Tehnologia - o prefacere a lumii

Astăzi se poartă tableta și telefonul, nu poți ieși în lume fără să “butonezi” puțin ecranul. Trebuie să fii văzut de ceilalți. Cu cât ecranul e mai mare cu atât ai mai multă valoare. Snobii și maneliștii ar rămâne mișcați în mod cert arunci când ai scoate din jeanșii tăi telefonul de trei mii de lei. Eventual, trebuie lipită o etichetă pe care să scrie data fabricației, să vadă toată prostimea că e telefon nou și că tu ai bani.
Ne înconjoară o lume alterată de materialism, zgârcenie, individualism si Mamona. Oamenilor le place să fie centrul universului, să primească like pentru ce au, nu pentru ce sunt. Astfel, la mare căutare e look-ul, mall-ul, distracția, terasa, mașina tunată cu lumini multe și muzică tare ca să fii sigur ca daca ajungi la cincizeci de ani vei avea nevoie de aparat auditiv.
Totuşi, niciodată oamenii n-au fost mai singuri ca acum. Căștile în urechi, telefonul personal cu internet pe el, nu fac decât să accentueze singurătatea celor care nu știu să se limiteze la strictul necesar și care stau pe internet până li se înroșesc ochii.
Nu mai vorbim unii cu alții. În biserică habar nu avem prin ce trece fratele care stă cu două rânduri mai în spate. Ne place să fim noi cu noi înșine. Ne-am luat telefoane performante ca să ne ocupăm mai mult timp cu ele și mai puțin cu ceilalți. Fiecare e ocupat cu jucăriile lui și nu mai are timp de necazurile altuia. Când ne întoarcem la Dumnezeu din lumea fictivă a tehnologiei am vrea să primim pocăința ca pe setările telefoanelor, în mod automat ceea ce nu se poate. Isus nu ne-a făcut roboți.
Poate trăim noi în lumea facebook-ului, a socializărilor de la distanță, dar mulți habar nu au cum e să te plouă vara până la piele sau ce frumos e să urci pe culmile munților. Oamenii își trăiesc tinerețea ca pe un vis. Când se trezesc e prea târziu iar cei mai frumoși ani au zburat.
O tinereţe cu nasul în ecrane e cea mai mare robie de astăzi. E o tinerețe care ne costă prezentul, ne costă banii, ne costă viitorul și mai apoi viața.
Max Frisch spunea că tehnologia este un mod de a organiza universul astfel încât omul să nu fie nevoit să-l experimenteze. Unii experimentează doar jungla online ori mâncatul semințelor în fața blocului cu tableta lângă ei.
Alţii zic că tehnologia are puterea de a schimba lumea. Eu zic că tehnologia doar o preface. Numai Hristos o poate schimba.
           
                                                                                                                                                                                           Alexandru Fintoiu
sursa: www.ciresarii.ro 

Un gand...

          Te-ai gandit vreodata daca Dumnezeu te-ar intreba chiar acum in aceste clipe, cu toate caci poate esti ocupat pentru a naviga pe Internet sau pentru a viziona un film...De ce sa te primesc in cerul Meu..? Ce i-ai raspunde.?

           Ei bine poate multi dintre voi va ganditi... La cel mai simplu raspuns. Pentru ca merit...! Ohh dragul meu vreau sa-ti spun ca noi nu avem nici un merit in fata lui Dumnezeu, El decide pe cine primeste in cerul Lui si pe cine nu...! Cerul este un dar fara plata. Nu este ceva pe care il putem castiga sau merita...! Sau oare... Stiu cu siguranta ca voi fi cu Dumnezeu in cer...? Gandeste-te si raspunde-ti in dreptul tau...! 

          Eu zic ca ar cam trebui sa stim fiecare dintre noi care este tinta noastra pe acest pamant, cui slujim si cui ne inchinam...!Slujeste-i dar lui Dumnezeu si vei fii copilul Lui..!

                                                                              Roxana Danciu

La ce foloseşte cunoaşterea fără înţelepciune?

În prezent, cunoştinţele au mare preţ în lumea afacerilor. În unele cercuri, o diplomă de absolvire a unui program de masterat în administrarea afacerilor este extrem de valoroasă. Atunci când scriem CV-uri, pe lângă „traseul” pe care l-am urmat în cariera profesională, arătăm şi nivelul cunoştinţelor şi al experienţei profesionale pe care le-am dobândit în acest proces. O mare parte din angajaţi o reprezintă aşa-zişii „muncitori specializaţi”, oameni care au informaţiile, priceperea şi pregătirea necesară pentru executarea unor sarcini specifice.

Cunoştinţele însă, îşi au limitele lor. Uneori am auzit spunându-se despre cineva: „Ştie doar atât cât să fie periculos”. Fiind un fan al sportului, cunosc destul de multe despre baseball, baschet, fotbal şi tenis. Aş fi însă un antrenor îngrozitor în oricare din aceste sporturi şi, în ciuda faptului că am multe cunoştinţe despre tenis, am fost mai degrabă mediocru, ca jucător.

Sincer, cred că adesea cunoaşterea este supraestimată. Anul trecut, când am participat la reuniunea absolvenţilor de liceu, am descoperit că unii dintre cei mai deştepţi şi pregătiţi elevi din clasa mea nu au realizat nici un lucru de valoare în viaţă. Personal, cred că lumea nu are nevoie de mai multă cunoaştere, ci de mai multă înţelepciune.

Înţelepciunea, conform dicţionarului, înseamnă “Cunoaşterea a ceea ce este adevărat sau drept, însoţită de o judecată corectă pentru a acţiona”. Una este însă să ai cunoştinţe şi alta să ştii să le aplici cât mai bine în rezolvarea numeroaselor decizii şi probleme complexe cu care te poţi confrunta în fiecare zi. Din această cauză, cred că învăţăturile din cartea Proverbe a Vechiului Testament fac din înţelepciune un subiect atât de important. De fapt, primele nouă capitole din Proverbe vorbesc mai mult despre înţelepciune şi numeroasele ei forme, în timp ce următoarele 22 de capitole arată înţelepciunea în acţiune, în diverse situaţii cu care ne putem întâlni zi de zi. Haideţi să aruncăm o privire asupra unor observaţii despre înţelepciune, din cartea Proverbe.

Înţelepciunea ne conduce spre o viaţă bogată, plină de răsplăţi. Lumea ne face semn cu mâna, încercând să ne ademenească pentru urmărirea unor scopuri greşite. Înţelepciunea ne dă puterea să recunoaştem şi să ne concentrăm asupra unor scopuri cu adevărat importante în viaţă, care ne aduc răsplăţi. “(Înţelepciunea) strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii... Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii” (Proverbe 9:3,6).

Înţelepciunea vine de la Dumnezeu. Adevărata înţelepciune nu poate fi găsită în cărţile pentru auto-instruire sau la seminarele ţinute de vorbitori celebrii. Ea vine de la Dumnezeu, care a demonstrat-o încă de la începutul istoriei. “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea”(Proverbe 9:10).

Înţelepciunea este un bun de mare preţ. În afaceri, ne cheltuim resursele pe multe lucruri, dar înţelepciunea nu poate fi cumpărată cu nici un preţ – este nepreţuită. “Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!” (Proverbe 16:16). “Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.” (Proverbe 19:8).

Înţelepciunea determină acţiunea şi vorbirea potrivită. Care este răspunsul corect într-o situaţie complexă, critică? Înţelepciunea ne ajută să înţelegem ceea ce este mai bine să facem – şi să spunem – într-o anumită situaţie. “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). “Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui” (Proverbe 16:23). “Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11).

Înţelepciunea pavează calea spre succes. Nimeni nu doreşte să aibă eşecuri în viaţă sau în carieră, dar prea adesea aceste lucruri se întâmplă. Dacă vom căuta să câştigăm înţelepciune şi s-o aplicăm cum trebuie, ea ne va proteja de capcanele care pot apărea în viaţa personală şi profesională. “Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute” (Proverbe 24:3-4).

