luni, 22 august 2011

Copilul sau televizorul?

Un copil, rugandu-se, a spus asa:
Doamne, in seara asta, te rog ceva special.
Transforma-ma intr-un televizor, ca sa-i pot lua locul.
Mi-ar place sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea.
Sa am o camera speciala, unde sa se reuneasca toata familia in jurul meu.
Fa sa fiu luat in serios.
Sa fiu in centrul atentiei, asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute.
Mi-ar place sa mi se dea atentia deosebita care este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza...
Si sa-i tin de urat tatalui cand se intoarce acasa, chiar si atunci cand vine obosit de la munca.
Si mama, in loc sa ma ignore, sa stea cu mine cand e singura si plictisita.
Iar fratii si surorile mele sa se certe ca sa poata sta cu mine...
Si sa distrez toata familia, chiar daca uneori nu spun nimic.
Mi-ar place sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alaturi de mine.
Doamne, nu-ti cer prea mult.

Doar sa traiesc cum traieste orice televizor.

3 comentarii:

  1. Din pacate copii care sunt lasati singuri in compania televizorului sunt pur si simplu infectati mai ales de desenele animate care nu mai au nici un farmec, sunt pline de violenta si nu indruma la nimic bun.
    Am vazut un copilas care mergea cu mama lui pe strada cu o pusca de plastic in mana si "impusca" pe toata lumea de pe strada si trimitea ordine navelor sa distruga cladirile pe langa care trecea.
    E trist ! ..... dar adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihai din pacate ai dreptate, copiii sunt lasati la Tv petnru ca sunt "cuminti" acolo de niste parinti care NU ISI FAC timp pentru ei.

    RăspundețiȘtergere
  3. este adevarat de foarte multe ori parintii din lipsa timpului sau a nepasarii isi uita copiii in fata televizorului

    RăspundețiȘtergere