Luni 28 iunie, Continental Kids la Tg. Lapus

Va anuntam cu placere ca luni 28 iunie 2010, va avea loc un concert de muzica crestina sustinut de "Continental kids" , la biserica Penticostala "Betel" Tg. Lapus, ora 19:00, strada 1 Mai, nr.28 ! Va asteptam cu drag !!!

Vesti din misiune...

“Noi nu obosim in facerea binelui; caci stim ca la vremea potrivita vom secera, daca nu vom cadea de oboseala” Galateni 6:9

Au trecut cinci luni de cand sunt in Africa. Mi-e dor uneori de Romania, totusi aici ma simt acasa. Ultima luna petrecuta aici a fost destul de grea, a fost o luna de tranzitie, de schimbare de mediu. Dupa trei luni de munca la Kisumu, in orfelinatul si liceul Salem, ne-am indreptat spre Athi River, la baza Tineri pentru Misiune. A fost o provocare sa las in urma tineri in care am investit, si lucrarea la care am fost chemata si am gasit implinire ca misionara. Dumnezeu mi-a vorbit, insa, ca e timpul sa merg mai departe, la alti tineri din alta parte a Kenyei care au nevoie de indrumare, sfaturi, ajutor.

De 2 luni sunt aici, in Athi River, la aproximativ 40 de kilometri de Nairobi. Am inceput lucrarea in doua licee de fete. De patru ori pe saptamana mergem in aceste licee si impartasim cu fetele din Cuvantul lui Dumnezeu. Ma bucur sa vad deschiderea fetelor si dorinta lor de a sti mai mult, de a invata cum sa traiasca o viata 100% pentru Domnul, de a sti cum sa treaca peste probleme de zi cu zi dintr-o perspectiva crestina. Multumesc Domnului pentru libertatea din Kenya de a face consiliere crestina in scoli si licee, si de a-L duce pe Hristos tinerilor intr-o etapa atat de complicata din viata lor, etapa cand se iau decizii importante si cand se poate cladi un fundament puternic in Hristos. Intr-o scoala am inceput unele seminarii de invatatura cu profesorii, si studiu biblic.

Am inceput, deasemenea, cursuri de calculatoare cu voluntarii din baza Tineri pentru Misiune. Prea putini tineri de aici sunt instruiti in ceea ce priveste tehnologia moderna, si ma bucur sa vad dorinta lor de a stii mai mult. Am predat si un seminar crestin de descoperire a viziunii si chemarii in viata privind la darurile si talentele fiecaruia. A fost foarte bine primit de tinerii de aici, si am vazut cum a adus claritate in ceea ce priveste urmatorii pasi in lucrare pentru implinirea misiunii la care i-a chemat Dumnezeu pe fiecare.

Saptamana trecuta am facut o vizita si in Uganda, tara in care am fost in 2008 cu o echipa in misiune. Am vizitat locuri cunoscute si oameni cu care am lucrat atunci. Mi s-a umplut inima de bucurie intr-un mic sat din Uganda unde am revazut un batran care in urma cu 2 ani locuia intr-o coliba pe jumatate daramata. Pe atunci batranul era intr-o stare critica - fusese atacat de termite si se spunea ca in scurt timp va muri. Totusi am decis sa-l binecuvantam cu un pat, o saltea si i-am reparat coliba in care ploua. Nu credeam sa-l mai revedem vreodata. Astazi batranul este complet vindecat si bucuria cea mai mare a fost sa-l vedem in biserica. Vecinii ne-au povestit ca la scurt timp dupa plecarea noastra batranul l-a primit pe Hristos si a fost mantuit. A fost momentul in care am primit o noua doza de energie vazand roadele lucrarii. Cred ca Dumnezeu stia ca avem nevoie de incurajare si de forte noi ca sa mergem inainte.

A mai ramas o luna pana la expirarea vizei aici, in Kenya, timp pe care il voi petrece in Athi River in continuare. Stiu ca sunt in voia lui Dumnezeu si asta imi da putere atunci cand e greu.

Va multumesc pentru sustinerea voastra in rugaciune, si vreau sa va spun ca am simtit-o in mod real si vizibil in multe imprejurari de cand sunt in Africa. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toti acei care asculta glasul Lui si isi implinesc cu credinciosie slujba de mijlocitori. Stiu ca astfel suntem o echipa in tot ceea ce facem pentru extinderea Imparatiei lui Dumnezeu, de aceea va las cateva motive de rugaciune:

- protectie fizica si spirituala in continuare;

- idei noi si eficienta in lucrarea cu tinerii;

- impact in viata tinerilor din liceele la care slujim;

- finante pentru lucrare;

- calauzire pentru urmatorii pasi in misiune.

Laura F.

Viata e o scena…

Scena… primul lucru la care ma gandesc cand spun scena, este actor. Privind in lumea filmelor, dincolo de ecranele colorate, vedem tot timpul chipuri vesele dar si triste, indragostite, cuminti dar si, rele sau chiar demonice.

Insa in viata de zi cu zi, adevarul este ca multi dintre adolescenti, si nu numai, ar trebui premiati pentru rolurile lor interpretate grozav. Adolescentii sunt cei care interpreteaza cele mai multe roluri…cum ar fi in fata parintilorJ, se afiseaza cuminti, inocenti, ascultatori. In fata prietenilor, cei mai multi isi pun anumite masti, vrand sa para foarte curajosi, populari, doar pentru a fi acceptati in grup, sau pentru a fii tot timpul ceea ce nu pot fi nicodata in realitate.

Uneori iti dai sema ca viata ta e un rol, ca dincolo de masca pe care o porti nu esti chiar asa cum te consideri tu, esti mult mai slab…si singurul care te poate ajuta sa iti vezi starea, dar care te si poate ridica este Isus.

Ce masca porti in fata lui Dumnezeu? Te mai crezi tu puternic, mai esti tu increzator in anumite lucruri, si mai ales?...esti sigur ca te poti afisa asa cum esti inaintea Lui ? Ar trebui sa privim dincolo de aparente, sa lasam personalitatea asta prefacuta deoparte, si sa jucam propriul nostru rol- viata, cu originalitate, asa cum ne-a lasat El, pentru ca vom fi mult mai multumiti.

Intr-adevar viata e o scena, dar am putea sa lasam masca prefacatoriei la o parte.

Ti-ai pus vreodata intrebarea: “Cine esti cand nu te vede nimeni ?”

Randuri de Roxy.

De ce mai traim?

Ti-ai pus vre-odata intrebarea de ce traiesti? Mor mii de oameni zilnic, de unii auzim, pe unii ii stim, de altii nu am auzit, iar de altii nici probabil nu vom auzi vre-odata. Asa ca intrebarea este: de ce tu poti sa citesti aceste randuri, iar altii isi plang pe cei plecati? De ce inima noastra mai bate, iar altii-s au nevoie de aparate sau nu mai au nevoie de nimic pentru ca nu-i mai ajuta. Nu vreau sa fie randuri triste, nu vreau sa fie randuri pesimiste ci doar sa ne gandim ca este Ceva ce ne tine si ca suntem ce suntem pentru un scop, suntem unde suntem ca sa facem ceva, avem ce avem ca sa-l folosim cu un scop...

Daca ti-as spune eu scopul tau in viata nu m-ai crede, daca ti-l spun altii probabil te indoiesti dar cauta-l singur si il vei gasi, pentru ca viata e mai mult decat moartea si moartea e mai putin decat groapa.

Ganduri de Paul O.

Claritate

Ni se spune că înainte de lăsarea zorilor noaptea este cea mai neagră. Întunericul cuprinde întreaga fire și peste tot domnește bezna.Oare la câte alte domenii se aplică același principiu?
De foarte multe ori ne trezim că mergem în întuneric. Nu avem niciun orizont, nu vedem nimic în depăratre. Tot ce putem face e să ne încredem fie în pasul care - pe-alocuri - pare a recunoaște pământul pe care calcă, fie în Mâna ce ne conduce. Cu toate acestea scrutăm mereu în depărtare, poate-poate se ivește o lumină undeva, la fel cum un naufragiat scrutează orizontul cu speranța că va zări pământ! Un moment de claritate ... în care să simțim că ochii noștri, prea obișnuiți cu întunericul, să fie inundați de lumina binefăcătoare.De cele mai multe ori acele momente de claritate sunt rare și prea scurte, dar suficient pentru a ne face să tânjim după ele. Suficient cât să ne determine să luptăm pentru a ajunge la marginea întunericului. Ajunși acolo ne dăm seama că e cu mult mai mult decât ne-am imaginat. Momentele de claritate nu au fost decât fărâme nesemnificative în fața luminii abundente, iar noi, obișnuiții cu întunericul, ne punem mâna streașină pentru a putea înțelege ce este acel loc în care am ajuns...
bâjbâind prin întuneric suntem deznădăjduiți și timpul nu pare a fi de partea noastră, dar curând, foarte curând va apărea lumina deplină ... de unde știu?
Priviți cu atenție în zare... în zare... MIJEȘTE DE ZIUA!

Sursa:http://urmedecondei.blogspot.com/