Un gand...

          Te-ai gandit vreodata daca Dumnezeu te-ar intreba chiar acum in aceste clipe, cu toate caci poate esti ocupat pentru a naviga pe Internet sau pentru a viziona un film...De ce sa te primesc in cerul Meu..? Ce i-ai raspunde.?

           Ei bine poate multi dintre voi va ganditi... La cel mai simplu raspuns. Pentru ca merit...! Ohh dragul meu vreau sa-ti spun ca noi nu avem nici un merit in fata lui Dumnezeu, El decide pe cine primeste in cerul Lui si pe cine nu...! Cerul este un dar fara plata. Nu este ceva pe care il putem castiga sau merita...! Sau oare... Stiu cu siguranta ca voi fi cu Dumnezeu in cer...? Gandeste-te si raspunde-ti in dreptul tau...! 

          Eu zic ca ar cam trebui sa stim fiecare dintre noi care este tinta noastra pe acest pamant, cui slujim si cui ne inchinam...!Slujeste-i dar lui Dumnezeu si vei fii copilul Lui..!

                                                                              Roxana Danciu

La ce foloseşte cunoaşterea fără înţelepciune?

În prezent, cunoştinţele au mare preţ în lumea afacerilor. În unele cercuri, o diplomă de absolvire a unui program de masterat în administrarea afacerilor este extrem de valoroasă. Atunci când scriem CV-uri, pe lângă „traseul” pe care l-am urmat în cariera profesională, arătăm şi nivelul cunoştinţelor şi al experienţei profesionale pe care le-am dobândit în acest proces. O mare parte din angajaţi o reprezintă aşa-zişii „muncitori specializaţi”, oameni care au informaţiile, priceperea şi pregătirea necesară pentru executarea unor sarcini specifice.

Cunoştinţele însă, îşi au limitele lor. Uneori am auzit spunându-se despre cineva: „Ştie doar atât cât să fie periculos”. Fiind un fan al sportului, cunosc destul de multe despre baseball, baschet, fotbal şi tenis. Aş fi însă un antrenor îngrozitor în oricare din aceste sporturi şi, în ciuda faptului că am multe cunoştinţe despre tenis, am fost mai degrabă mediocru, ca jucător.

Sincer, cred că adesea cunoaşterea este supraestimată. Anul trecut, când am participat la reuniunea absolvenţilor de liceu, am descoperit că unii dintre cei mai deştepţi şi pregătiţi elevi din clasa mea nu au realizat nici un lucru de valoare în viaţă. Personal, cred că lumea nu are nevoie de mai multă cunoaştere, ci de mai multă înţelepciune.

Înţelepciunea, conform dicţionarului, înseamnă “Cunoaşterea a ceea ce este adevărat sau drept, însoţită de o judecată corectă pentru a acţiona”. Una este însă să ai cunoştinţe şi alta să ştii să le aplici cât mai bine în rezolvarea numeroaselor decizii şi probleme complexe cu care te poţi confrunta în fiecare zi. Din această cauză, cred că învăţăturile din cartea Proverbe a Vechiului Testament fac din înţelepciune un subiect atât de important. De fapt, primele nouă capitole din Proverbe vorbesc mai mult despre înţelepciune şi numeroasele ei forme, în timp ce următoarele 22 de capitole arată înţelepciunea în acţiune, în diverse situaţii cu care ne putem întâlni zi de zi. Haideţi să aruncăm o privire asupra unor observaţii despre înţelepciune, din cartea Proverbe.

Înţelepciunea ne conduce spre o viaţă bogată, plină de răsplăţi. Lumea ne face semn cu mâna, încercând să ne ademenească pentru urmărirea unor scopuri greşite. Înţelepciunea ne dă puterea să recunoaştem şi să ne concentrăm asupra unor scopuri cu adevărat importante în viaţă, care ne aduc răsplăţi. “(Înţelepciunea) strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii... Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii” (Proverbe 9:3,6).

Înţelepciunea vine de la Dumnezeu. Adevărata înţelepciune nu poate fi găsită în cărţile pentru auto-instruire sau la seminarele ţinute de vorbitori celebrii. Ea vine de la Dumnezeu, care a demonstrat-o încă de la începutul istoriei. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea”(Proverbe 9:10).

Înţelepciunea este un bun de mare preţ. În afaceri, ne cheltuim resursele pe multe lucruri, dar înţelepciunea nu poate fi cumpărată cu nici un preţ – este nepreţuită. “Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!” (Proverbe 16:16). “Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.” (Proverbe 19:8).

Înţelepciunea determină acţiunea şi vorbirea potrivită. Care este răspunsul corect într-o situaţie complexă, critică? Înţelepciunea ne ajută să înţelegem ceea ce este mai bine să facem – şi să spunem – într-o anumită situaţie. “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). “Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui” (Proverbe 16:23). “Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

Înţelepciunea pavează calea spre succes. Nimeni nu doreşte să aibă eşecuri în viaţă sau în carieră, dar prea adesea aceste lucruri se întâmplă. Dacă vom căuta să câştigăm înţelepciune şi s-o aplicăm cum trebuie, ea ne va proteja de capcanele care pot apărea în viaţa personală şi profesională. “Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute” (Proverbe 24:3-4).

                                                                                                             Robert J. Tamasy

sursa: http://fundatie.ciresarii.ro/articole/aprozar/La-ce-foloseste-cunoasterea-fara-intelepciune%3F

Alpinistul

    Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte din lume. Pentru asta el s-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
    Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si el nu mai vedea nimic. Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
    Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
     Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu :
"-Ajuta-ma Doamne!".
Deodata auzi o voce venita de pretutindeni:
"- Ce doresti fiule?"
"- Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii.
"- Chiar crezi ca eu te pot salva?"
"- Da Doamne, cred in Tine!"
"- Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni" spuse Dumnezeu.
    Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
    A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
    Cat esti de atasat de franghie?
    Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, nu te mai baza pe franghiile tale, o sa ingheti de frig la numai 2 metri de pamant.

                                                                                 Relu Griguta

Tu, ce ai da...?