Crestin de 1 leu intr-o lume de 2 lei ....

...asa s-ar putea denumi tot ceea ce reprezinta crestinii creati de sistemele noastre religioase si nu de Cuvantul Lui Dumnezeu(in conlucrare cu Duhul Sfant). Deformarea Adevarurilor Scripturistice duce tot mai mult, ca niciodata parca, la o deformare a capacitatii de intelegere a Cuvantului lui Dumnezeu, respectiv la o intelegere deformata a lui Dumnezeu. Usuratatea cu care sunt prezentate principiile Scripturale naste oameni usuratici in ceea ce inseamna implinirea Cuvantului lui Dumnezeu, si astfel se nasc oameni handicapati spiritual, care inteleg superficial voia lui Dumnezeu si care vor ajunge in Iad, desi drumul lor spre Iad este pavat de Biserici cu "iluzii spirituale, locuri cu verdeata etc. " Ne inselam crezand ca Dumnezeu e un Dumnezeu superficial. Cand auzim predicandu-se Cuvantul, si numai Cuvantul, ne lamentam cu expresii de genu " Lasa frate ca nu-i chiar asa ..., doar nu ii Dumnezeu chiar asa de exclusivist, El ii bun, ii Dragoste ... " si uite asa ne ducem in Iad... singurii dintre toti oamenii ...noi, "crestinii", intram in Iad cu fruntea sus. Eu si cred ca si altii s-au saturat de "ecumenismu' asta spiritual" care naste sperante false. Trist e ca mare parte din bisericile evanghelice incep sa se alinieze si ele acestui curent de acceptare... care zice: "Doar toti avem acelasi Dumnezeu". Numai ca... spre nenorocirea noastra Dumnezeu e de alta parere:
1 Corinteni 6:9 Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, 10 nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. 11 Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru.

Pacat ...am inceput asa de bine, numai ca ....sfarsitul lauda inceputul. Am inceput sa am indoieli cu privire la toate cultele, deoarece tot mai mult ne adancim in superficialitate. Suntem corigenti, asta-i ideea, si m-as mira sa ne mai ridicam ....urmeaza repetentia. De aici nu ne mai scapa nimeni... pacat ca devenim tot mai atei in traire, desi buzele noastre pline de mandrie afirma inconstient: "Suntem crestini !"

Ar ramane totusi ceva de facut... sa punem mana pe Scriptura si sa o studiem in fiecare zi, sa ne umplem capul cu studii si predici, sa memoram versete, si avand aceste lucruri in minte sa incepem sa traim cum a trait ISUS. Sa predicam oamenilor cu viata noastra si sa ii chemam la Hristos nu la Penticostali, Baptisti, Ortodocsi, Catolici...etc.

Traind asa, cand va veni El...ne va lua acasa: " Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel, vom fi totdeauna cu Domnul. 1 Tesaloniceni 4:15:17

Calin Vlasin

Sa citim o carte...

"Aş vrea acum să vă vorbesc despre un prieten foarte special. Până acum abia dacă l-am menţionat deşi adevărul e că fiecare pagină a acestei presupuse cărţi a fost scrisă doar pentru că El m-a ajutat. E acel cineva care te însoţeşte pretutindeni şi care îţi vine în ajutor atunci când ai nevoie. Pare a fi prietenul perfect, nu? Chiar este. Aţi ghicit? Nu încă?

Adevărul e că nici măcar nu ştiu cum să încep. Ce să spun prima dată? De parcă Dumnezeu ar putea fi cuprins în cuvinte! Bunătate. Dreptate. Stâncă tare. Adăpost. Turn de scăpare. Farul din noaptea grea. Dragoste nemăsurată. Vegheator. Mângâietor. Ocrotitor. Medic suprem. Aş putea să continui, dar cred ca ideea e să vă explic, în cuvintele sărace, ce însemnă El pentru mine.

Adevărul e că pentru fiecare dintre noi El s-a descoperit într-un mod aparte. Fiecare dintre cei care au ajuns să-L cunoască, în parte, L-au văzut într-un mod diferit. Avem libertate acum. Libertatea de a gândi, de a avea opinii, de a ne practica religia. Dumnezeu nu e niciuna dintre aceste libertăţi. Din punctul meu de vedere El este libertatea supremă. Nu încerc să mă ascund după perdea. Dar, când e vorba despre credinţă, cred că cel mai bun mod de a o explica este exemplul personal. Nu cred că am fost un exemplu personal foarte bun, din nefericire! Dacă e să privesc în trecut, atâtea alte decizii aş fi putut lua.

Dumnezeu se revelează celor ce îl caută, celor cu inima curată. În adevăr, El poate fi prietenul ideal pentru oricine. El este singur care nu dezamăgeşte, singurul care nu trădează. Cel puţin eu aşa îl percep!

Cuvintele mele nu pot să îl cuprindă. Să îi explice bunătatea nemărginită sau dreptate de necontestat. Sunt diferite concepţii în ziua de azi. Oameni care nu cred ca există şi care cred că orice fel de credinţă într-o forţă supremă este doar pentru cei slabi, pentru cei fără personalitatea. Ce-aş putea să vă spun? El este cel care a inventat prietenia şi unul din motourile acestei scrieri este un citat din Scripturi, rostit chiar de Isus: „nu există dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”

Nu vreau să transform această carte într-o carte despre religii. Cred mai presus de orice că viaţa unora şi altora vorbeşte mai mult decât aş putea eu spune în cuvinte. Priviţi la ei! "

(capitolul El- din cartea "Bucati de viata" - Camelia Sighiartau)

"...Cu sufletul la vedere, Camelia Sighiartau ofera bucati de viata, transcriind framantarile omului si ale tanarului la inceputul unui mileniu care pune sub semnul intrebarii multele din falsele tabieturi, din ipocriziile si convenientele ce, in loc sa uneasca si intareasca tesatura sociala, tulbura, dezbina si instraineaza omul de semeni. Autoarea decelereaza astfel cu seriozitate si maturitate anumite deficiente rezidente in om si inafara sa, propunand cu convingere remediile acestora, - valori umane edificatoare: prietenia, sinceritatea, comunicarea si increderea, - ca un liant sau ca un adeziv pentru inchegarea unei lumi mai bune calitativ."

(din prefata cartii scrisa de Terezia Filip)

Nu misiunea are nevoie de tine, Tu ai nevoie de misiune

"Ci voi veti primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi,
si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea, în Samaria si pânã
la marginile pãmântului."

Faptele Apostolilor 1:8

Cu siguranta nu toti suntem chemati sa fim misionari in triburile din Amazon sau in India, dar fiecare din noi suntem chemati sa fim misionari. Fiecare dintre cele patru locatii au un echivalent in geografia din ziua de azi. Isus cand si-a trimis ucenicii le-a dat aceste directii: Ierusalim sau misiunea locala, Iudeea sau misiunea regionala, Samaria sau misiunea nationala si Marginile lumii sau misiunea transculturala. Patru directii...dar pe cel putin una dintre ele trebuie sa mergi si tu. Poate ca esti chemat sa fii un misionar celor din jurul tau, din orasul tau, prietenilor tai sau chiar familiei tale, poate esti chemat sa mergi in imprejurimile locului in care traiesti sau chiar in toata tara sau poate esti chemat sa mergi in lumea larga, in locul unde Dumnezeu te vrea, ca sa spui tuturor de bunatatea Lui eterna.

Credeam ca misiunea era ceva pentru alti oameni, ceva ce doar alti pot primi...o chemare pentru oameni dotati cu "puteri speciale". Priveam cu un respect adanc oamenii dedicati unei astfel de chemari si in inima mea simteam cum arde o dorinta speciala pentru aceasta lucrare, insa nu am facut nimic in aceasta priviinta decat sa tac si sa inec acea dorinta din interior care batea atat de puternic uneori. Simteam ca Dumnezeu ma cheama, doream mult sa fac parte dintr-o astfel de lucrare dar de fiecare data ma opream la gandul: "e pentru altii, nu pentru cei ca mine". Insa Dumnezeu avea sa imi deschida o poarta pentru aceasta lucrare. In urma cu un an si jumatate in biserica unde slujesc ( biserica Penticostala Albini nr. 5 Cluj Napoca ) s-a facut un anunt intr-o duminica dimineata care spunea ca in cadrul bisericii se va tine un curs de plantare de biserici si ca sunt invitati sa se inscrie toti doritorii. In inima a inceput sa bata din nou acea dorinta, acea dorinta aprinsa de a raspunde chemari spre misiune ! Asa ca mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu fratele care se ocupa de acel curs si m-am inscris si eu. Asa a inceput viata mea de misionar. Am urmat acest curs de misiune timp de un an de zile in care am invatat multe lucruri importante pentru viata de misionar. Am inteles ca Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi sa fim misionari. Da, pe fiecare ! E important sa intelegem ce este misiunea. Misiune inseamna sa spui altora despre marele plan de mantuire pe care il are Dumnezeu cu oamenii, sa spui celor din jurul tau si nu numai ca Isus Hristos a murit ca noi sa putem trai. Cineva spunea ca nu trebuie sa fi un om foarte important sa devi un erou al lui Dumnezeu ci trebuie doar sa stai la dispozitia Lui. Avea dreptate. Dumnezeu ne cere sa stam la dispozitia Lui, si daca suntem acolo unde El ne vrea, atunci va lucra intr-un mod minunat prin noi. Dupa ce trecusera aproximativ cinci luni de cand am inceput acest curs, a fost timpul ca impreuna cu aproximativ alti 20 de tineri sa incepem si proba practica si sa aplicam ceea ce invatasem pana atunci la cursul de misiune. Am facut o cercetare a zonei din jurul Clujului si am gasit mai multe sate in care nu existau credinciosi.

Am ales doua: Luna si Fundatura. Satul Luna avea in jur de 4 oameni care se adunau intr-o bisericuta mica. Am facut apoi o cercetare printre sateni celor doua sate, in care sa vedem care sunt obiceiurile, problemele, greutatile dar si bucuriile lor. Dupa ce am aflat cu ce se ocupa si care sunt traditiile lor am inceput Misiunea. Am hotarat sa mergem in fiecare duminica de la ora 2 mai intai in Fundatura si apoi in Luna. La inceput ne opream in centrul satului, langa drumul principal si cantam cateva cantari, ne rugam, vorbeam cu satenii de prin prejur si apoi plecam incredintati ca Dumnezeu este acela care va face ca samanta aruncata sa creasca. Dupa ceva timp in care am facut aceste lucruri au inceput sa se adune oameni. Unii veneau din curiozitate, altii veneau pentru ca le placeau cantarile dar mai presus de orice motiv...ei veneau pentru ca Dumnezeu ii chema. Au inceput sa vina si copiii. Am ales cativa tineri care aveau deja experienta de la scoala duminicala din Cluj sa se ocupe de acesti copilasi. I-au invatat cantecele, versete biblice si jocuri. Acesti copilasi aveau sa devina niste mesageri in familiile lor! In fiecare duminica parca veneau tot mai multi. Dar bineinteles ca atunci cand faci lucrarea lui Dumnezeu, Satan va incerca sa te opreasca! Dupa aproape patru luni de zile in care am fost in fiecare duminica in cele doua sate, am primit un ordin de la politia din Fundatura prin care nu mai aveam voie sa ne manifestam public in localitatea respectiva. Insa lucrarea nu a incetat...in fiecare duminica in timpul in care trebuia sa mergem in Fundatura, ne opream pe un deal din apropriere ne rugam, cantam iar 2-3 dintre noi mergeau si tineau un program cu copiii care nu au incetat sa vina. Intre timp am continuat sa mergem in Luna si sa laudam pe Dumnezeu in centrul satului dar si sa sustinem programe in fiecare duminica dupamasa in bisericuta de acolo. Vedeam progresiv cum pe masura ce Satan "inchidea" unele usi, Dumnezeu ne deschidea altele mai mari si cum tot mai multi copii dar si oameni deveneau interesati de aceasta lucrare. Dupa un an de zile, am batut la usile primariei din Fundatura si cu ajutorul lui Dumnezeu am obtinut chirie pe o scoala veche. Nu avea usi, nu avea geamuri, arata groaznic.

