noua si am bifat si Craciunul asta.

Oare asa vrea Fiul lui Dumnezeu sa-i sarbatorim venirea in lume?