Pentru a evita orice fel de confuzie am vrea sa definim conceptia de lume, raportat la ceea ce gasim in Scriptura. In primul rand putem observa acest termen folosit inca din Geneza ca referire la creatia lui Dumnezeu. Un al doilea aspect in ceea ce priveste lumea se refera la oameni. Si a treia ululizare a termenului de lume face obiectul sistemului de gandire si practica portrivnica lui Dumnezeu.
In cele ce urmeaza o sa fie amintit termenul de lume ca si referire la ceea ce e potrivnic lui Dumnezeu. Si anume gasim in versetul cinsprezece din textul de referinta ca lumnea poate fi iubita. Si daca klumea poate fi iubita ea are niste repere, niste valori. Gasim in versetul saisprezece aceste lucruri: pofta firii, pofta ochilor si laudarosia vietii. Aceste trei valori ale lunii sunt cele trei categorii in care se inscrie fiecare ispita si pacat. Tiparul acesta poate fi observat atat in ispitirea primilor oameni (Gen. 3:4-6) cat si in ispitirea lui Isus (Mat. 4:1-11).
Un alt lucru care il aflam din text despre lume este ca lumea si pofta ei trece, conform versetului saptisprezece.
In antiteza cu lumea gasim pe Creator si daca privim in versetul cinsprezece vedem ca Dumnezeu poate fi iubit. Mentiune care vine in contrar cu ce spun unii oameni despre El. Si total opus lunii potrivnice lui Dumnezeu, lumea Lui Dumnezeu ramane (tot ceea ce facem in voia Lui si pentru El ramane – are ecou in eternitate.)
Dupa o predica de Sas Tobias
