luni, 2 mai 2011

Suntem iubiţi cu o dragoste necondiţionată…

Fiecare lovitură prevesteşte un sfârşit a ceva, sau un început al aceluiaşi ceva care trebuia să se întâmple. Moartea e o realitate care nu necesită dovadă, în fiecare zi murim poate spiritual şi în fiecare zi avem posibilitatea de a ne ridica din noroi, pentru că atât de mult iubeşte Dumnezeu lumea, încât ne-a dat raţiunea şi conştiinţa binelui şi a răului. De cele mai multe ori, afundaţi în mocirla păcatului, ne zbatem în aceeaşi stare de plenitudine, fără a ne gândi că acea zbatere în mediocritatea cotidiană şi lumească nu face altceva decât să ne grăbească agonia scufundării. Trebuie să găsim liana salvatoare, şi să ne agăţăm de ea cu preţul plăcerii efemere şi a euforiei induse de sentimentul adâncirii în abis. Într-o clipă de plăcere se conştientizează realitatea valorii timpului, care nu ne aparţine. Sufletul este un produs al eternităţii, dar desacralizarea acestuia în plăceri de o clipă conduce spre durerea lipsei de sens.
Eternitatea petrecută alături de Dumnezeu este o monadă a adevăratei împliniri spirituale. “Pentru totdeauna” este laitmotivul promisiunii divine, guvernat de sacrificiul suprem, atunci când Dumnezeu şi-a trimis la moarte propriul Fiu, pentru că atât de mult a iubit lumea.
Tu, inimă rănită şi minte murdară de principii încălcate, recuperează şi păstrează-ţi credinţa că Domnul veghează asupra ta şi te aşteaptă, deoarece a spus :“ Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.” ( Isaia 54:7). Dragostea arătată pentru omenire nu cunoaşte bariere, e dragostea sinceră şi necondiţionată, care e accesibilă şi pentru tine, dacă doreşti iertarea.
Cui i se iartă mult, iubeşte mult.

Randuri de Oana Giurgiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu