La inceput de an

"Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!"

Psalmul 90:12

“Armistiţiul de Crăciun”

O întîmplare cu totul ieşită din comun a avut loc în timpul Primului Război Mondial undeva în nordul Franţei, undeva pe teritoriul Belgiei de azi. A rămas în istorie sub denumirea de “armistiţiul de Crăciun” şi este relatată amplu în presa vremii. Date fiind condiţiile de conflict armat şi ordinele superiorilor, întîmplarea care a survenit pe front în data de 24 Dec.1914 mulţi au găsit că semnifică exact ceea ce Crăciunul ar trebui să fie. Şi anume Pace !

“Primul Crăciun în tranşee” (din Protv Magazin)

Primul război mondial nu a însemnat numai moarte, vieţi distruse şi orori inimaginabile ci şi decorul unor poveşti despre camaraderie şi pace, ca aceea din decembrie 1914, care a intrat în legendă ca “Armistiţiul de Crăciun”. Atunci, soldaţi germani, britanici şi francezi au ieşit din tranşee şi au fraternizat.

Articol de: Gabriela Groza, 17.12.2007

Trupele au acţionat spontan, fără să discute în prealabil şi, în mod cert, fără permisiunea oficială a superiorilor. Legenda spune că britanicii i-au auzit pe inamicii lor nemţi cîntînd colinde de Crăciun, aşa că au început şi ei să cînte. La final, ambele tabere din tranşee au ridicat pancarde prin care îşi urau reciproc “Crăciun fericit!“. La scurt timp, cîţiva curajoşi au trecut liniile inamice cu mîinile ridicate, iar soldaţii din tabăra opusă s-au grăbit să-i întîmpine. Pînă ca oficialii să-şi dea seama ce se întîmplă, întîlnirea avusese loc, iar mulţi comandanţi ori s-au făcut că nu văd ori s-au alăturat bucuroşi petrecerii. În multe locuri de pe front, armistiţiul a ţinut toată ziua de Crăciun. Soldaţii au împărţit frăţeşte mîncare, ţigări şi alte provizii, ba chiar au împrumutat echipament taberei inamice, pentru ca aceasta să-şi îmbunătăţească condiţiile în care trăia. S-a jucat fotbal cu orice putea trece drept minge, iar trupurile căzute în No man’s land au fost îngropate creştineşte. Pentru o zi, înainte ca sîngerosul conflict să izbucnească din nou, ura a fost dată uitării, iar soldaţii au redevenit oameni.

“Este posibil ca inamicul să iniţieze un atac tocmai în timpul Crăciunului sau a Anului Nou. O vigilenţă deosebită se impune să fie menţinută în această perioadă.” Aşa suna un ordin adresat tuturor unităţilor de la cartierul general al armatei localizat în Saint Omer, în data de 24 Decembrie, 1914.

Dar în Ajunul acelui Crăciun care se întîmpla să fie într-o zi de război atît militarii armatei engleze cît şi cei ai celei germane au încetat benvol focul pentru a sărbatori Crăciunul, contrar ordinelor militare primite.

Totul, în condiţiile în care englezii poposiţi la Ypres (Belgia) aveau ordine de la superiorii lor să ţină în loc înaintarea militarilor germani. Pactul nelegitim dintre soldaţii de pe front, fără ştirea ori aprobarea superiorilor, a început de la iniţiativa militarilor germani de a pune lumînări în copaci şi de a cînta colinde nemţeşti (O Noapte Preasfinţită, Silent Night, Stille Nacht). Fiindcă erau atît de aproape soldaţii englezi au răspuns cîntînd, la rîndul lor, colinde britanice. Imediat după, ambele tabere ostile au părăsit tranşeele, întîlnindu-se în “no man’s land” şi făcînd schimb de whisky, gemuri, trabucuri sau ciocolată, arătîndu-şi unii altora pozele cu cei dragi de acasă. De pe toată linia lungă a frontului s-au primit relatări ale acestui “armistiţiu” neoficial între britanici şi germani !

