Ce am...?

Am ajuns din pacate zilele in care aceasta intrebare, pare sa fi capatat un sens materialist. Lumea intreaba ce salariu ai, ce functie, ce telefon, ce masina, (daca raspunsul e afirmativ, cati cai-putere etc) Si parca, gravitam in jurul acestor lucruri, tot mai mult si mai mult. Nu ne mai ajunge timpul pentru bani, ca mai apoi sa dorim sa ne dam toti banii pentru o secunda mancar, dar sa fie imposibil oricat de mare ar fi gramada de avere. Ne dam sanatatea pentru bani, pentru ca mai apoi sa ne dorim sa ne dam totii banii sa ne restauram sanatatea, dar sa nu se mai poata. Ne dam clipele pretioase pentru "prieteni", ca mai apoi la nevoie sa nu-i mai gasim.
Si in zilele noastre toata lumea cere. Cere timpul nostru, intelegerea noastra, ajutorul nostru, banii nostri si tot ce se poate si daca nu avem. Nu e rau si niciodata nu o sa dispara cererile din lume, caci Dumnezeu ne-a creat sa traim in partasie unii cu altii si impreuna cu El.
Intrebarea se pune CE AI DE OFERIT?
Daca stai bine si analizezi cate ti se cer intr-o zi si ce dai tu, poate o sa constati cu stupoare ca foarte rar reusesti sa dai 100% din ceea ce ti se cere, indiferent de lucru. Ei bine aici am vrut sa ajung. S-a intamplat o data ca sa fie situatia tipica de cerere. Un om cerea de la alti doi. Pana aici nimic neobisnuit. Omul a cerut si el dupa cunostinta care o avea despre nevoia lui si crezand ce si poate sa primeasca. Raspunsul a venit ca cei doi nu au ceea ce a cerut el. (raspunsul tipic al zilelor noastre am putea zice) dar unul din ei continua: "dar ce am, iti dau..."
Am stat si am meditat la aceste cuvinte si m-am intrebat, eu ce am sa dau... ? Intr-o lume in care cei din jur nu stiu cine a scris Biblia, intr-o lume in care oamenii nu mai vin la Biserica, intr-o lume care merge intr-o directie gresita, intr-o lume plina de pacat... Am eu oare taria sa merg mereu curat? Vad cei din jur ca ma lupt sa ajung la partasie cu fratii mei? Dau eu speranta celor necajiti?
Ei bine atunci, cel care a cerut a primit raspunsul „Argint şi aur n-am; dar CE AM, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele apostolilor 3:6)

Slabanogul de atunci a primit cu mult mai mult decat a cerut el, a primit mult mai mult decat a sperat el. Se astepta la un banut, sa-si mai traiasca in continuare viata cersind la poarta Templului tot in neputinta. In schimb, a primit vindecarea. O viata noua care-i permitea sa se ridice si "A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu."

Dragul meu, lumea are nevoie de tine si de mine. Dumnezeu ne-a trimis in lumea asta sa daruim, mai mult decat ofera cei din lume, mai mult decat se asteapta cineva si mai mult decat poate cineva sa creada.... Sa-l aratam pe Hristos!

Ce am... ?

Paul O.