Meditatia saptamanii - Arata-le calea!

   

  Am sa va spun o povestire despre un băieţel pe nume Tommy.

   El avea multe probleme la şcoala, şi părea din ce în ce mai greu să ţină ritmul cu ceilalţi. Până şi învăţătoarea se descurajă din cauza greşelilor repetate facute de acest elev al ei. I-a spus mamei că el nu este capabil şi că niciodată nu va dobândi destule cunoştinţe. Dar mama lui Tommy era educatoare. Ea credea în el. Îl învăţa suplimentar acasă şi îl încuraja ori de câte ori avea un eşec. Anii au trecut...iar Tommy a devenit un inventator deţinător a peste 1000 de brevete, printre care se numără fonograful şi primul bec cu incandescenţă. Numele lui este Thomas Edison.

   Aceasta este puterea speranţei!

  Cand Saul din Tars, Apostolul Pavel de mai tarziu, s-a intors dupa experienta convertirii la Ierusalim la frati, acestia au stat retrasi si-l priveau cu suspiciune din cauza trecutului sau de tortionar. Cel care si-a pus in joc reputatia pentru el a fost Barnaba. Dupa ce a inceput sa predice, iudeii l-au amenintat cu moartea, iar fratii l-au imbarcat pe corabie si a plecat la Tars, unde a ramas ani de zile . Au fost ani de umbra. In anii acestia cel care-l cauta sa il ia in misiune la Antiohia este Barnaba. De aici stim cu toti povestea, ispravile, invataturile si alergarea Apostolului Pavel.

   Gândeşte-te azi la cei de lângă tine, şi arată-le calea, spune-le că Dumnezeu are ceva minunat pentru ei şi că nu se sfârşeşte totul aici!

,,Acum e timpul, pe răni balsam să pui,

Acum e timpul, sa spui de iubirea lui,

Acum e timpul în suflete să laşi, din Slava Cerului,

Din iubirea Slavei Lui.”

,,Sunt destui oameni care ne vorbesc ceea ce este. Dar ne-ar trebui câţiva care să ne spună cum ar putea fi.” (Robert Orban)

                                                                                                 SORIN GIURGIU

Ganduri despre Vesnicie!

 Este randuit oamenilor să moară o dată... (epistola către Evrei 9.27)

      Nimeni nu tăgăduieşte această afirmaţie a Bibliei. In fiecare sat, oras, comuna, un cimitir ne aduce aminte de acest fapt pe care nu-l putem inlătura: vom muri o dată. Şi ne despărţim unii de alţii, fără să stim:

Data viitoare cine va urma?

Viaţa omului se prezintă in ansamblu ca si o calatorie.

Trebuie sa tinem cont de cel putin trei aspecte in aceasta privinta.

    O destinaţie necunoscută .

     Eşti sigur că soarta finală este necunoscută? Sau poate, simplu, preferi să nu-ţi pui intrebări in privinţa

aceasta? Iti dai totuşi seama că n-ar trebui să ai o atitudine indiferentă. Mai intai indiferenţa nu arată o

gandire corectă.  Lev Tolstoi spunea despre indiferenta ca este mai periculoasa decat lasitatea.

Acest concept creindu-se tocmai pentru a ascunde in spatele sau incertitudinea. Nici unul din noi nu se va urca intr-un tren fără să ştie unde va ajunge.

Apoi gandul la ce urmează după moarte este apăsător. Preferi să nu te gandeşti la ea! De altfel ai motive să te temi. Versetul din Biblie pe care l-am citat continuă:  …după aceea vine judecata.

    Ce va fi după moarte?

  Aceasta este intrebarea intrebărilor. Biblia dă un răspuns prin acest cuvant care este deosebit de infricoşător şi pe care totuşi nu-l putem alunga: judecata! Nu s-a terminat totul in clipa in care bulgării de

pămant acoperă sicriul, nici in urma pomenelor care din pacate nici macar nu pot influenta catusi de putin lucrurile (Luca 16:19-31) . Dacă trupul, care este ţărană, se intoarce in pămant, si “duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12.7).

Merge la Dumnezeu pentru a aştepta o apreciere şi pentru a primi o răsplată.

Viaţa de acum, o perioadă scurtă in istoria veşnică a sufletelor noastre, este totuşi plină de urmări. Ea

este o punere la probă. In ce fel vom folosi libertatea pe care o avem, timpul care ne este dat, sănătatea de care ne bucurăm, toate forţele noastre?... Şi mai ales, ce loc are Isus Hristos in viaţa noastră? Am găsit in El pe Acela care este mai intai Mintuitorul nostru şi apoi Domnul nostru?

     Timpul in care ne aflăm .

     Cat ne este dat să trăim din anii aceştia, din zilele acestea, din minutele acestea care zboară şi al căror număr se reduce necruţător pană la zero?

Nu ştim caţi ani vom mai avea de trăit, zic unii, şi de aceea moartea este infricoşătoare: ea poate nărui pe neaşteptate toate planurile noastre şi ne poate zdrobi legăturile cele mai scumpe.

Nu ştim, intr-adevăr, răspund alţii, dar nu avem ce face. La ce ar fi bun să ne irosim acest timp care zboară, aceste clipe atat de scurte, gandind mereu că poate in curand se vor termina?

Adevărat, nu ştim cand ni se va sfarşi firul vieţii. Dar tocmai faptul acesta trebuie să ne indemne să ne pregătim astăzi ca să ne prezentăm inaintea Aceluia care este Judecătorul şi faţă de care va trebui să dăm

socoteală. “Pregăteşte-te (şi aici fiecare poate să-şi pună numele) să intilneşti pe Dumnezeul tău”(Amos 4.12).

In  ce fel să te pregăteşti? Luand-o inaintea judecăţii, adică mărturisind deschis lui Dumnezeu păcatele noastre şi primind iertarea Lui, mantuirea care ne este dată fără plată, datorită lucrării lui Isus Hristos.

     Lucruri sigure .

      Nimeni nu cunoaste clipa cand va lua sfarşit viaţa lui pămantească. Insă, cu privire

la lucrurile care sunt dincolo de acest timp scurt, cel impacat cu Hristos are siguranţa pe care i-o dă Cuvantul Dumnezeului său.

Şi mai intai, el ştie: Moartea este invinsă! “Unde iţi este ţepuşul, moarte? Unde iţi este biruinţa, moarte?” (1Corinteni 15.55).

      Şi fără teamă, un credincios poate privi moartea in faţă; el este pregătit. Judecata şi condamnarea care

trebuiau să-l aştepte dincolo, au fost purtate de un Altul. Mantuitorul nostru Isus Hristos “a nimicit moartea”

(2 Timotei 1. 10).

     “Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus" (Romani 8. 1).

Păcatul, acest ţepuş care aduce moartea, intocmai ca acul unui animal veninos, a fost inlăturat prin jertfirea pe cruce a lui Isus Hristos. Datorită faptului acesta, moartea şi-a pierdut pentru cel credincios caracterul inspăimintător, ea nu mai este un sfarşit deznădăjduit, ci intrarea intr-un viitor minunat; ea nu mai este pierderea a tot ce ai mai scump, ci dimpotrivă, luarea in stăpinire a lucrurilor pe care le iubeşti. Ea este

poarta pe care treci ca să ajungi in cer: aici laşi oboseala, grijile, suferinţa, iar dincolo ai odihna, pacea,

fericirea fără nori şi fără sfarşit.

    Vrei şi tu să-ţi aranjezi problema cea mare şi gravă a veşniciei tale, primind simplu mantuirea pe care Isus ţi-o oferă şi pentru care EI a plătit tot preţul?

· Romani 5:8 “Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”
· Ioan 15:13 “Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”

                 Nu vrei sa fi prietenul Lui Hristos?

                                                                                                             Relu Griguta

Meditatia saptamanii: Oferă aripi!

   John Maxwell, într-una din cărţile sale, redă istoria a două cluburi literare care fiinţau în cadrul Universitaţii Winsconsin.Un club era format din nişte tineri străluciţi,cu talent înnascut pentru scris.Dar aceştia oridecâteori vreun membru al grupului lor îşi citea povestirea sau eseul, aveau obiceiul de a critica. Răutatea comentariilor lor i-a determinat să se autodenumească ,,Sugrumătorii”.

   În aceeaşi universitate, câteva femei formau un grup pe care l-au denumit ,,Certăreţele”. Ele obişnuiau să se încurajeze reciproc şi să scoată la ivealaă trăsăturile pozitive din manuscrisele citite.

   După douăzeci de ani, când cele două grupuri au fost evaluate, s-a observat că din grupul ,,Sugrumătorii” nici unul nu şi-a făcut un nume ca scriitor. Dar din rândul ,,Certăreţelor” au fost lansate mai multe scriitoare de succes. Şi unele chiar au câştigat recunoaştere naţionala cum a fost Premiul Pulitzer, caştigat de Marjorie Kinan Rowlings.

   Uciderea nu este numai de ordin fizic. De atâtea ori înjosim, bârfim, ne răzbunăm şi vorbim la mânie. Domnul te cheama să fii acea persoană care dă aripi spre înalţimile minunate pe care El vrea să-l ridice pe cel de lângă tine.

  

,,Corectarea îndreaptă multe, dar încurajarea după cenzură este ca soarele după o ploaie” (Goethe)

In spatele fiecarui invingator, sta cineva care spune: ,, Am incredere in tine”.

                                                                                                      Sorin Giurgiu

Preţul unui zâmbet

În cartea sa, Micul Prinţ, Saint-Exupery povesteşte eliberarea sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deşi numele eroului este altul, cei mai mulţi cred că este vorba de însuşi autorul, deoarece şi el a fost pilot şi a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler. Luat prizonier, pilotul îşi aşteptă execuţia. De regulă, piloţii capturaţi erau împuşcaţi fără nici o judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Căutând înfrigurat prin buzunare a gasit o ţigară, pe care cu greu a putut s-o ducă la gură din pricina tremuratului mâinilor. Nu avea cu ce să şi-o aprindă. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evita să-l privească în faţa. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu paşi şovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinsese un chibrit, ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu ştia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te apropii de cineva nu poţi să nu-i zâmbeşti. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva ca un arc electric străbătu distanţa dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului încarcerat genera instantaneu un zâmbet pe faţa crispată şi pământenie a soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. “Ai copii?”, a întrebat el deodată. “Da, domnule!”, a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia copiilor săi. Apoi soldatul scoase şi el fotografia familiei sale şi o arătă prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii săi. Pe faţa pilotului se scurgeau şiroaie de lacrimi când îi spuse soldatului că din păcate el nu mai credea că o să-şi mai vadă familia vreodată. A început să plângă şi soldatul. Deodată, fără nici un cuvânt, paznicul scoase cheile şi descuia poarta de fier a celulei şi-l conduse pe pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate şi numai de el cunoscute prin pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul şi apoi după ce-i arătă drumul libertaţii, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraş. O viaţă salvată de un zâmbet.

       

                                   Publicat de Nicolae GEANTĂ pe http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Meditatia saptamanii: Noi, banii si cele doua lumi

Domnul Isus ne vorbeste despre Imparatia lui Dumnezeu in contrast cu Imparatia lumii. Augustin ne prezinta Cetatea lui Dumnezeu si Cetatea lumii, iar John Bunyan arata ca drumul crestinului este dinspre Cetatea pierzarii spre Cetatea lui Dumnezeu. In cartea ,, Zvonurile altei lumi”, Philip Yancey surprinde atarnarea noastra intre doua lumi, aratand ca dincolo de lumea aceasta cu valorile ei trecatoare, zvonurile celeilalte lumi ne cheama la o altfel de viata, cu altfel de valori.

In lumea de aici, daca ai bani usile ti se deschid, palariile se pleaca in fata ta, si oamenii scrasnesc din dinti la realizarile tale. In lumea de aici, banii pot cumpara aproape totul. Banii pot ingropa gropile din caracterul tau.

Insa din perspective celeilalte lumi, ne este de ajuns painea cea de toate zilele, ce sa  mancam  si ce sa imbracam. Deoarece Banca Cerului nu falimenteaza niciodata, iar  rugina si hotii nu ajung niciodata acolo, prioritatea Imparatiei este tot ce conteaza. Acolo conteaza mai mult un nume bun decat o mare bogatie, mai bine o bucata de paine cu pace, decat o casa plina de bunatati, dar cu cearta. Zvonurile celeilalte lumi ne soptesc ca saracul, orfanul si vaduva nu sunt gunoaie peste care sa calci cu bocancii, sau nici macar o masa de manipulare pe care sa o duci de nas cand vrei si unde vrei. Cand ii primesti pe ei, il primesti pe Isus, cand le dai lor ii dai lui Isus.

Noi, banii si cele doua lumi. Lentila Cerului ne va face sa masuram corect pretul acestei lumi. Indragostirea de Dumnezeuul cel viu, minunat, bun si vesnic, va face ca celelalte iubiri sa nu mai conteze. Alegerea este a noastra.

                                                                            Sorin Giurgiu

O incurajare pentru tine !

Multi dintre noi ne punem mereu intrebarea..''Ce zii e azi''..? Iata'.. e o zi obisnuita ca toate celelalte zile din cursul saptamanii, dar totusi pentru unii speciala iar pentru ceilalti trista...Te simti singur, te"au parasit cei dragi .. te"au parasit prietenii..?N"ai frica si nu te lasa descurajat. Daca il ai pe Dumnezeu in inimia n"ai pierdut pe nimeni si ... nimic. Mereu cand suntem prinsi in lupta incercarii sau intr"o situatie dificila ne aducem imediat aminte de existenta lui Dumnezeu si de lucrarile sale minunate pe care le zideste in viata noastra , iar apoi iesind biruitori din incercare, uitam mereu de El. Poate pentru tine e o zii cu nori grei , o zi innorata , , n"ai chef de nimic, sau esti plictisit... n'ai cui vorbi despre tine si de ce simti tu in acele momente . Ei bine pune"te pe genunchi in prezenta lui Dumnezeu si spunei oful inimii tale.. cu toate ca el stie deja cu ce lucruri te confrunti in fiecare secunda minut clipa si zi, el are raspunsul pregatit pentru tine la fiecare intrebare pe care tu vrei sa o adresezi lui .Ai vrea sa faci o fapta buna pentru cineva sau..sa impartasesti ganduri minunate ?, nu astepta pana maine sau sa lasi pentru saptamana viitoare gandindu'te ca vor mai fii zile in care poti sa incurajezi oamenii sau sa rostesti o rugaciune pentru ei.. , maine poate va fii prea tarziu pentru tine..dar poate si pentru ei ...,noi nu putem sti ce ne va aduce ziua de maine .. daca vom mai avea acest har de a ne ridica din asternuturile noastre de a vedea lumina zilei si de a mai petrece timpul cu familia, cu prietenii si cu toti cei dragi noua...! Astazi este clipa potrivita pentru a impartasii ganduri...!

                                                                         Roxana Danciu

Despre Halloween!

Halloween-un nostru, cel de toate zilele.
Bucurie mare, sunt si motive de bucurie, ca doar am facut mare petrecere de halloween. O sarbatoare vrednica de toata cinstea, admiratia si reverenta, cel sarbatorit fiind tocmai SATAN, era si pacat sa-l trecem cu vederea.
Nu inteleg de ce unii, daca tot il sarbatoresc, de ce o fac doar o data pe an? Ca mare diferenta nu mai face nici acel costumas, care se pretinde a fi inedit. La felul in care ii vezi ,astazi si maine si in fiecare zi, imbracati, iti vine sa crezi ca acest haloween dureaza 365 de zile.
Te uiti la stiri, halloween, apare unul cu sapa infipta in cap, o tinara de 12 ani devenita pentru a doua oara mama, Bivolaru, Dan Negru, noul cod rutier, unde vedeti voi vreo diferenta?
Stiati ca fondatorul bisericii Satanice, Anton Szandor La Vey, spunea că sărbătoarea de halloween e una dintre cele mai mari sărbători ale adepților lui Satan?
Din pacate aceste lucruri conteaza prea putin. O societate care-l exclude pe Hristos e un iad. Un om care-L exclude pe Hristos e un om pierdut. Încă e har...
Lasati-va de prostii, si intoarceti-va azi la Hristos.
                                                                                Relu Griguta