M-am gandit la noul an universitar care a inceput si deja a trecut ceva vreme din el. Vine de fiecare data si aduce bucurie, emotie, un vis implinit in randul "bobocilor", si ingrijorare, speranta-ca o sa mai mearga acasa, implinire in randul parintilor. Am ales sa va spun cateva vorbe despre studentii care merg la facultate in alt oras decat cel in care au petrecut viata pana atunci. Si numarul lor nu e mic deloc. Ca si un exemplu in Cluj sunt peste 100000 de stundenti. Romani, straini, la universitati de stat sau la privat acest aspect il lasam la o parte. Eu vreau sa privim la cei care au lasat casa parinteasca pentru camin/chirie/gazda sau sub orice alta forma sunt cazati pentru perioada studentiei. Asadar ajung intr-un oras nou mai mult sau mai putin, departe de parinti departe de casa si de biserica unde au crescut.
Vin in noul oras care ii primeste cu bratele deschise si ei il imbratiseaza la fel. "Sunt atatea de facut!" am auzit de atatea ori incat se pierde orice urma de spiritualitate. Uiti ca tu mergeai la biserica, uiti ca poate erai si in cor, mergeai poate si la tineret. In cel mai bun caz dupa ce ai colindat cateva biserici sa vezi unde-ti place cel mai mult alegi una la cate mergi din cand in cand- si nu e rau. Dar pierzi esenta. Pierzi din vedere faptul ca incet-incet ai devenit un simpul spectator al unui program de biserica. Sunt si exceptii desigur si ma bucur pentru tinerii care se implica activ in biserici chiar daca sunt din alta parte. Tu acum ce alegi? "Este cine sa faca!" sau "Voi fi parte a lucrarii lui Dumnezeu!" Poti fi parte in multe feluri doar sa vrei, doar sa alegi sa te implici.
Alege sa nu stai de o parte! Azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu