luni, 30 decembrie 2013

Meditatia saptamanii!



Un om pe nume Jack, se plimba pe marginea unei stânci abrupte. La un moment dat, s-a apropiat prea tare și a căzut. În cădere a apucat o ramură, care l-a oprit temporar. A privit în jos și, spre groaza lui, a văzut prăpastia larg deschisă sub el, adâncă de câteva sute de metri. Știa că nu se putea ține la nesfârșit de creangă și nici nu putea să se cațere înapoi.Așa că Jack a început să strige după ajutor, sperând că cineva va trece pe acolo, îl va auzi și va arunca o frânghie care să-l ridice.
– Ajutor! Ajutor! Este cineva acolo sus? Ajutor!
A strigat ore în șir, dar nu l-a auzit nimeni. Era gata să renunțe când a auzit o voce:
– Jack! Jack! Mă auzi?
– Da, da! Te aud. Sunt aici jos!
– Te văd, Jack.
–  Dar… cine ești și unde?
– Eu sunt Domnul, Jack. Și sunt peste tot.
– Domnul? Adică Isus?
– Da, corect!
– Doamne, te rog ajută-mă. Promit că dacă mă scoți de aici nu voi mai păcătui. Voi fi un om bun. Te voi sluji tot restul vieții mele.
– Ușurel cu promisiunile Jack. Mai întâi hai să rezolvăm situația asta. Acum, uite ce trebuie să faci. Ascultă-Mă cu atenție.
– Fac orice, Doamne, doar spune-mi ce să fac.
– Bun. Dă drumul la creangă.
– Ceeeeee?
– Am spus, dă drumul la creangă.Am parasit cerul pentru tine, vreau sa te salvez, ai încredere în Mine. Lasă creaga!
După o lungă tăcere, Jack a început din nou să strige:
– Ajutoooor! Ajutoooor! Nu este nimeni altcineva acolo sus?

  O creanga nu poate sustine un om la nesfarsit, e prea riscant sa-ti doresti petrecerea vietii atarnat de ea, se va rupe im cel mai neportivit moment. Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, lasa creanga.
                                                                                                                  Relu Griguta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu