duminică, 12 ianuarie 2014

Învățând să fim la dispoziția Lui


Anul trecut am cunoscut un tânăr rămas fără tată, mai apoi fără mamă; l-am sunat zilele trecute să văd ce mai face. M-am bucurat să-l aud că este fericit deoarece este cu Tatăl ceresc. Mi-a povestit o întâmplare din toamnă, fiind student s-a întâlnit cu alţi studenţi într-o zi la plimbare prin oraş; la un moment dat, conjunctura a făcut să rămână singur cu o altă persoană. Era destul de târziu, seara. S-au hotărât să se roage pentru oraș aşa cum stăteau acolo în picioare.

După ce au terminat rugăciunea, un cerşetor, care se vedea că nu era prea bine, a venit încet la el să îi ceară bani. I-a zis că bani nu-i dă, nici nu avea prea mulţi, dar, cu ce are o să meargă împreună la magazinul cel mai apropiat şi care mai era deschis iar el, cerşetorul, să îşi cumpere ce are nevoie. S-au dus acolo, şi-a luat câte ceva, femeile care încasau banii râdeau de el, dar n-a contat. Cerşetorul s-a deschis faţă de el, i-a mai povestit din viaţa pe care a dus-o. După ce au ieşit, l-a rugat să mai meargă împreună cu el la o farmacie, simţea dureri groaznice de cap şi-l durea şi piciorul pe care şi-l mişca greu. Era însă târziu şi închis la toate farmaciile; n-au mai mers nicăieri. Dar i-a zis celui ce cerşea: ”Ştiu o pastilă mai bună ca oricare alta, pentru durerile tale, iar ea se numeşte Hristos! Dacă vrei, o să facem o rugăciune pentru tine.” A acceptat. Între timp a mai venit un băiat lângă el din cei cu care ieşise şi au început să se roage. La sfârşitul rugăciunii, cerşetorul s-a ridicat în picioare şi a început să strige că a fost vindecat, îşi mişca piciorul fără probleme iar durerea de cap îi dispăruse complet. Ba mai mult, a venit si la Hristos. Se bucura ca un copil. Am ascultat la telefon cuvintele lui uimit de cum lucrează Dumnezeu. M-am gândit cât înseamnă să te rogi înainte pentru un lucru şi să fii la dispoziţia lui Hristos. M-am gândit ce frumos se poartă Dumnezeu cu oameni de la care n-ai aşteptări, oameni care cerşesc parcă viaţa pierdută, năpăstuiţi ai societăţii, oameni bolnavi… La sfârşitul convorbirii, tânărul mi-a spus că el nu e nimic, decât un vas prin care Dumnezeu lucrează. Nu sunt sigur nici acum ce biserică frecventează şi nici nu contează numele ei atât timp cât Dumnezeu îşi arată slava.

Poate ne-am aştepta ca Domnul să facă vindecări sau lucruri mari numai prin cei delegaţi special pentru asta. Dar El lucrează prin toţi cei care se pun la dispoziţia Lui.

                                                                        Alexandru Fintoiu




                                        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu