Meditatia saptamanii! - Era o zi obistuita, ca toate celelalte...

      Dupa pranz, impreuna cu supraveghetoarea ei, fetita iesira la joaca prin curte. Era cea mai frumoasa curte din acea tara . O gradina stralucind in lumina soarelui, plante care iti furau privirile, imaginea aceea iti dadea impresia ca ceva mai maret, mai frumos, mai elegant si mai bine ingrijit, nu exista. Era o gradina regala, scaldand in lumina ei o mica printesa.

     Deodata la marginea curtii, de dupa un gard se aud niste chicote de copii. Curioasa, alearga intr-acolo, gasind dupa gardul palatului, niste copii care se jucau, sarind din balta in balta. Ar fi plecat si ea, mica printesa, dar parea ca nimeni nu o baga in seama, dar tocmai cand era gata sa se intoarca, un copil dintre cei aflate in strada, o chema sa se alature jocului lor. Porni spre poarta, cand o mana, parca mai grea ca niciodata se opreste pe umarul ei si o opreste, era supraveghetoarea, intreband-o:

    -Unde mergi asa grabita?

  Ea raspunse:  - La copii, pe strada sa ne jucam impreuna prin noroi. Va fi distractiv.

-Esti printesa,tu nu poti merge acolo. Locul tau de joaca este aici, nu afara, parintii tai, familia regala, nu ar fi prea mandri de tine daca ti-ai murdarii de noroi rochia.

Pavel ii indeamna pe cei din Tesalonic dar prin extensia Sfintei Scripturi, si pe noi:

“ … sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,

  care va cheama la Imparatia si slava Sa.”

  … dorind sa ne spuna de cel putin trei lucruri.

     In primul rand atitudinea noastra fata de chemarea Lui Dumnezeu trebuie sa fie una conforma cu principiile Sfintei Scripturi, adica una de continua recunostinta. Nu trebuie sa uitam cine eram, unde eram si cine suntem, unde suntem acum datorita jertfei Lui Dumnezeu. Dragostea Lui Dumnezeu manifestata fata de noi zilnic ne indeamna sa traim sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa traita. Unii considera ca painea, sanatatea, copii si toate celelalte lucrurile avute, de fapt le meritau, dar nu este asa. Sa ramanem recunoscatori fata de Dumnezeu si de chemarea facuta fiecaruia.

     In al doilea rand, Pavel ne spune fata de chemarea Lui Dumnezeu noi trebuie sa fim consciinciosi.

     Daca in activitatiile noastre zilnice ni se cere sa fim, si trebuie sa fim seriosi, constiinciosi, cu cat mai mult trebuie sa avem o astfel de atitudine fata de chemarea Lui Dumnezeu, mai ales cand suntem chemati la Imparatia si Slava Lui?

   Doamne ajuta-ne sa fim seriosi in tot ceea ce facem, cu atat mai mult in sa fim seriosi in Lucrarea Ta.

  

    In cel de-al treilea rand, Pavel ne vorbeste despre unul dintre atributele Lui Dumnezeu si anume, dreptatea. Pentru ca este drept si sfant si pentru ca uraste pacatul, sfarsitul tuturor lucrurilor este hotarat inaintea Lui. De aceea El mai cheama si astazi la Mantuire, la Imparatia si Slava Sa.

      Nu ni se potriveste lumea, nici noroiul lumii… datorita hainei primite, datorita tatalui nostru, Dumnezeu, si datorita chemarii pe care El ne-a facut-o.

                                                                                        Relu Griguta