Pentru ca ai nevoie de credinta cat un bob de mustar…

Va intrebati de ce nimeni nu a mutat muntii pana acum?Nu exista oare credinta?Omenirea cade intr-o stare letargica in care fiecare ramane prins sub carapacea de unde banalitatea si rutina cotidianului ii ofera aparenta siguranta in lumea credintei profanate. Ne pierdem intr-un sir de traditii si obiceiuri, nu distingem esenta unei inimi curate de exterioriul supus normelor timpului in care traim. Ne grabim sa judecam si uitam ca Domnul se uita la inima omului. Ne punem increderea in oameni si avem asteptari de la cei care ne vor dezamagi, si odata cu dezamagirea, credem minciuna ca asta e ordinea fireasca a lucrurilor, si asteptam si sa fim dezamagiti. Pentru ca nu asteptam ce trebuie.

A crede ca Dumnezeu e Domnul inimii tale nu e de ajuns, inima trebuie sa fie deschisa si trebuie sa existe indrazneala de a privi lumea prin ochii credintei. De ce nimeni nu a mutat muntii? Deoarece nu a existat suficienta indrazneala de a milita in lume in credinta pe care o ai. Sau poate e doar constientizarea faptului ca muntele guverneaza perfect armonia create de Dumnezeu in cele sase zile, mutarea muntelui fiind o ignoranta tipic omeneasca. Muntele ca simbol al rasfrangerii sinelui in natura, indeamna spre meditatie si contemplare a ceea ce a creat Dumnezeu si a oferit omului care crede si recunoaste maretia lucrarilor Sale. Si muntele pentru care ai nevoie de credinta cat un bob de mustar e muntele iertarii pacatului, muntele minunii implinite,muntele schimbarii vietii unui om, muntele implinirii.

Dragostea divina si certitudinea ca suntem vegheati si protejati neincetat, compenseaza implinirea pe care o cautam in materialitate, in relatii nesanatoase, in vicii si placeri care ne tin legati de pamant .

“Daca ai credinta cat un bob de mustar poti muta un munte. Dar daca deznadejdea ta este cat un munte, nu poti sa urnesti nici macar un bob de mustar,pe care si o furnica il poate cara kilometri intregi.”(Gavriil Stiharul)

Oana G.