Tirul de artilerie a încetat. Mai mult, cele două părţi şi-au permis şi s-au ajutat reciproc să-şi recupereze camarazii căzuţi şi să-i înmormînteze creştineşte.

Mai mult, dacă nu este o exagerare, combatanţii au încins şi o miuţă în care se spune că au cîştigat germanii cu 3-2. S-au făcut cîteva filme avînd ca temă această poveste adevărată de război. Într-unul chiar David Beckham apare ca şi actor,

Şi nu întîmplător fiindcă se spune că acest meci de fotbal spontan cu cutii de conservă goale şi cu căşti pe post de porţi are loc chiar între liniile frontului între soldaţii armatelor inamice !

Aceasta acţiune, total contrară ordinelor primite şi strategiilor militare de la acea vreme, a înfuriat cadrele militare superioare ale ambelor tabere. Mai mult, comandanţii englezi Sir John French şi Sir Horace Smith-Dorrien au insistat ca pe viitor nici un astfel de armistiţiu nelegitim să nu mai aibă loc într-o zonă de conflagraţie, deşi, în toamna aceluiaşi an, papa Benedict al XV-lea a emis un document papal prin care solicita încetarea focului de Crăciun, între statele aflate în conflicte militare.

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Luca 2:14

Sarbatori fericite

De ziua Lui...

Se anunta o aniversare...cadouri, betele, mese incarcate, din nou cadouri, flori de toate culorile, mancare aleasa, haine noi si pregatite demult...toate acestea pentru ca azi mergem la aniversare.

Nimeni nu merge acolo fara un cadou, fara flori, sau fara mii de urari de bine.Toate acestea fiind numai si numai pentru sarbatorit...

Dar, se apropie sarbatoarea, marea aniversare a Domnului Isus...am impachetat cadoul?, am pregatit masa, am cules florile, de fapt...toate aceste lucruri ar trebui se transforme intr-un cadou mai simplu...si anume: in inima noastra. Este ea pregatita sa mai priveasca inca odata prosternuta la ieslea cea saraca, in staulul de oi? Este ea hotarata sa se lase condusa ca magii odinioara de steaua calauzitoare? Sau, am uitat asa de usor de sarbatorit incat ne ocupam doar de “petrecere”.

Marea sarbatoare nu este doar o relaxare dupa o saptamana intreaga de curatenie, prajituri si mancare…nu este doar o noapte intreaga de zgriburit pe la casele oamenilor pentru a colinda…craciunul este sarbatoarea Lui…si trebuie sa o vedem ca atare!

Niciodata nu se pune mai mult accent pe simboluri sau pe traditii cand sarbatoritul e de fata, ca el sa fie uitat…dar din nefericire in ziua mare de sarbatoare, Domnul Isus e cam inlocuit cu: bradul, cu Mos Craciun, cu colinda, cu mancarea si distractia .

Sa nu uitam ca odata cu nasterea Lui Mesia , noi am fost mantuiti si eliberati de pacat prin sangele care a curs pe Golgota pentru mine si tine cand El s-a jertfit.

Domnul sa va binecuvinteze pentru a-L putea primi pe Isus in inima..si pentru a trai sarbatoarea aceasta asa cum trebuie pentru El…

Roxana Pop

Nu te poti ascunde de Dumnezeu

"Daca fugi de Dumnezeu, El nu va alerga dupa tine, insa te va astepta."

Adeseori, atunci cand gresim, incercam sa ne ascundem de Dumnezeu, precum un copil de tatal sau, atunci cand face ceva gresit. Insa, Dumnezeu, spre deosebire de parinti vede intotdeauna ceea ce facem, atat lucrurile bune, cat si pe cele rele. Nimic nu este cu neputinta la Dumnezeu. Chiar daca incerci sa faci sa para toate lucrurile bune, Dumnezeu este cel care vede totul, vede cand pacatuiesti, stie cand esti incercat si iti cunoaste toate bucuriile. Insa, chiar daca El ne cunoaste noi trebuie sa ii spunem totul, sa fim sinceri si deschisi inaintea Lui. De Dumnezeu nu putem ascunde nimic, nu ne putem ascunde sentimentele, gandurile noastre, ideile, faptele, totul este vizibil inaintea Lui. Dumnezeu cunoaste fiecare particica a inimii noastre, a sufletului nostru si a mintii noastre.

