... fără Dumnezeu în lume

Traim vremuri grele. Daca privim la ultimele evenimente ne dam seama ca se intampla lucruri care, poate la noi in tara si nu numai nu le-am fi crezut posibile. Dar daca stam sa analizam mai in detaliu, vom observa ca ceea ce se intampla acum, este rezultatul faptelor noastre. Nu trebuie sa sa privim foarte multi ani in urma, ca sa ne dam seama cat de mult s-au schimbat lucrurile, s-au schimbat cei din jur si poate noi. Zi de zi daca privim in lumea ce ne inconjoara, ce vedem? Si aceasta e intrebarea care vreau sa ne-o punem fiecare. Ce vezi tu, ce vad eu, in fiecare zi in fapta mea, in fapta celui din jur in toate lucrurile pe care le facem? Nu cumva am ajuns... de unde am plecat? Le spunea Pavel efesenilor: " aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume." Noi in care vreme suntem, care vreme o traim si unde este Dumnezeu?

Indiferenta...problema sau obicei?

Oras aglomerat, strazi pline, oameni agitati, grabiti, alergand intr-o parte si in alta dupa un strop de fericire... Copii plangand de foame, mame cersind doi banuti pentru o bucata de paine, adolescente care isi distrug viata pentru o clipa de placere... lume stresata, si prea putina pace si liniste vad uneori in orasul meu. E un oras foarte micut, de aceea are si partile lui bune, de liniste, sau sunt momente cand este primitor si cam nepopulat. Dar rar...
Lumea se confrunta cu o gramada de probleme, si atunci cand trece grabita de pe o strada pe alta, si observa un cersetor la coltul strazii (farmeciei), abia isi intoarce capul sau arunca un ban, deoarece sunt obisnuiti cu cei care stau acolo... si cersesc zilnic.
A fii indiferent, deja devine un obicei, din cate se poate observa...suntem asa de obisnuiti cu copiii care stau in fata magazinelor si plang de foame... sau din lipsa de mangaiere, care asteapta doar sa ii intrebi cum ii cheama, si sa vorbesti cu ei doua vorbe... nu neaparat sa le promiti marea si sarea.
Oamenii in varsta vad cel mai bine indiferenta din lumea de azi. In gandul lor se rascolesc mereu aceleasi intrebari: ”unde este educatia de mai demult?, unde sunt tinerii plini de dorinta de a ajuta un sarman batran care abia isi duce anii in spate?...” iar apoi se incheie cu comparatia: “Pe vremea noastra era asa… si asa…si asa”, si tot dezamagiti, uitandu-se in jurul lor…isi dau seama ca de multe ori ajung acasa singuri cu povara lor, fara ca la cineva sa le fi pasat de ei.
Este greu sa recunoastem dar asa e, indiferenta cu care ne tratam unii pe altii, a devenit un obicei problema.

Roxana Pop