Dar Dumnezeu a randuit in asa fel incat in decursul a cateva luni de zile sa primim tot ce ne trebuie sa renovam cladirea cu usi, geamuri, cu o sapa noua. Am refacut peretii care erau darapanati am vopsit din nou si Dumnezeu a facut din cladirea aceea veche un adevarat locas de inchinare dar si un loc in care sa putem sa tinem programul cu copiii. Astazi in acel loc se tin programele de duminica. In fiecare saptamana se strang in jur de 20 de copilasi in Luna si in jur de 10 in Fundatura. Avem un Dumnezeu minunat ! La inceputul lunii august am tinut si o tabara de 1 saptamana cu copiii din cele doua localitati. Au fost invitati atat copiii cat si parintii lor. Am inceput ca un grup de tineri cu o viziune si cu o dorinta arzatoare in inima sa spunem celor din jur despre Hristos, iar astazi prin Dumnezeu am reusit sa avem un locas de inchinare in Fundatura, programe cu copiii in ambele sate, o tabara de zi timp de o saptamana, seri de evanghelizare si Dumnezeu inca ne promite multe. Asta nu e tot...Dumnezeu abia si-a inceput lucrarea aici. Am vazut cum Dumnezeu ne uimeste prin modul Lui de a lucra. Am inteles ca sunt chemat sa fiu misionar aici in misiunea regionala si in viitor chiar si in misiunea transculturala. Daca la inceput aveam impresia ca Misiunea are nevoie de mine,in scurt timp am realizat ca eu eram acela care aveam nevoie de Misiune. Misiunea m-a schimbat, m-a facut sa inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine, m-a facut sa vad mai clar si mai puternic viziunea pe care El a imprintat-o in mine cu mult timp in urma. Misiunea m-a facut mai responsabil si mi-a deschis ochii sa vad ca lucram cu sufletele oamenilor si nu cu niste obiecte de care te poti lipsi.

Atunci cand lucrezi cu oameni nu e loc de greseala...esti responsabil de sufletul lor. Dumnezeu m-a ajutat sa inteleg ca trebuie sa fiu cat mai dedicat in a face lucrarea Lui, in a raspunde cu "DA !" chemarii Lui, pentru a aduce cat mai multe suflete la maintuire. Si ce rasplata mai mare poti avea decat un suflet intors la Dumnezeu prin tine ? Nu trebuie sa fii un om de statura impresionanta, nu trebuie sa fii cineva important, nu trebuie sa fii cineva de un rang mare in societate ca sa fii misionar, tot ce trebuie sa faci e sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, si El te va folosi. Nu misiunea are nevoie de tine, TU ai nevoie de misiune !

Sighiartau Ioan

Botez Biserica Betel Targu Lapus

(Pentru a vizualiza toate pozele de la acest eveniment click AICI)

Ei, au marturisit in fata familiilor, in fata prietenilor, in fata martorilor si mai presus de toate in fata lui Dumnezeu, cugetul lor curat, prin jertfa lui Hristos. Si-au declarat public dorinta de a sluji lui Dumnezeu toata viata lor si ne rugam ca Dumnezeul care ne-a creat sa le dea biruinta pe mai departe sa-si tina legamantul incheiat in apa botezului pana la capat.


"Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos."

1 Petru 3:21

O mica partasie...

E miercuri, azi ne-am propus ca noi (grupa mare) impreuna cu tinerii, sa facem o iesire pe Lighet, dar vremea nu e prea frumoasa. Ne-am rugat sa fie soare si pana la urma a fost. Acum mingea de aur e pe bolta albastra plina de pasari jucause, iar fluturii multicolori zboara printre florile parfumate a Paradisului.

Ne-am adunat toti in fata cofetariei- la locul stabilit. Acolo ne-am inghesuit in masini si am pornit la drum. Dupa ce am ajuns acolo ne-am dat jos din masina si ne-am rugat ca Domnul sa ne pazeasca de incidente neplacute si vremea sa “tina” cu noi. Dupa rugaciune ne-am impartit pe grupe si am inceput sa trecem de probele propuse de organizatori.

La prima proba a trebuit sa scriem pe un balon versetul de aur al Scripturii. La a doua proba s-a abordat problema prieteniei... sa desenam ce inseamna pentru noi prietenia. La a treia proba a trebuit sa ai imaginatie si cunostinte si Biblice, mai exact ni s-a dat sa facem o sceneta cu o intamplare din Biblie.

Ultima proba a fost destinata increderii unul in celalalt. Un reprezentant din fiecare grupa a fost legat la ochi iar intr-un loc anume era un lighan cu apa unde erau fructe. Coechipierii trebuiau sa il conduca la lighean ajunsi acolo trebuiau sa gaseasca fructul diferit de celelalte iar echipa cu cel mai bun timp castiga.

Destul de infometati dupa acest concurs am inceput sa mancam cu pofta. Apoi satui si fericiti am putut sa continuam diferite jocuri: volei, fotbal, ratele si vanatorii si altele. La sfarsit am si cantat si ne-am rugat.

Deja s-a facut seara, stelele incep sa sclipeasca pe cerul fara nori iar luna sa-si arate puterea- se pare ca e timpul de plecare.

Obositi dar cu zambetul pe fata si ghiozdanul in spate, incetisor plecam spre casa. Aceasta zi a fost uluitoare.

Din partea grupei mari- Ioana Filip 12 ani

Miercuri impreuna cu cativa copii de la grupa mare am organizat o mica iesire, cu scopul de a ne cunoaste mai bine, si chiar de a ne imprietenii unii cu alti. La inceput am crezut ca aceasta iesire nu se va mai putea face din cauza norilor care erau pe cer in dimineata aceea. Domnul a fost de partea noastra si a putut face posibila mica noastra iesire. La ora stabilita am inceput sa ne adunam, si nu dupa putin timp sa pornim spre locul pe care l-am ales.

Odata ajunsi acolo am inceput prin a ne intinde paturile si a face o rugaciune cerand ajutorul Domnului in toate activitatile pe care voiam sa le facem impreuna. Am inceput prin a face echipe a cate patru membri , exceptand o echipa unde au fost doar trei membri deoarece unul dintr-e membri echipei s-a hotarat sa faca parte din juriu.

Dupa formarea echipelor a venit si momentul de a ne alege un lider de echipa, si in final am hotarat sa incepem prima proba din cele patru probe hotarate de organizatori. La sfarsitul ultimei probe am lasat juriul sa stabileasca echipa invingatoare, in timp ce noi jucam “ratele si vanatorii” impreuna.

Intr-un final a venit si decizia juriului, dar spre surprinderea noastra toate cele patru echipe au fost castigatoare fiecare avand cate o proba castigata. Dupa ce ne-am mai jucat noi tot felul de jocuri a venit si momentul in care am mancat cate un sandwich si am baut un pahar de suc.La finalul acestei minunate iesiri am facut o rugaciune multumindu-i Domnului ca a fost cu noi iar dupa acesta rugaciune am si cantat spre slava lui Dumnezeu si totul a fost minunat.

Din partea tinerilor-Ionut Cozma 16 ani

Pentru tinerii botezati acum...

Dragii mei,

nu uitati ca astazi ati intrat in legamant cu Dumnezeul care mantuieste, vindeca, judeca, poarta de grija- cu Dumnezeul cel viu.

Nu uitati ca dupa botezul lui Iisus a venit pustia si ispitirea. Nici voi nu veti fi scutiti.

Nu uitati ca de azi v-ati inrolat in oastea cerului.

Nu uitati ca tinta voastra este cerul si drumul vostru trebuie sa sfarseasca sus.

Drum bun cu Iisus.

Sorin Giurgiu

Tu ce le transmiti celor botezati?

Viata

Dragoste, suferinta, bucurii, rasate de copii, zambete angelice, catedrala de verdeata ar fi doar cateva cuvine prin care as putea da suflare cuvantului viata. Sunt cateva cuvinte care descriu cadoul de pret care ni l-a dat Tatal nostru.

E greu sa intelegi cum multi oameni nu primesc acest dar -refuza sa traiasca cu adevarat…fie isi iau viata, fie nu traiesc dupa scopul pe care ni l-a dat Dumnezeu pe acest pamant.

Toti avem un scop in viata, dar il vedem cu adevarat atunci cand in jurul nostru o ceata densa (pacat, placerea de-o clipa, mandrie...)ne intuneca zarea? Avem puterea de a ne ridica si a duce lumina in intuneric? Dumnezeu asteapta un raspuns, El vrea o generatie schimbata.

