Deseori te pui seara in patul tau pufos, zicand o rugaciune superficiala: "Doamne iti multumesc ca m-ai ferit de accidente, fii cu mine peste noapte. Amin", pe fuga in timp ce iti imbraci pijamaua si cu mare graba te bagi sub patura si la somn...Te gandesti putin la ce o sa faci ziua urmatoare, avand o siguranta ca te trezesti odihnit, gata pentru a incepe o noua zi... Dar oare cati dintre noi ne-am pus intrebarea serios...Ne mai trezim maine?:(.
Suntem deja prea obisnuiti cu bunatatea lui Dumnezeu de care beneficiem inca din pantecele mamelor noastre, suntem obisnuiti cu gandul ca, maine este o noua zi pentru care trebuie sa ma odihnesc in noaptea asta, dar... Ne mai trezim maine?:(
Trebuie sa fim constienti de faptul ca numai Domnul stie cat de lung ne este firul vietii, si ca El este Cel care ne mai ingaduie inca o zi...de aceea trebuie sa traim fiecare secunda pentru El, facand voia Lui si laudand numele Lui pentru fiecare minut in care putem zambi, si ne putem bucura de minunatele Lui creatii.
E greu, si dureros...sa vedem cum tineri pleaca dintre noi la cele vesnice, de aceea trebuie sa ne gandim mai bine ca "Ziua de maine nu e a noastra", si ca trebuie sa traim in asa fel, cand ne vine ceasul sa plecam ...sa fim siguri ca doua brate deschise ne intampina acolo sus.
Sunt constienta ca toate se intampla cu un scop si ca prin suferinte Domnul ne vorbeste, si ne face sa ne dam seama pe ce lume traim ...de aceea:" E mult prea scumpa viata asta, ca s-o petreci nepasator, e mult prea scumpa orice clipa...s-o lasi sa treaca fara spor!".
Cred ca e cel mai trist articol pe care l-am scris...si nu vreau sa va intristez si pe voi prea tare, dar cand altii mor..cum pot fii fericita? Trebuie sa ne gandim bine la ceea ce facem, si la ceea ce vom mai putea face in viitorul care ni-l pregateste Dumnezeu fiecaruia...acela fiind de o zi, de un an , de 10 ani, sau... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu