Meditatia saptamanii! - Adevarul ramane in picioare

Sa presupunem ca aseara intre ora 21-21.30, ai vorbit la telefon cu trei amici despre care stiai ca sunt in aceeasi localitate. Trebuia sa fii impreuna cu ei la acea intalnire speciala, dar asa cum se intampla, cand doresti cel mai mult , atunci nu se poate. Toate convorbirile au decurs normal, insa ceva e putred la mijloc. Cand i-ai intrebat cum e vremea, unul ti-a spus ca ploua, altul ca e cer plin de stele, iar celalalt ca ninge.

Te intreb: pot avea toti trei dreptate in acelasi timp? Ori mint toti trei, ori unul spune adevarul si ceilalti mint. Exista un principiu fundamental al logicii, numit legea noncontradictiei. Astfel ca doua enunturi contradictorii nu pot fi adevarate in acelasi timp. Cunoscutii apologeti, Norman Geisler si Frank Turek redau propunerea lui Avicena, un filosof musulman, pentru cei care neaga aceasta lege: ,, ar trebui batut si ars, pana cand recunoaste ca a fi batut nu este tot una cu a nu fi batut, si a fi ars nu este totuna cu a nu fi ars”( of musulmanii astia).

Ne intereseaza adevarul la locul de munca, in relatiile cu colegii sau cu patronatul, ne intereseaza adevarul in familie, si nu dorim sa fim mintiti de bancherul, sau doctorul pe care ne bizuim. Asteptam ca informatiile pe care le solicitam la un secretariat, ghiseu, sau orice altceva, sa fie adevarate, insa cand vine vorba de adevarul spiritual acceptam tot felul de bazaconii: ,, Toate religiile au dreptate; cine poate stii; totul este relativ, se poate si asa, important este sa te simti bine, etc”.

Iata cateva dintre descrierile pe care autorii mentionati mai sus, le fac cu privire la adevar:

,,Adevarul este descoperit, nu inventat. El exista independent de cunoasterea lui de catre cineva.( Gravitatia a existat si inainte de Newton).

Adevarul este transcultural. Daca ceva este adevarat , este adevarat pentru toti oamenii, (2+2=4 pe toate continentele)

Adevarul este neschimbator chiar daca credintele noastre despre adevar se schimba."

Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. Pentru ca El este Calea, Adevarul, si Viata. Adevarul ramane in picioare.

                                                                                                           Sorin Giurgiu

Bunătatea sau primăvara dintre noi

Citeam ce afirma Ludwig van Beethoven, că nu recunoaşte alt semn al superiorităţii decât bunătatea. Când mă gândesc la bunătate nu pot conştientiza ceva mai bun şi mai măreţ decât bunătatea lui Hristos. El Şi-a întins harul peste toţi cei care au dorit harul.

David voia să vadă bunătatea Lui cea minunată. Şi-a dorit-o ca pe o primăvară. Iar ea este cu noi. Faptul că ne deschidem ochii liniştiţi într-un pat dimineaţa este doar bunătatea Lui, nu inimile noastre prea sănătoase îndopate de e-uri. Dacă suntem privilegiaţi de cer şi nu ne doare nimic, să privim spre Hristos şi să ne minunăm de nesfârşita Lui bunătate.

La câtă suferinţă este în jur, când n-ai nimic dureros în vene, în tine, în suflet şi în trup, e doar Hristos. Totuşi, tot El e şi oricâte necazuri am avea, oricâte râuri în lacrimi am strange; la sfârşit va fi Domnul Cel care ne va şterge lacrima, nu cu batiste sfinţite, ci cu mâna Lui neprihanită. Şi câtă onoare ca lacrimile amestecate de-atât pământ să-ţi fie şterse de Rege!

Sunt fericit că sunt creştin şi nu sunt singur. Ar trebui să credem cu toţii în El ca nişte disperaţi. Nu vedeţi ce frumuseţe este în El? Bunătatea Lui satură, bunătatea Lui îţi dăruieşte ce ai pierdut, bunătatea Lui transformă întristarea în bucurie, vindecă bolnavii, aduce viaţă unde este moarte, pune pâine pe masă şi salarii pe carduri.

Cu El la cârmă, corabia vieţii noastre nu se scufundă niciodată, deşi apa intră mereu când sunt furtuni. Dar vânturi şi vijelii sunt pentru ca noi să-L rugăm pe El să le potolească. Astfel nu uităm cine e Domn.

Cineva se ruga la biserică şi mulţumea Lui Dumnezeu că i-a dat mai mult decât se gândea vreodată. Aş zice că mai degrabă bunătatea Lui ne dăruieşte mai mult decat merităm nu decât gândim.

“Să mori nu e nimic, înspăimântător e să nu trăieşti.” Aşa zicea Victor Hugo. Haideţi dar să trăim în fiecare zi cu bunătatea Lui în sânge…

                                                                                                             Alexandru Fintoiu

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/bunatatea-sau-primavara-dintre-noi-alexandru-fintoiu/

Meditatia saptamanii! - Raspunsul pentru intrebarile generatiei noastre...

Am ajuns la 7 miliarde de locuitori pe Terra, si totusi parca suntem mai singuri ca niciodata. Am ajuns la cel mai bun nivel de trai, trai pe care generatiile dinaintea noastra n-au avut curajul sa-l viseze, si totusi parca suntem mai nemultumiti ca niciodata. Am ajuns sa beneficiem de educatie, asa cum parintii si bunicii nostri n-au putut sa o faca inaintea noastra, si totusi parca exista mai multa imoralitate decat in oricare generatie. Oare sa existe cineva sa ne iubeasca asa cum suntem? Sa existe cineva caruia chiar sa nu-I pese daca avem realizari, sau nu avem in viata? Sa existe cineva care sa ne stie asa cum suntem noi si sa ne mai poata iubi? Sa existe cineva pentru care sa nu conteze kilogramele, ridurile, varsta, nationalitatea, pregatirea academica? Mai putem gasi acea Persoana pe care sa n-o intereseze CV-ul, contul, sau casa in care locuim? Exista cineva specializat sa iubesca niste ratati de meserie?

Aceasta Generatie are nevoie de cineva care sa o iubesaca dezinteresat, si Acesta este Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa avem 1000 de prieteni pe Facebook, dar oare cine ne iubeste cu adevarat. Stim sa ne dam comentarii siropoase si pupici virtuali, dar oare cine mai sta langa noi in ziua necazului.

La Golgota, Dumnezeu ti-a spus ca te iubeste. Si ti-a dovedit-o prin moartea Fiului sau.

                                                                                Sorin Giurgiu

Meditatia saptamanii - Rugaciunea schimba vieti!

      Am citit recent un exemplu despre o familie cu 2 copilasi. Tatal, pe nume Calvin, era dependent de droguri, iar sotia sa, Miriam, era tot mai ingrijorata de cele se se intamplau, pentru ca situatia iesise cu totul de sub control. L-a rugat de atatea ori sa inceteze cu consumul de droguri, insa el continua parca tot mai mult, singura ei speranta era Dumnezeu. Calvin provoca un dezastru imens familiei in goana lui dupa senzatii tari. Uneori Miriam era obligata sa il dea afara din casa din cauza atator certuri. Viata ei spirituala s-a intarit si rugaciunea ei era tot mai infocata, isi punea toata increderea in Cel care putea sa o ajute, in Dumnezeu. Ea a cerut si Bisericii pe care o frecventa sa se roage pentru sotul ei sa fie scos din prapastia imensa in care intrase. Ii spunea chiar si lui ca Dumnezeu il va elibera, insa el devenea incruntat. Ea ii punea cantari crestine, el de multe ori le oprea, dar ea nu inceta sa ii puna, chiar daca trebuia sa schimbe casetele de mai multe ori, fiindca el i le arunca. Chiar si fetita lui a incercat sa il faca sa se opreasca din drumul gresit pe care pornise, insa el isi continua drumul cu mai mare inflacarare, Intr-o zi insa, Dumnezeu i-a iesit inainte. In timp ce familia era la Biserica si impreuna cu toata Biserica se rugau pentru Calvin Hunt, el nu avea liniste acasa. El obisnuia sa se drogheze in timpul slujbelor de la Biserica, pentru a nu fi vazut de cei din familie. In acea seara a auzit plansete de copil din dulap. Atunci a crezut ca familia lui nu a plecat in acea seara la Biserica, i-a tot strigat si nu iesea nimeni de acolo. A simtit ca daca mai sta acasa, viata lui se va sfarsi. Asa ca a pornit inspre Biserica, in cautatea familiei. Cand a intrat a auzit ca Biserica, impreuna cu familia lui se rugau pentru el, Ca Dumnezeu ca il aduca in mijlocul lor. Iar el inainta in continuare inspre amvon, Pastorul Bisericii a deschis ochii si l-a vazut, iar atunci a inceput sa multumeasca Domnului cu toata puterea pentru ca Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea si Calvin este in mijlocul lor. Atunci familia s-a alaturat acolo in fata si s-au rugat in continuare pentru el. De atunci viata lui s-a schimbat, Calvin si-a reluat lucrul in constructii si a fost un tata si un sot ca inainte si asa cum ar trebui sa fie, Apoi a devenit un om care in SUA ducea mesajul Evangheliei prin cantare, scotand albume cu cantari crestine. 

      Asadar, rugaciunea poate schimba vieti, poate intregi familii, poate schimba suflete. Important e ca rugaciunea sa fie facuta cu credinta si din toata inima. Important e sa ne deschidem inimile in fata Lui Dumnezeu, pentru ca El are rezolvare pentru orice problema din viata noastra.

                                                                            Andrada Giurgiu

O tură în plus!

Un atlet câștiga de fiecare dată cursele. Și pentru că nimeni nu-i putea ține piept, întrecerile sale deveniseră plictisitoare. Se cunoștea învingătorul încă din start. Într-o zi, un ziarist a întrebat pe campion care îi este secretul. “De fiecare dată când terminăm antrenamentul, în timp ce toți colegii mei merg la cabina de duș, eu mai fac o tură în plus!”

O tură în plus. În timp ce ceilalți se relaxează, să continui să transpiri. Un exercițiu în plus și atingi Himalaya la bac. O zi în plus de muncă și-ți cresc conturile pe card. O carte lecturată în plus va face diferența când deschidem gura la predică. O pagină citită din Biblie în plus și simți pe Dumnezeu mai aproape. O rugăciune în plus e o aripă nouă. O tură în plus. Când Moise pleca din cort după rugăciune, Iosua rămânea mai departe lângă gura lui Dumnezeu. Era tot numai urechi! Tura lui în plus l-a făcut mai târziu mai mare peste tot norodul. Când ucenicii ațipeau pe genunchi, Isus continua rugăciunea pe munte. Tura în plus l-a făcut Mântuitor. A rezistat pe cruce! O tură în plus. Înseamnă o evanghelizare mai mult în stradă, o broșură mai mult în scara blocului, un kilometru mai mult în misiune, o oră mai mult la repetiția corului, o melodie divină a orchestrei. E egal eficiență. Dar și satisfacție. O tură în plus cu Hristos aduce înfrânare când te calcă cei din jur pe bătături, lacrimi când aproapele-ți suferă nesprijinit, cozonaci în orfelinate nu doar de Paști și Crăciun. O tură în plus și vei mirosi a înger. O tură în plus și vei sta în picioare când cei din jur cad, vei merge înainte când cei mai mulți fug înapoi. E tura martirilor, a psalmiștilor, a sfinților ce schimbă cotidianul infestat. Să faceți o tură în plus! În fiecare zi mai mult decât ieri. Și zidurile Ierihonului se fac moloz. Să nu le mai ridice nimeni!

Fiți maratoniștii lui Hristos, nu doar creștini ieșiți în șlapi la promenadă! Dumnezeu nu dă medalii decât celor ce transpiră…

                                                                                                               Nicolae Geantă
Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/o-tura-in-plus-nicolae-geanta/

Meditatia saptamanii! - Mergi inainte!

David Jeremiah povesteşte un eveniment care a impresionat o lume întreagă, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din Barcelona în anul 1992. După ce s-a terminat cursa de 400 metri bărbaţi, privirile multora s-au îndreptat dinspre câştigători înspre un alergător britanic pe nume Derek Redmond. Din cauza unei rupturi la tendonul de la genunchi s-a prăbuşit pe pistă, la mijlocul cursei. Oficialii competiţiei au vrut să-l ajute să iasă de pe pistă, însă cu obrazul plin de lacrimi, el i-a dat la o parte. Atunci majoritatea celor care priveau au înţeles ce voia să facă, avea de gând să termine cursa, însă durerea a fost aşa de mare încât îi era imposibil din punct de vedere fizic să continue. Atunci un om în vârstă, ignorând regulile, a trecut prin cordonul de oameni din jurul pistei… Derek şi-a aşezat braţul pe umărul bărbatului. Nu era un oficial care încerca să-l scoată pe Derek de pe pistă, ci voia să ajute un atlet curajos şi plin de hotărâre să termine cursa. Omul acela era tatăl lui. Mai mult decât un tată, sau decât oricare altă persoană, Dumnezeu vrea să te ajute să duci cu bine cursa vieţii tale şi să obţii „cununa neveştejită a slavei”. 
Aşa că nu renunţa şi mergi înainte!

                                                                                Sorin Giurgiu

Invitatie!

Va asteptam cu drag!