Cu totii am vrea schimbari in lumea aceasta, dar schimbarea trebuie sa inceapa in noi, cu noi si intre noi.

Viata...viata iti da posibilitatea sa te pregatesti.

Dumnezeu ne da ocazia fiecaruia sa alegem pentru ce ne pregatim...viata vesnica- diamant intre spini, ar fi un termen prea mic de comparatie care sa exprime viata de acum fata de cea vesnica sau iadul- roada umblarii tale pe pamant fara Dumnezeu.

Increderea neclintita in Domnul face viata asemenea unui soare care se ridica deasupra norilor negrii, lasand lumina, pace, bucurie in viata fiecaruia.

O mica excursie

"O mica excursie n-ar strica." Aceste cuvinte ne-au convins sa facem o lista, asa ca a aparut foaia, pixul si se scriau nume. In cateva minute, lista ajusese plina iar destinatia era stabilia: Salina Turda. Data plecarii, precum si ora n-au fost o problema asa ca, ziua urmatoare incepea astfel:

7:30 - Somnorosi, am inceput sa ne adunam

7:45 - Am pornit la drum

9:50 - Cantand, am ajuns in Turda iar apoi am zarit salina

10:00 - Formalitatile sunt gata si am inceput coborarea si temperatura la fel, dar asta nu a stricat buna dispozitie si umorul din noi.

10:30 Ghidul ne arata un mecanism, folosit mai demult pentru extragerea sarii-crivacul
11:00 - Am ajuns in "varf" de unde vedeam toata mina, impreuna cu facilitatile ei: teren de fotbal, amfiteatrul, iar in centru, impunatoarea gondola.

11:30 - Am coborat si am inceput "inspectia" mai in detaliu: prima oprire - o tura cu gondola
12:00 - Apoi am decis sa ma coboram un pic si sa "navigham" nu numai pe net ci in barcute.

12:30 - Dupa ce ne-a ajutat Domnul sa vedem toate astea, ne-am gandit sa-I aducem lauda prin cantare, asa ca ne-am mobilizat am luat chitara si am binecuvantat numele Lui. Unii trecatori ne-au si ajutat in cantare si ne-am bucurat impreuna.

13: - Ne-am indreptat spre iesire, dar am luat-o pe scari caci liftul era "putin" ocupat.

13:30 - Am pornit la drum spre casa multimiti, dar si multumitori ca Domnul si-a facut prezenta chiar si in aceasta iesire. In drum am mai oprit la o poza de grup ca amintire, amintirea vie fiind noi.

P.S. Multumim pentru transport, chitara, poze, idee si tuturor tinerilor care au venit

Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi

Vorba lui Shakespeare … Stim – sau cel putin credem că stim – ce suntem, eventual stim ce am vrea să devenim – dar ce am putea fi e ceva dincolo de capacitatea noastră de percepere. Suntem limitati!

Stim ce suntem si ce am vrea să fim - si totusi de foarte multe ori renuntăm să mai ajungem acolo unde ne-am dori. Câteodată e doar foarte greu, altă dată avem piedici si ne e frică să mai încercăm, dar de cele mai multe ori pur si simplu renuntăm. Ne pierdem undeva pe drum. Încercăm, luptăm … si la un moment dat gata, am pus armele jos si ne predăm!

Nu despre asta vreau să vă vorbesc. Suntem poate nemultumiti de ceea ce suntem si ne-am zbuciumat zadarnic să ne rupem de starea noastră. Eu vreau să vă vorbesc despre Cineva care stie ce putem fi! Există Cineva care vede dincolo de masca pe care ai afișat-o, dincolo de scena pe care joci … si cel mai important El vede ce poti deveni. El nu priveste la zdrentele tale, la viata ta decăzută, la viata ta ascunsă, ci EL vede dincolo de toate acestea - si stie că ai putea deveni altceva, cineva – trebuie doar să iei o decizie, să te ridici si să pornesti înspre-acolo.

Trebuie să stii că nu e un drum simplu, nu pe-alocuri vor fi încercări, vor fi ispite, vei auzi soapte care îti vor spune să renunti că viata înspre care ai pornit nu e pentru tine, că ai fost prea jos să mai ajungi undeva. Trebuie doar să ai încredere că Cel ce stie ce poti deveni va fi lângă tine pas cu pas si te va sprijini. Chiar si atunci când nu-i vei auzi vocea, îi vei simti prezenta si vei stii că El nu te-a părăsit.