Uneori imi pun intrebarea : cum pot sa il gasesc pe Dumnezeu ? Am ajuns la concluzia ca Dumnzeu poate fi gasit in : rugaciune, in inchinare inaintea Lui si in Cuvantul sau (Biblia), asteptand cu rabdare raspunsul Lui. Trebuie sa stim sa il ascultam pe Dumnezeu atunci cand ne vorbeste, sa stim sa il auzim. Adeseori, cand vroiam sa fac un lucru care nu ii era placut lui Dumnezeu, imi venea in minte faptul ca lucrul pe care vreau sa il fac este gresit inaintea Lui. Avem atata nevoie de Dumnezeu incat fiecare lucru pe care il facem, nu il putem face fara ajutorul Lui, tot ceea ce facem si putem face e meritul Lui. Ne-a creeat atat de minunat, incat putem sa facem de toate. Chiar daca ne trece prin incercari, sa nu uitam ca mai presus de orice : Dumnezeu ne iubeste, iar cea mai buna dovada pentru acest lucru este jertfa Sa pentru omenire. Singura rasplata a noastra pentru jertfa Sa este o inima curata, predata in totalitate in mainile lui Dumnezeu. El inca ne asteapta, oferindu-ne sansa de a alege sa traim o vesnicie impreuna cu El.

Andrada Giurgiu

Esti invitat

Sâmbătă, 17 decembrie, ora 18, în sala Casei de Cultură a Oraşului Târgu-Lăpuş, va avea loc Concert de Crăciun. La acest eveniment va participa Corul de tineri al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, dirijat de Ovidiu Pop.
Corul este format din peste 100 de tineri elevi, studenti si absolventi.
Programul va fi alcătuit din colinde tradiţionale românești, germane, americane, compuse de: Adolphe Adam, Franz Gruber, D.G Kiriac, G.F.Haendel, Mykola Leontovich, S.Pautza, Lloyd Larson,
Acompaniament pian: Matei Camelia, Seretoc Lacrămioara.
Solişti: Eleonora Roșca (violoncel) Camelia Matei (pian), Maior Ana-Ruth (pian) , Vesa Amos (vioară),

Vă aşteptăm cu drag şi vă dorim SĂRBĂTORI FERICITE!

Sarbatori (Ne)fericite ( I )

Am stat cu ocazia acestei vremi dinainte de sarbatorile de iarna si am meditat la cateva lucruri. Unul din ele ar fi cat de mult s-au schimbat sarbatorile. Desi nu am o gramada de ani in urma ca sa pot spune din vasta mea experienta sau din intelepcinea perilor albi ma gandesc la cum au fost mai demult sarbatorile. Sunt multe schimbari care s-au petrecut de cativa ani incetul cu incetul.Iar daca eu ca tanar pot sa zic asta oare ce pot sa zica cei inaintati in varsta...?
Primul lucru la care m-am gandit este afirmatia "Nu e sarbatoare (Craciun) fara zapada !" Stiu ca in felul asta am zis-o si eu de multe ori, am auzit-o si la altii de nenumarate ori asa ca poti recunoaste macar o data ca ai zis sau ai gandit asa (daca nu ai zis/gandit asa, ferice de tine). Cat de mult ne-am indepartat de semnificatia sarbatorii... i-am dat un alt nume... Craciun... si am ajuns ca "trairea" sarbatorii sa fie conditionata de un fenomen al naturii creat de acel caruia ar trebui sa-i inchinam toata sarbatoarea ... Hristos !

"El (Dumnezeu) dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa;" (Psalmul 147:8)

De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” Efeseni 5:14

Conferinta de tineret !

S-a intamplat acum doi ani...

In ziua de 18 noiembrie am spus si noi sTaRt! in lumea bloggerilor. Au trecut de atunci doi ani in care am incercat sa impartasim impreuna experiente, ganduri, pareri si multe alte lucruri. Lucruri care le-am considerat utile pentru viata de credinta si nu numai. Daca am reusit asteptam sa ne spuneti. Daca nu am reusit tot asteptam sa ne spuneti ce sa schimbam ce sa imbunatatim ce sa punem ce sa scoatem. Nu vrem sa ne oprim aici, chiar daca vor veni vremuri grele, chiar daca vom avea lipsa de idei, sau alte lucruri ne vor sta impotriva vom spune mereu ca vrem sa mergem inainte. Toate multumririle le dam Domnului pentru ca din El prin El si pentru El sunt TOATE lucrururile. El a pus in inima fiecaruia gandul sa scrie randurile ce le-ati citit si care le veti citi pe viitor. Asteptam pareri, randuri, versuri, articole, marturii, urari, dupa doi anisori, tot la adresa: tineri_betel@yahoo.com

Paul O, Tineri Betel

Vremuri grele...

Stau de mult si ma gandesc la ceea ce aud in fiecare zi la cei din jur. De la televizor pana la ultimul trecator, concluzia ar fi urmatoarea: traim vremuri grele. Sunt prea putini bani, prea multe cheltuieli, prea scumpe toate, nu mai avem timp, nu mai avem pace, pe nimeni nu ma intereseaza de noi, nu mai este muzica de alta data, nu mai sunt predicile ca alta data, nu mai sunt fratii ca alta data, nu mai e dragostea ca alta data si lista nemultumirilor ar putea continua. Insa am stat si m-am gandit intr-o directie in care lucrurile merg crescand in continuare. Harul lui Dumnezeu. Si poate ca veti spune care har cand le lipsesc atatea? Daca stam si ne uitam cu cativa zeci de ani in urma sau intrebam pe cineva in varsta sa ne spuna cum era atunci... Atunci cand se adunau noaptea pe ascuns sa se roage... Atunci cand ascundeau Bibliile... Atunci cand mergeau kilometrii desculti pe jos prin zapada sau ploaie... Atunci cand Duhul Sfant era prezent in mijlocul unei camarute de oameni... Atunci cand bataia de la autoritati era la ordinea zilei... Atunci cand pernele stateau dosite in geamuri... Atunci cand nu se pomenea de Biblie pe kilometri intregi... Atunci cand a fi crestin era egal condamnarea...

Acum...sunt vremuri grele... ...

Oameni... sarati

Sare... oriunde am auzi despre cuvantul acesta, este imposibil sa nu ne gandim la mancare. Persoanele care gatesc, stiu foarte bine ca orice ciorba, orice garnitura...si orice salata, sau orice trebuie sa treaca prin gura si nu e dulce..are nevoie de sare! Oricat de multe legume ar fii intr-o ciorba, si oricate zarzavaturi intr-o salata..fara sare e nimic.

Tot asa si noi crestinii, trebuie sa fim sare pentru lumea aceasta fara gust. Se paranda oameni talentati, oameni priceputi, oameni chiar intelepti, dar daca nu au in ei un ceva anume pentru a avea putere de a schimba raul din jurul lor in bine…sunt fara gust..oricat de artisti ar fii ei.

Trebuie sa fim sare pentru copiii plictisiti, fara viata, fara gust...trebuie sa le punem o firmitura de sare in sufletul lor, pentru a avea aroma...pentru a avea gust de viata…pentru a avea sansa la viata. [asa cum o mancare fara sare nu are sanse de a fii gustata si savurata de cineva, asa nici copiii sau oamenii fara sare, nu vor fii acceptati in Imparatia Cerurilor].

"Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata, iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara, si calcata in picioare de oameni." [Matei 5:13]

Roxana Pop