7 ani de Acasa

Astazi, se implinesc sapte ani de cand am incheiat legamant cu Cel care m-a creat. In toti acesti ani, am invatat ca am ajuns pana aici doar prin harul Sau, ca pot sa scriu cateva randuri doar prin mila Sa. Ii multumesc profund, pentru toata purtarea Lui de grija. Am invatat si constientizez ca fiecare clipa -oricat de sus sau jos am fost, a fost altaturi de mine si este, nu pentru ca am facut eu ceva, ci pentru ca ma iubeste. Am invatat ca si in necaz sunt dator sa trec pe acolo, ca sa ma schimb, ca sa ii vad puterea si sa nu uit ca sunt dependent de El. In binecuvantare am invatat ca sa-mi ridic ochii spre cer si sa-I multumesc- sa nu raman doar pironit spre binecuvantare, ci sa ma uit la Cel ce mi-a dat-o. In singuratate, am invatat ca oricat de singur m-as crede, El e acea care priveste spre mine mereu, chiar daca oamenii si-au intors spatele. In centrul atentiei am invatat ca El mi-a lasat aici pe pamant prieteni si frati cu care sa ma bucur impreuna de calatoria spre Cer. In slujirea prin Cuvant am invatat ca El da intelepciunea si puterea. In rugaciune am invatat ca atunci cand nu pot sa ma rog tot El e acela care-mi da cuvinte. In rugaciunile pline de putere am invatat ca El ma vrea plin de puterea Duhului sa merg inainte. In cantare am invatat ca inainte de orice am nevoie de o inima buna sa-I aduc lauda ce o merita. In casa de plans si durere am invatat ca sunt trecator pe acest pamant dar nu aici e sfarsitul. In casa de veselie am invatat sa ma bucur de toate lucrurile ce mi le-a dat El... si mai am multe de invatat pana voi ajunge cu adevarat ACASA...

"Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt." Psalmii 5:7

Paul O.

Schimba-ti gandirea

Stiai ca Dumnezeu vrea sa dai randament maxim in ceea ce-ti propui? Ti-a dat harul Sau, si te-a inzestrat cu o putere care e mai presus de competenta ta, pentru a-ti folosi si tu darurile, inspre zidirea ta si a celorlalti. Si tu ce faci? Te pierzi intr-o mare de superficialitate, crezi ca “ putin” inseamna “destul” , alegi accesibilitatea, pentru ca astfel e mai comod, nu depui atata efort si faci un lucru maret, ai crede, in contextul limitativ in care te zbati. Natura umana se scalda in acea primordiala superficialitate, dar misiunea noastra e de a face nu voia noastra, care are un scop micut si neobservabil, ci aceea de a intipari in mintile celor care au nevoie mareata viziune a lui Dumnezeu despre noi, creatia mainilor Lui.

““Nu te teme, ci vorbeste si nu tacea, caci Eu sunt cu tine… Vorbeste , fiindca am mult norod in aceasta cetate.” ( Fapte 18:9-10 )

Noi ne temem, si tacem . Pentru ca ne vedem conditia pacatoasa si felul in care ne-am umilit trupul si sufletul cand am cazut, si credem ca suntem pierduti. Dar uitam ca Dumnezeu si-a trimis la moarte propriul Fiu, pentru ca tu si eu sa avem sansa de a fi oameni noi, spalati prin jertfa suprema. Uitam de asemenea,ca: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”(1 Ioan 2:2), El este gata sa ne dea iertare, si sa ne dea dreptul de a ne numi Copil al lui Dumnezeu. Problema noastra e ca nu ne putem ierta noi pe noi, si inconstient, pentru a ne scapa de povara pacatului, ne afundam in superficialitate, si spunem ca nu mai este iertare pentru noi, sau e prea greu. Prea greu, mereu. Prea tarziu, niciodata.

E timpul sa incetam sa traim in superficialitate, pe calea larga si accesibila, preocupati cu lucrurile care ne dau trecatoarea satisfactie pe pamant. Trebuie sa ne bucuram de toate lucrurile , dar sa ne bucuram impreuna cu El, deoarece El ti-a dat tot ce ai astazi, bucurii si incercari, trebuie sa fi multumitor si sa incerci sa glorifici Numele Domnului chiar daca in sufletul tau e furtuna, chiar daca viata ta e in mizerie,chiar daca simti ca nu gasesti sau ai pierdut conexiunea cu cerul, Dumnezeu te asteapta. Nu e pacat pe care sa nu-l poata ierta, atata timp cat inima ta e deschisa si tu esti dornic de schimbare. Paraseste-ti viata mediocra si superficiala de acum, permite-ti sa visezi la lucruri mari, ca sa vezi ce-ti poate oferi Dumnezeu, daca ai credinta. Chiar daca lumea iti pune piedici, si ispita e mare, si foarte accesibila, nu astepta la semaforul lumii , ca sa-ti pierzi pacea in placeri de-o clipa, cat timp semaforul iti arata culoarea rosie, adica gandul ca mai ai timp, esti tanar, acum trebuie sa te distrezi. Daca vei face asa, mereu vei simti o lipsa , nu vei fi fericit, decat pret de-o secunda. Si o secunda poate sa-ti piarda miile de secunde din eternitatea in fericire, alaturi de Dumnezeu.

Un smecher vorbea cu Dumnezeu:

-Doamne, cat inseamna pentru tine 1 milion de ani?

- O secunda.

- Dar 1 milion de dolari?

-1 Cent.

-Atunci da-mi si mie 1 Cent.

- Asteapta o secunda!

Poti avea rabdarea sa primesti binecuvantare asa cum El are rabdare cu tine sa te intorci....?

Oana G.

Ce am...?

Am ajuns din pacate zilele in care aceasta intrebare, pare sa fi capatat un sens materialist. Lumea intreaba ce salariu ai, ce functie, ce telefon, ce masina, (daca raspunsul e afirmativ, cati cai-putere etc) Si parca, gravitam in jurul acestor lucruri, tot mai mult si mai mult. Nu ne mai ajunge timpul pentru bani, ca mai apoi sa dorim sa ne dam toti banii pentru o secunda mancar, dar sa fie imposibil oricat de mare ar fi gramada de avere. Ne dam sanatatea pentru bani, pentru ca mai apoi sa ne dorim sa ne dam totii banii sa ne restauram sanatatea, dar sa nu se mai poata. Ne dam clipele pretioase pentru "prieteni", ca mai apoi la nevoie sa nu-i mai gasim.
Si in zilele noastre toata lumea cere. Cere timpul nostru, intelegerea noastra, ajutorul nostru, banii nostri si tot ce se poate si daca nu avem. Nu e rau si niciodata nu o sa dispara cererile din lume, caci Dumnezeu ne-a creat sa traim in partasie unii cu altii si impreuna cu El.
Intrebarea se pune CE AI DE OFERIT?
Daca stai bine si analizezi cate ti se cer intr-o zi si ce dai tu, poate o sa constati cu stupoare ca foarte rar reusesti sa dai 100% din ceea ce ti se cere, indiferent de lucru. Ei bine aici am vrut sa ajung. S-a intamplat o data ca sa fie situatia tipica de cerere. Un om cerea de la alti doi. Pana aici nimic neobisnuit. Omul a cerut si el dupa cunostinta care o avea despre nevoia lui si crezand ce si poate sa primeasca. Raspunsul a venit ca cei doi nu au ceea ce a cerut el. (raspunsul tipic al zilelor noastre am putea zice) dar unul din ei continua: "dar ce am, iti dau..."
Am stat si am meditat la aceste cuvinte si m-am intrebat, eu ce am sa dau... ? Intr-o lume in care cei din jur nu stiu cine a scris Biblia, intr-o lume in care oamenii nu mai vin la Biserica, intr-o lume care merge intr-o directie gresita, intr-o lume plina de pacat... Am eu oare taria sa merg mereu curat? Vad cei din jur ca ma lupt sa ajung la partasie cu fratii mei? Dau eu speranta celor necajiti?
Ei bine atunci, cel care a cerut a primit raspunsul „Argint şi aur n-am; dar CE AM, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele apostolilor 3:6)

Slabanogul de atunci a primit cu mult mai mult decat a cerut el, a primit mult mai mult decat a sperat el. Se astepta la un banut, sa-si mai traiasca in continuare viata cersind la poarta Templului tot in neputinta. In schimb, a primit vindecarea. O viata noua care-i permitea sa se ridice si "A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu."

Dragul meu, lumea are nevoie de tine si de mine. Dumnezeu ne-a trimis in lumea asta sa daruim, mai mult decat ofera cei din lume, mai mult decat se asteapta cineva si mai mult decat poate cineva sa creada.... Sa-l aratam pe Hristos!

Ce am... ?

Paul O.

Suntem iubiţi cu o dragoste necondiţionată…

Fiecare lovitură prevesteşte un sfârşit a ceva, sau un început al aceluiaşi ceva care trebuia să se întâmple. Moartea e o realitate care nu necesită dovadă, în fiecare zi murim poate spiritual şi în fiecare zi avem posibilitatea de a ne ridica din noroi, pentru că atât de mult iubeşte Dumnezeu lumea, încât ne-a dat raţiunea şi conştiinţa binelui şi a răului. De cele mai multe ori, afundaţi în mocirla păcatului, ne zbatem în aceeaşi stare de plenitudine, fără a ne gândi că acea zbatere în mediocritatea cotidiană şi lumească nu face altceva decât să ne grăbească agonia scufundării. Trebuie să găsim liana salvatoare, şi să ne agăţăm de ea cu preţul plăcerii efemere şi a euforiei induse de sentimentul adâncirii în abis. Într-o clipă de plăcere se conştientizează realitatea valorii timpului, care nu ne aparţine. Sufletul este un produs al eternităţii, dar desacralizarea acestuia în plăceri de o clipă conduce spre durerea lipsei de sens.
Eternitatea petrecută alături de Dumnezeu este o monadă a adevăratei împliniri spirituale. “Pentru totdeauna” este laitmotivul promisiunii divine, guvernat de sacrificiul suprem, atunci când Dumnezeu şi-a trimis la moarte propriul Fiu, pentru că atât de mult a iubit lumea.
Tu, inimă rănită şi minte murdară de principii încălcate, recuperează şi păstrează-ţi credinţa că Domnul veghează asupra ta şi te aşteaptă, deoarece a spus :“ Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.” ( Isaia 54:7). Dragostea arătată pentru omenire nu cunoaşte bariere, e dragostea sinceră şi necondiţionată, care e accesibilă şi pentru tine, dacă doreşti iertarea.
Cui i se iartă mult, iubeşte mult.

Randuri de Oana Giurgiu