Toată ideea este să te încrezi pe deplin în ceea ce vede El. Toate firele colorate ale vietii tale se tes în mod miraculor - si de multe ori stai să te întrebi care e rostul unor situatii din viata ta – dar nu uita că tot ce vedem noi e doar spatele tesăturii. Există însă cineva care vede exact modelul… sau vede ce trebuie să ajungă!

Vei îndrazni?!

Camelia Sighiartau

"Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi,..."

Continental kids…Totul a început în dimineaţa zilei de 21 iunie, când ne-am întâlnit cu mic şi mare în Cluj-Napoca, plini de entuziasm, energie, plini de viaţă, cu forţe proaspete şi pregătiţi de turneul. Am petrecut o săptămână de vis la o cabană din Someşul Rece, unde am învăţat multe-multe lucruri noi. Am început prin a ne cunoaşte unii pe alţii, apoi a urmat o serie de lucruri: am învăţat să trăim sub acelaşi acoperiş, să ne slujim unii pe alţii, am învăţat să ne acceptăm cu bune şi cu mai puţin bune, să trecem peste unele defecte (care au fost puţine :P), să ne iertăm, să ne iubim unii pe alţii, să mâncăm tot din farfurie, să facem semne de carte, să dăruim, să nu răspundem fără să fim întrebaţi şi fără să ridicăm mâna, dar am învăţam multe-multe jocuri noi. L-am descoperit mai mult pe Dumnezeu, având în fiecare zi timp personal de părtăşie cu Creatorul nostru. Nu în ultimul rând am experimentat ce însemnă să Îl lăudăm cu adevărat pe Dumnezeu prin cântare, fiind atenţi la timpul de repetiţii şi la Sami, care ne-a învăţat multe cântecele noi şi frumoase.

După o săptămână de lucru intensiv, ne-am pornit la drum, începând de sâmbătă, 26 iunie la Gilău, iar duminică la Cluj-Napoca şi Dej.

În seara zilei de luni, 28 iunie 2010, am intrat pentru prima dată, împreună cu copiii Continental kids în Biserica „Betel” din Târgu-Lăpuş. E o biserică ce mi-a plăcut la prima vedere: încăpătoare, primitoare, cu oameni foarte ospitalieri ce ne-au îndrumat încă de la primii paşi înspre bucătărie. După un prânz copios, copiii au montat scena, au călcat haine etc….pe scurt, fiecare îşi ducea la îndeplinire responsabilitatea cu conştiinciozitate. Ne-am bucurat foarte mult când am văzut cum fraţii, surorile, copiii şi prietenii lor s-au mobilizat atât de bine, încât aproape că au umplut sala de jos a bisericii într-o zi de luni după-masa. Dat fiind faptul că trupa Continental kids a simţit primirea călduroasă din partea Bisericii, copiii s-au mobilizat foarte bine (în ciuda căldurii ce era afară) şi au cântat cu foarte mare plăcere, sinceritate şi dăruire. Pot să afirm cu certitudine că a fost un concert reuşit! Am fost mândră de copiii noştri :).

Vă mulţumim pentru primire şi vă mărturisim noi, echipa Continental kids, că ne-am simţit binecuvântaţi prin prezenţa fiecărei persoane ce şi-a jertfit din timpul liber pentru a participa în acea seară la programul de închinare.

În Domnul,

Klaudia Muntean.

"...căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

Nimic de zis...

