Ce-i mai bun

Am stat si m-am gandit adesea la zilele trecute, la clipe din zilele ce-au fost si nu o sa mai vina. La secundele trecute, la lunile scurse si la anii care s-au dus din viata noastra. Analizand in detaliu sau mai superficial m-am vazut pus sa ma gandesc si la relatia cu Creatorul. Si intrebarea care a aparut este: am avut o zi in care sa-I dau ce-i mai bun? Am trait o zi in care la sfarsitul ei sa pot zice plin de incredere ca am facut tot ce am putut mai bine, mai corect, mai plin de Duh. Gandindu-ma la acest aspec am descoperit ca se mai pot face multe. Nu ca nu a fost bine sau ca a fost neaparat gresit, dar se poate si mai bine. (si vei spune probabil: "intotdeauna se poate mai bine" - si e corect) Dar avand in vedere ca intotdeauna se poate mai bine, asta imi da imboldul de a-mi dori si mai mult sa fac mai bine, sa ascult mai mult, sa dau mai mult, sa jertfesc mai mult, sa fiu mai iubitor, sa fiu mai bun, sa ma rog mai mult.

Cea mai buna zi a vietii tale care a fost? Crezi ca se poate mai bine?

Remorse

  

I’ve been talking about this before. It’s not a subject that can easily empty of all meanings. Recently I’ve been thinking about it – again and then again and again. I feel remorse. I feel like I am disappointing God over and over again. I feel like I am slipping slowly on a slope that will soon get me in a deep dark place. It’s horrible, the feeling! It’s like there is absolutely nothing you can do, but in the same time you hope, you really hope that at some point His hand will just get you and stop you right when you’re about to go over the cliff.

I somehow understand the people who cannot stop on their own. I am fighting myself with the break. Right now it just seems that the break is broken and I lost all control of the vehicle. The crash is eminent. I mean how on earth you can avoid complete crash on a slippery road in a car with broken break? You can’t. I know the feeling. I know that somehow it’s comforting knowing that at the end of the slope you’re done, and then there’s only one way to go: UP. But I also know all the other thoughts crossing your mind. For example, what is by the time you reach the bottom it is already too late for you to go UP again? Or, how can I still stand up after all this? I know. I am there asking all these questions.

I know that it is extremely difficult to decide what to do. I know that you said multiple times that you will stop doing the wrong thing, or that you will stop thinking the wrong thoughts, or stop going to all those wrong places. But you can’t. And all you feel in the morning is remorse and you feel helpless. Then, you are wondering whether God is still there waiting for you to come back or He just got tired of waiting and abandoned you forever. This last thought freezes you mind. You are afraid to even consider it because that voice in your head is telling you it is really possible. You have done enough to embarrass God and that you’d better just give up.

I know! I always said that if I am not used as a positive example at least people can learn from my mistakes. But now I think that all that I am going through it’s just to help me understand you – the people on the slope. You can only know what to say or what to do when you already passed through that experience.

I am still questioning. I am still hoping to have His hand catching me. I cannot lose that hope. I don’t want to listen to the voice telling me God doesn’t care for me anymore. He has proven me different many times.

The catch to it is that at some point we need to really STOP. And then just leave it stopped. You can’t? It’s hard? It seems impossible? Prayer doesn’t help? I know. But I also know that we have an almighty God! Between these two … I chose the almighty God. And I am gonna keep staying on this side, knowing that in order to do this I need to fight against my worst enemy: myself!   

Camelia Sighiartau

Esti pregatit?

Poate o sa vi se para ciudata intrebarea, dupa ce cititi in continuare acest articol. Te intreb (si ma intreb) daca esti pregatit sa…MORI! Sigur vi se pare aiurea sau ciudata intrebarea, dar o sa va si explic de ce scriu aceste randuri. In primul rand, moartea e ceva ce vine, peste mine, peste tine! Da peste tine, crezi ca scapi? Nu scapi, orice varsta ai avea. Stim cu totii ca de moarte nu scapam, ea vine, azi maine sau poimaine, nu stim cand, doar ca ea vine. In al doilea rand scriu despre moarte pentru ca in ultima vreme, aud in stanga si in dreapta despre ea: ba un coleg de munca a murit ca s-a spanzurat (saracu de el), ba un pastor de biserica a trecut la Domnul si familia si membrii bisericii nu au vrut sa accepte asa ceva, s-au rugat 3 zile sa invie, ba un vecin de scara care suferea de ceva boala si era incapatanat sa mearga  la medic a murit si el, sau o bunica draga cumnatei mele a trecut la cele vesnice, deci suntem inconjurati de persoane care ne parasesc, dar ceea ce este si mai sigur este ca si noi vom pleca dincolo! Intrebarea ce se ridica (si nu e noua) esti tu pregatit sa mori? Fie ca spui “nu stiu” sau spui “da” sau “nu” ideea este ca vei muri! Cand? In noaptea asta, maine sau peste 82 de ani, sau…nu se stie cand! Trebuie sa fim gata sa murim! Ce inseamna aceasta? Ca in momentul cand plecam de pe Pamant, mergem Acasa la TATI! Trebuie sa avem aceasta certitudine, ca mergem la El, cum o putem avea? Prin credinta in Sangele Lui care ne iarta TOATE pacatele, si facand zi de zi voia Lui! Daca atata vreme cat traim, umblam pe calea Lui, poate veni in orice clipa moartea, pentru ca noi suntem gata, gata sa ne intalnim cu Cel ce ne este Tata, si Cel care ne asteapta Sus cu El! Stai o clipa si gandeste te la acest lucru, foarte sigur in zilele noastre: MOARTEA! Ea vine, esti tu pregatit?

O.T.

Si totusi...

A trecut prea mult timp...

A trecut prea mult timp, mai exact mai bine de 3 luni in care nu am scris, nimeni nu a scris desi sunt oameni care au asteptat un semn din partea blogului. Dar azi am zis STOP indiferentei si reincepem cu ajutorul Domnului scrierile, gandurile, ideile bune sau mai putin bune pe blog. Au trecut trei luni in care multe lucruri sau schimbat dar vreau sa cred ca interesul vostru pentru acest blog nu a scazut, sau poate chiar a devenit mai mare in lipsa unor postari. Am gandit aceasta revenire la ideea crestinului care din diferite motive nu mai are partasie. La inceput simte mai acut lipsa, apoi poate timpul ii este ocupat de alte lucruri, ajungand ca mai apoi sa nu-si mai doreasca partasia (cu fratii, cu Biserica, cu Creatorul).
Nu am dorit sa se intample asta ci vreau fumegarea sa se aprinda in foc, iar pe foc sa puna toata lumea. Tu cititor drag esti asteptat cu idei, articole, comentarii si tot ce vrei sa spui. Nu te gandi ca nu intereseaza pe nimeni ce ai de spus, pentru ca nici nu stii cine si cati citesc ce scrii, si vorba ta, s-ar putea sa scape, sa indrume, sa incurajeze, sa ridice, si cineva sa-ti multumeasca intr-o zi.


"Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic." Edmund Burke

Simion Man va împlini 100 de ani, dar îi va sărbători în ceruri

Noaptea trecuta a murit fratele Simion Man (născut pe 24 noiembrie 1912).

Nu a mai apucat 100 de ani, fiindcă în urmă cu 12 zile, lucrând la câmp a avut un accident. În cele din urmă, inima i-a cedat. Pânî în ultima seară a fost lucid. A recitat psalmi și a vorbit cu personalul medical din Biblie.

Va fi înmormântat pe 15 mai, la Satu Mare.

Despre Simion Man am mai postat pe acest blog. Puteți vedea aici ceva despre el.

Fratele Simion Man a fost un pionier al credinței penticostale din România, a suferit mult pentru credință și a răma ferm și demn în credința sa. Vom publica și alte informații despre el în curând.

Sursa: http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

Ce bine e cand fratii...

Ziua de duminica, 6 mai 2012 a fost o zi cu totul speciala. Datorita renovarilor de la noi din Targu Lapus din biserica, serviciul Divin nu se putea tine in conditii optime. Asa ca s-a hotarat tinerea slujbei la Biserica din Razoare, impreuna cu fratii de acolo. A fost si slujba de Cina Domnului asa ca impreuna cu cei de acolo ne-am bucurat de prezenta Domnului. A fost si va ramane o zi cu totul deosebita, deoarece niciodata nu s-a mai consemnat ca cele doua biserici sa participe impreuna la aceiasi slujba. M-am bucurat mult de acest lucru si cred ca Domnul a mai daramat un zid ce ne despartea de frati. A slujit atat corul din Targu Lapus cat si fanfara din Razoare. Din cuvant au vorbit atat frati din Razoare cat si din Targu Lapus asa ca totul s-a facut cu randuiala spre slava Domnului. Slava sa fie adusa Domnului care a facut toate lucrurile cu putinta si a unit cele doua biserici intr-un duh.

Daca vrei

Se afla Domnul Isus intr-o imprejurare si a zis tuturor celor care erau acolo cu El:  „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze." (Luca 9:23)
M-am gandit de multe ori la acest verset si din el putem vedea cateva aspecte cu privire la viata de credinta. Unele din ele poate ni se par banale, altele poate nici nu le-am constientzat, dar sunt cuvintele Mantuitorului.
Primul lucru care il evidentiaza Hristos prin chemarea pe care o face este "Daca voieste..." cu alte cuvinte, daca vrea, daca vreau, daca vrei etc. Dumnezeu prin Fiul Sau si nu numai, prin Cuvant si prin oamenii dedicati Lui arata lumii intregi, caci a-L sluji pe El, in primul rand, inseamna VOINTA. Trebuie sa vrei, nu obligat de parinti de obiceiuri de rusine, de comunitate etc. Sigur daca vom intreba oamenii de langa noi daca vor sa-L urmeze pe Hristos toti sau aproape toti vor spune ca da.
Al doilea aspect al chemarii Domnului este cuvantul "cineva". Alfel spus daca vrei-oricine ai fi, poti sa-L urmezi pe El. Nu te considera prea tanar, prea neinsemnat, prea inalt, prea scund, prea bogat, prea sarac, prea mare, prea nepriceput. Orice soapta ar veni sa stii esti si TU chemat.
In al treilea rand Mantuitorul face chemarea de a merge DUPA El, "...dupa Mine..." De atatea ori am pus conditii Domnului si i-am aratat noi cum sa lucreze El si am zis "Fa asa Doamne..., lucreaza asa etc" Insa El ne spune clar ca sa mergem dupa El si EL INAINTE. Cu alte cuvinte sa ne lasam calauziti de El, El sa fie intai de toate si de toti.
Al patrulea aspec al acestui verset este in stansa legatura cu al treilea. "Sa se lepede de sine" spune multe daca suntem gata sa ascultam. Lepadare inseamna renuntare, o renuntare totala, o repulsie chiar fata de lucrul respectiv. Chiar si DEX-ul zice: "A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el." Asa ca alte comentarii sunt de prisos in directia aceasta.
Un alt aspect, al cincilea daca le numaram e luarea crucii. De-a lungul vremii crucea a fost inteleasa gresit si a ajuns sa fie pusa in diferite locuri, de catre oameni ca un simbol. Dar crucea pentru Domnul a insemnat suferita, durere, greu, sudoarea fruntii, batjocuri, ura din partea multimii. Pentru tine ce inseamna crucea? Esti dispus sa o iei?
O problema a noastra in zilele noastre e "...in fiecare zi..." Hristos a transat si aceasta problema. Noi de multe ori intelegem crestinismul ca o activitate de duminica cand ne luam costumul afisam "fata smerita" si ne intalnim la biserica. Pe cand s-a terminat programul, suntem alti oameni (nu mai buni din pacate) Pe cand aici ne este cat se poate de clar trasata ideea de continuitate, de consecventa.  In fiecare zi sa avem acea traire, o relatie permanenta cu Cel ce ne-a facut Chemarea.

El...

E pentru tine

Cele 10 porunci au fost rescrise. Vezi cum sună ele acum

Stau la baza iudaismului, creştinismul le respectă într-un totul iar islamismul le apreciază foarte mult. Dar mai au cele 10 porunci valoare in prezent? Mai contează? Şi respectarea lor ne aduce vreun beneficiu?
În timp ce opinia publică britanică este preocupată de dezbaterea publică cu privire la dreptul moral de a denumi „căsătorie" o uniune civilă între 2 persoane de acelaşi sex, iar în Statele Unite s-au aprins spiritele din cauza legilaţiei care susţine afişarea celor 10 porunci în instituţiile publice, un pastor evanghelic britanic rescrie cele 10 porunci. Acestea vor fi adoptate de 600 de biserici din întreaga ţară.

Intriga au constituit-o revoltele sociale din Anglia, din august 2011, care au durat 5 zile şi au curprins cartiere întregi din Londra şi alte oraşe printre care Bristol, Manchester, Birmingham şi Liverpool.

Se pare că aceste revolte, care s-au soldat cu 3.100 de arestaţi şi pagube în valoare de 241 de milioane de euro, au tras un semnal de alarmă cu privire la stilul de viaţă al englezilor şi la motivele care au determinat violenţele fără precedent. Pastorul evanghelic J. John crede că motivul a fost uitarea „felului bun de a trăi" şi, în consecinţă, a rescris cele 10 porunci pentru a fi mai uşor de înţeles şi de aplicat de generațiile contemporane.

În prezent, pastorii și preoţii din peste 600 de biserici de diferite denominaţiuni din Anglia predică folosind versiunea actualizată a celor 10 porunci scrise de mâna lui Dumnezeu şi date lui Moise. Folosind limbaj modern, acestea au fost modiicate pentru a răspunde nevoilor moderne. Astfel, printre noile porunci se numără „cunoaşte-L pe Dumnezeu" şi „stăpâneşte-ţi mânia".

Nu doar că poruncile au fost reformulate şi scurtate, dar vocabularul folosit este unul colocvial şi simplu. Versiunea completă poate fi găsită pe DVD-ul numit „Numai 10 pentru biserici".

Alte modificări sunt după cum urmează:

• „Să nu furi" a devenit „Prosperă, dar să ai o conştiinţă curată".
• „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert" a devenit „Ia-L pe Dumnezeu în serios".
• „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău" s-a restrâns la „Fii mulţumit cu ceea ce ai".
• „Să nu preacurveşti" a devenit „Să nu ai aventuri amoroase"
• „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" a devenit „Nu te certa cu părinţii tăi".

Reacţia reprezentanţilor religioşi englezi a fost una pozitivă. Reverendul Paul Roberts, 54 de ani, vicar al bisericii metodiste Sfântul John din Surrey aprobă modernizarea principiilor biblice şi admite posibilitatea ca cele 10 porunci noi să îi ajute pe oameni să se raporteze la ele într-o manieră benefică. „În loc să le vadă ca pe o listă de interdicţii, cele 10 porunci sunt un model pentru stilul de viaţă pe care L-a dorit Dumnezeu pentru om", a declarat el pentru The Telegraph.

Şi Arhiepiscopul de York, John Sentamu, aprobă adaptarea Legii lui Dumnezeu în Anglia pentru a răspunde mai bine valorilor moderne şi care trebuie să servească binelui comun. În eseul său din cartea Credinţa naţiunii: Religie, identitate şi domeniul public în Marea Britanie contemporană, el scrie: „Biserica Angliei trebuie să fie deschisă oamenilor de orice religie sau aparţinând niciuneia, la fel ca un spital".

În timp ce creştinii în general recunosc că cele 10 porunci ne ajută să nu pierdem din vedere standardele morale ale unei vieţi sfinte dorite de Dumnezeu pentru om, se pune întrebarea în ce măsură are omul voie să schimbe formularea poruncilor lui Dumnezeu, după principiul că Legea Lui este permanentă şi nu se schimbă, este individuală şi are autoritate.

Opiniile contra acestei măsuri sunt exemplificate de Albert Mohler Jr, preşedinte ale Seminarului Teologic Baptist de Sud din Statele Unite ale Americii - unul dintre cele mai mari din lume. „Aceste modificări estompează efectiv graniţa dintre credinţă şi necredinţă, sugerând că biserica aparţine tuturor în egală măsură. Mesajul salvator al Evangheliei iertării prin Iisus Hristos este înlocuit de comoditatea unei biserici care este de folos publicului larg", scrie Albert Mohler Jr. într-un articol apărut în Christian Post .

Astfel, concluzionează el, cele 10 porunci noi reprezintă un cod moral comod şi se disociază de Legea aşa zis „restrictivă" a celor 10 porunci din Exodul 20, aceasta făcând ca biserica să nu mai fie un loc de adunare al credincioşilor, ci o funcţie publică folosită de toti, pentru a asigura educaţie, înmormântări şi un context pentru evenimentele publice (asemenea nunţii regale).

Sursa: www.semneletimpului.ro

A umbla...

Zilele acestea mi-a atras atentia in mod special un verset din Biblie aflat in Geneza capitolul 5 versetul 22.

"După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice."

Acest verset m-a facut sa-mi pun intrebarea: Umblu eu cu Dumnezeu sau caut sa umble El cu mine? Daca citim versetul cu atentie vom observa ca Enoh a umblat cu Dumnezeu, si nu Dumnezeu cu Enoh. Este foarte clar ca Dumnezeu conducea viata lui, planurile lui. Dumnezeu a fost in controlui vietii lui pana la sfarsit cand, ne spune tot Scriptura ca...

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
(Geneza 5:24)


Noi umblam cu Dumnezeu sau il credem in toate pe Dumnezeu cu noi?

...