“Primul Crăciun în tranşee” (din Protv Magazin)
Primul război mondial nu a însemnat numai moarte, vieţi distruse şi orori inimaginabile ci şi decorul unor poveşti despre camaraderie şi pace, ca aceea din decembrie 1914, care a intrat în legendă ca “Armistiţiul de Crăciun”. Atunci, soldaţi germani, britanici şi francezi au ieşit din tranşee şi au fraternizat.
Articol de: Gabriela Groza, 17.12.2007
Trupele au acţionat spontan, fără să discute în prealabil şi, în mod cert, fără permisiunea oficială a superiorilor. Legenda spune că britanicii i-au auzit pe inamicii lor nemţi cîntînd colinde de Crăciun, aşa că au început şi ei să cînte. La final, ambele tabere din tranşee au ridicat pancarde prin care îşi urau reciproc “Crăciun fericit!“. La scurt timp, cîţiva curajoşi au trecut liniile inamice cu mîinile ridicate, iar soldaţii din tabăra opusă s-au grăbit să-i întîmpine. Pînă ca oficialii să-şi dea seama ce se întîmplă, întîlnirea avusese loc, iar mulţi comandanţi ori s-au făcut că nu văd ori s-au alăturat bucuroşi petrecerii. În multe locuri de pe front, armistiţiul a ţinut toată ziua de Crăciun. Soldaţii au împărţit frăţeşte mîncare, ţigări şi alte provizii, ba chiar au împrumutat echipament taberei inamice, pentru ca aceasta să-şi îmbunătăţească condiţiile în care trăia. S-a jucat fotbal cu orice putea trece drept minge, iar trupurile căzute în No man’s land au fost îngropate creştineşte. Pentru o zi, înainte ca sîngerosul conflict să izbucnească din nou, ura a fost dată uitării, iar soldaţii au redevenit oameni.
“Este posibil ca inamicul să iniţieze un atac tocmai în timpul Crăciunului sau a Anului Nou. O vigilenţă deosebită se impune să fie menţinută în această perioadă.” Aşa suna un ordin adresat tuturor unităţilor de la cartierul general al armatei localizat în Saint Omer, în data de 24 Decembrie, 1914.
Dar în Ajunul acelui Crăciun care se întîmpla să fie într-o zi de război atît militarii armatei engleze cît şi cei ai celei germane au încetat benvol focul pentru a sărbatori Crăciunul, contrar ordinelor militare primite.
Totul, în condiţiile în care englezii poposiţi la Ypres (Belgia) aveau ordine de la superiorii lor să ţină în loc înaintarea militarilor germani. Pactul nelegitim dintre soldaţii de pe front, fără ştirea ori aprobarea superiorilor, a început de la iniţiativa militarilor germani de a pune lumînări în copaci şi de a cînta colinde nemţeşti (O Noapte Preasfinţită, Silent Night, Stille Nacht). Fiindcă erau atît de aproape soldaţii englezi au răspuns cîntînd, la rîndul lor, colinde britanice. Imediat după, ambele tabere ostile au părăsit tranşeele, întîlnindu-se în “no man’s land” şi făcînd schimb de whisky, gemuri, trabucuri sau ciocolată, arătîndu-şi unii altora pozele cu cei dragi de acasă. De pe toată linia lungă a frontului s-au primit relatări ale acestui “armistiţiu” neoficial între britanici şi germani !
Tirul de artilerie a încetat. Mai mult, cele două părţi şi-au permis şi s-au ajutat reciproc să-şi recupereze camarazii căzuţi şi să-i înmormînteze creştineşte.
Mai mult, dacă nu este o exagerare, combatanţii au încins şi o miuţă în care se spune că au cîştigat germanii cu 3-2. S-au făcut cîteva filme avînd ca temă această poveste adevărată de război. Într-unul chiar David Beckham apare ca şi actor,
Şi nu întîmplător fiindcă se spune că acest meci de fotbal spontan cu cutii de conservă goale şi cu căşti pe post de porţi are loc chiar între liniile frontului între soldaţii armatelor inamice !
Aceasta acţiune, total contrară ordinelor primite şi strategiilor militare de la acea vreme, a înfuriat cadrele militare superioare ale ambelor tabere. Mai mult, comandanţii englezi Sir John French şi Sir Horace Smith-Dorrien au insistat ca pe viitor nici un astfel de armistiţiu nelegitim să nu mai aibă loc într-o zonă de conflagraţie, deşi, în toamna aceluiaşi an, papa Benedict al XV-lea a emis un document papal prin care solicita încetarea focului de Crăciun, între statele aflate în conflicte militare.
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Luca 2:14
