vineri, 31 ianuarie 2014

Meditatia saptamanii!


- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. 
- Dacă ai timp… i-am răspuns. 
Dumnezeu a zâmbit. 
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui? 
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
 Dumnezeu mi-a răspuns: 
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii ,îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea, se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul, trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. 
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am zis: 
- Mulţumesc pentru timpul acordat… Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
 - Doar faptul că sunt aici, întotdeauna. 
Cand ne ingrijoram,credem mai mult in problemele noastre decat in promisiunile lui Dumnezeu.
 "Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea." Psalm 4:8

vineri, 24 ianuarie 2014

Meditatia saptamanii! - Era o zi obistuita, ca toate celelalte...



      Dupa pranz, impreuna cu supraveghetoarea ei, fetita iesira la joaca prin curte. Era cea mai frumoasa curte din acea tara . O gradina stralucind in lumina soarelui, plante care iti furau privirile, imaginea aceea iti dadea impresia ca ceva mai maret, mai frumos, mai elegant si mai bine ingrijit, nu exista. Era o gradina regala, scaldand in lumina ei o mica printesa.
     Deodata la marginea curtii, de dupa un gard se aud niste chicote de copii. Curioasa, alearga intr-acolo, gasind dupa gardul palatului, niste copii care se jucau, sarind din balta in balta. Ar fi plecat si ea, mica printesa, dar parea ca nimeni nu o baga in seama, dar tocmai cand era gata sa se intoarca, un copil dintre cei aflate in strada, o chema sa se alature jocului lor. Porni spre poarta, cand o mana, parca mai grea ca niciodata se opreste pe umarul ei si o opreste, era supraveghetoarea, intreband-o:
    -Unde mergi asa grabita?
  Ea raspunse:  - La copii, pe strada sa ne jucam impreuna prin noroi. Va fi distractiv.
-Esti printesa,tu nu poti merge acolo. Locul tau de joaca este aici, nu afara, parintii tai, familia regala, nu ar fi prea mandri de tine daca ti-ai murdarii de noroi rochia.
Pavel ii indeamna pe cei din Tesalonic dar prin extensia Sfintei Scripturi, si pe noi:
“ … sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,
  care va cheama la Imparatia si slava Sa.”
  … dorind sa ne spuna de cel putin trei lucruri.
     In primul rand atitudinea noastra fata de chemarea Lui Dumnezeu trebuie sa fie una conforma cu principiile Sfintei Scripturi, adica una de continua recunostinta. Nu trebuie sa uitam cine eram, unde eram si cine suntem, unde suntem acum datorita jertfei Lui Dumnezeu. Dragostea Lui Dumnezeu manifestata fata de noi zilnic ne indeamna sa traim sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa traita. Unii considera ca painea, sanatatea, copii si toate celelalte lucrurile avute, de fapt le meritau, dar nu este asa. Sa ramanem recunoscatori fata de Dumnezeu si de chemarea facuta fiecaruia.
     In al doilea rand, Pavel ne spune fata de chemarea Lui Dumnezeu noi trebuie sa fim consciinciosi.
     Daca in activitatiile noastre zilnice ni se cere sa fim, si trebuie sa fim seriosi, constiinciosi, cu cat mai mult trebuie sa avem o astfel de atitudine fata de chemarea Lui Dumnezeu, mai ales cand suntem chemati la Imparatia si Slava Lui?
   Doamne ajuta-ne sa fim seriosi in tot ceea ce facem, cu atat mai mult in sa fim seriosi in Lucrarea Ta.
  
    In cel de-al treilea rand, Pavel ne vorbeste despre unul dintre atributele Lui Dumnezeu si anume, dreptatea. Pentru ca este drept si sfant si pentru ca uraste pacatul, sfarsitul tuturor lucrurilor este hotarat inaintea Lui. De aceea El mai cheama si astazi la Mantuire, la Imparatia si Slava Sa.
      Nu ni se potriveste lumea, nici noroiul lumii… datorita hainei primite, datorita tatalui nostru, Dumnezeu, si datorita chemarii pe care El ne-a facut-o.

                                                                                        Relu Griguta

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Meditatia saptamanii!


"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...

Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.

Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Al tau , Dumnezeu."

                                                                            

luni, 13 ianuarie 2014

Mă rog pentru colegul meu!


"Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia."
Romani 12:10


Mulțumesc Domnului pentru tine. Ești un coleg potrivit. Munca mea este mult mai ușor de realizat de când împărțim aceiași mp/2.
"Ne rugăm pentru armonie, înțelegere, îngăduință între colegii de muncă. Fie ca cele 8-12 ore pe care le petrecem împreună zilnic să fie prospere, creative și cu mult rod. Ajută-ne să avem mereu cuvinte de încurajare și stimă pentru întreaga echipă. Ajută-ne să înțelegem că unii fără alții am fi ca o echipă de fotbal fără portar. Dă-ne bucurie și ajută-ne ca prin munca noastră sa Te onorăm!"




duminică, 12 ianuarie 2014

Învățând să fim la dispoziția Lui


Anul trecut am cunoscut un tânăr rămas fără tată, mai apoi fără mamă; l-am sunat zilele trecute să văd ce mai face. M-am bucurat să-l aud că este fericit deoarece este cu Tatăl ceresc. Mi-a povestit o întâmplare din toamnă, fiind student s-a întâlnit cu alţi studenţi într-o zi la plimbare prin oraş; la un moment dat, conjunctura a făcut să rămână singur cu o altă persoană. Era destul de târziu, seara. S-au hotărât să se roage pentru oraș aşa cum stăteau acolo în picioare.

După ce au terminat rugăciunea, un cerşetor, care se vedea că nu era prea bine, a venit încet la el să îi ceară bani. I-a zis că bani nu-i dă, nici nu avea prea mulţi, dar, cu ce are o să meargă împreună la magazinul cel mai apropiat şi care mai era deschis iar el, cerşetorul, să îşi cumpere ce are nevoie. S-au dus acolo, şi-a luat câte ceva, femeile care încasau banii râdeau de el, dar n-a contat. Cerşetorul s-a deschis faţă de el, i-a mai povestit din viaţa pe care a dus-o. După ce au ieşit, l-a rugat să mai meargă împreună cu el la o farmacie, simţea dureri groaznice de cap şi-l durea şi piciorul pe care şi-l mişca greu. Era însă târziu şi închis la toate farmaciile; n-au mai mers nicăieri. Dar i-a zis celui ce cerşea: ”Ştiu o pastilă mai bună ca oricare alta, pentru durerile tale, iar ea se numeşte Hristos! Dacă vrei, o să facem o rugăciune pentru tine.” A acceptat. Între timp a mai venit un băiat lângă el din cei cu care ieşise şi au început să se roage. La sfârşitul rugăciunii, cerşetorul s-a ridicat în picioare şi a început să strige că a fost vindecat, îşi mişca piciorul fără probleme iar durerea de cap îi dispăruse complet. Ba mai mult, a venit si la Hristos. Se bucura ca un copil. Am ascultat la telefon cuvintele lui uimit de cum lucrează Dumnezeu. M-am gândit cât înseamnă să te rogi înainte pentru un lucru şi să fii la dispoziţia lui Hristos. M-am gândit ce frumos se poartă Dumnezeu cu oameni de la care n-ai aşteptări, oameni care cerşesc parcă viaţa pierdută, năpăstuiţi ai societăţii, oameni bolnavi… La sfârşitul convorbirii, tânărul mi-a spus că el nu e nimic, decât un vas prin care Dumnezeu lucrează. Nu sunt sigur nici acum ce biserică frecventează şi nici nu contează numele ei atât timp cât Dumnezeu îşi arată slava.

Poate ne-am aştepta ca Domnul să facă vindecări sau lucruri mari numai prin cei delegaţi special pentru asta. Dar El lucrează prin toţi cei care se pun la dispoziţia Lui.

                                                                        Alexandru Fintoiu