Am mai vizitat un site, poate mai multe, sa vad care ce a mai zis, ce ganduri mai are, am mai vazut pareri, care cine ce crede, dar n-am zis nimic...("e problema lor") Unul din "obiceiurile" noastre cred ca a ajuns chiar lucrul asta-de a nu zice nimic. Avem totusi ce zice, avem o parere, suntem de-o parte sau de partea cealalta dar nu zicem nimic. Vedem pe blog o postare, auzim o stire, colega spune cat s-a imbatat noaptea trecuta, prietenul cate relatii a avut si cat de "bine" e, prostitutia se legalizeaza, pacatul e la culme, dar noi nu avem nimic de zis. Nu avem oare de zis ca exista Dumnezeu? El ne-a facut si ai Lui suntem, un Dumnezeu care ne vrea sfinti, un Dumnezeu care ne vrea lumina in intuneric, sau ascundem noi lumina sub haina, sa nu ne stie nimeni? (asta daca o avem cu adevarat, e trist daca nu avem ce arata) De cate ori ai auzit "Treaba lui/ei/lor, numa bag" Daca-l vezi facand rau, stiind ca nu face bine si taci, tu bine crezi ca faci? Sau... poate zicem, dar nu cui trebuie, nu in directia buna. Nu indemn la barfa, nu vreau sa-ti spun sa ai o parere care oricum o ai... dar de prea mult tacem si Cel rau urla pe strazi ca lumea e a lui. De prea multa vreme ne-am invatat sa "nu avem nimic de zis" de prea multe ori suntem atat de "pocaiti" sa zicem : E PACAT! Ca doar asa am fost invatati sa stam in banca noastra si sa tacem.
Oare chiar nu avem de zis ca Hristos vindeca cancerul, ca avem un Dumnezeu dincolo de TVA, criza, inundatii si politicieni, un Dumnezeu care nu ia mita, nu primeste cadouri, care exista fie ca eu cred sau nu, care m-a iubit atat de mult ca a dat ce a avut mai scump-pe Fiul Lui, si daca avea doi Fii ii dadea pe amandoi numai sa avem acces la mantuirea Lui. De ce? Pentru ca atat de mult ne iubeste si vom intelege TOTUL intr-o zi. Sa nu fie prea tarziu...


"Oare am ceva de zis?"

Paul

Acordeonul, pasiunea mea.

Cateva intrebari despre pasiunea lui Ionut...


--> -->

1. De cand ai inceput sa inveti sa canti la acordeon?

Dorinta mea de a canta la acordeon s-a nascut inca de cand eram mic si “exersam” cu un acordeon pe masura mea si a capacitatilor mele. La sfarsitul anului trecut mi-am achizitionat acordeonul si de atunci am inceput sa invat sa cant mai serios.

2. Ce te-a determinat sa alegi acest instrument?

Nu stiu daca exista un motiv care m-a determinat sa aleg acest instrument, pur si simplu imi place.

3. Ce persoana admiri in cantatul la acordeon?

Imi plac mai multe persone din muzica crestina, dar sunt doua persoane pe care le admir cu adevarat in cantatul la acordeon si anume PUIU CHIBICI si OTNIEL STIRB.

4. Fiecare visam la un “Doxa” in domeniul lui, pentru tine, care este modelul suprem de acordeon?

Intr-adevar,fiecare visam la o pricepere in ceea ce face,iar in cazul meu, imi doresc sa fiu cat mai bun si sa laud cat mai mult pe Dumnezeu. Modelul suprem de acordeon, in conceptia mea, este Weltmeister, dar si Hohner.

5. Care a fost cel mai greu moment de cand te-ai apucat de invatat?

In orice lucru, cel mai greu moment este inceputul. Pot sa spun si eu ca inceputul a fost cel mai greu, dar cand faci un lucru din placere, totul devine mai usor.

6. De unde te inspiri si inveti ca canti?

Internetul mi-a fost de mare ajutor la inceput, dar si acum. Organizarea orchestrei la noi in biserica aduce completari in sursa mea de inspiratie.

7. Ce spun prietenii/cunoscutii despre pasiunea ta?

Cei care inteleg ce inseamna sa lauzi pe Domnul cantand la un instrument au o parere buna si ma sustin si abia asteapta sa cantam impreuna.

8. Ce parere ai despre initiativa de a se organiza o orchestra?

Mi se pare un lucru foarte bun,mai ales ca astfel, am posibilitatea de a ma pregati cu un cunoscator in tainele acordeonului si imi doresc ca lucrarea Domnului sa ia avant.

9. Ce planuri ai pentru viitorul apropiat, dar cel mai indepartat.

Atat pentu viitorul apropiat cat si pentru cel indepartat imi doresc acelasi lucru: sa invat cat mai repede si sa cant,cat mai mult.

Tu ce pasiune ai?

L-a intrebat, Paul