                                                                                                             Robert J. Tamasy

sursa: http://fundatie.ciresarii.ro/articole/aprozar/La-ce-foloseste-cunoasterea-fara-intelepciune%3F

Alpinistul

    Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte din lume. Pentru asta el s-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
    Noaptea cazu grea pe inaltimile muntilor si el nu mai vedea nimic. Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
    Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
     Urma un moment de tacere absoluta, atarna in neant si singurul lucru ce-i veni in minte fu :
"-Ajuta-ma Doamne!".
Deodata auzi o voce venita de pretutindeni:
"- Ce doresti fiule?"
"- Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii.
"- Chiar crezi ca eu te pot salva?"
"- Da Doamne, cred in Tine!"
"- Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni" spuse Dumnezeu.
    Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.
    A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
    Cat esti de atasat de franghie?
    Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, nu te mai baza pe franghiile tale, o sa ingheti de frig la numai 2 metri de pamant.

                                                                                 Relu Griguta

Tu, ce ai da...?

Meditatia saptamanii! - Adevarul ramane in picioare

Sa presupunem ca aseara intre ora 21-21.30, ai vorbit la telefon cu trei amici despre care stiai ca sunt in aceeasi localitate. Trebuia sa fii impreuna cu ei la acea intalnire speciala, dar asa cum se intampla, cand doresti cel mai mult , atunci nu se poate. Toate convorbirile au decurs normal, insa ceva e putred la mijloc. Cand i-ai intrebat cum e vremea, unul ti-a spus ca ploua, altul ca e cer plin de stele, iar celalalt ca ninge.

Te intreb: pot avea toti trei dreptate in acelasi timp? Ori mint toti trei, ori unul spune adevarul si ceilalti mint. Exista un principiu fundamental al logicii, numit legea noncontradictiei. Astfel ca doua enunturi contradictorii nu pot fi adevarate in acelasi timp. Cunoscutii apologeti, Norman Geisler si Frank Turek redau propunerea lui Avicena, un filosof musulman, pentru cei care neaga aceasta lege: ,, ar trebui batut si ars, pana cand recunoaste ca a fi batut nu este tot una cu a nu fi batut, si a fi ars nu este totuna cu a nu fi ars”( of musulmanii astia).

Ne intereseaza adevarul la locul de munca, in relatiile cu colegii sau cu patronatul, ne intereseaza adevarul in familie, si nu dorim sa fim mintiti de bancherul, sau doctorul pe care ne bizuim. Asteptam ca informatiile pe care le solicitam la un secretariat, ghiseu, sau orice altceva, sa fie adevarate, insa cand vine vorba de adevarul spiritual acceptam tot felul de bazaconii: ,, Toate religiile au dreptate; cine poate stii; totul este relativ, se poate si asa, important este sa te simti bine, etc”.

Iata cateva dintre descrierile pe care autorii mentionati mai sus, le fac cu privire la adevar:

,,Adevarul este descoperit, nu inventat. El exista independent de cunoasterea lui de catre cineva.( Gravitatia a existat si inainte de Newton).

Adevarul este transcultural. Daca ceva este adevarat , este adevarat pentru toti oamenii, (2+2=4 pe toate continentele)

Adevarul este neschimbator chiar daca credintele noastre despre adevar se schimba."

Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. Pentru ca El este Calea, Adevarul, si Viata. Adevarul ramane in picioare.

                                                                                                           Sorin Giurgiu

Bunătatea sau primăvara dintre noi

Citeam ce afirma Ludwig van Beethoven, că nu recunoaşte alt semn al superiorităţii decât bunătatea. Când mă gândesc la bunătate nu pot conştientiza ceva mai bun şi mai măreţ decât bunătatea lui Hristos. El Şi-a întins harul peste toţi cei care au dorit harul.

David voia să vadă bunătatea Lui cea minunată. Şi-a dorit-o ca pe o primăvară. Iar ea este cu noi. Faptul că ne deschidem ochii liniştiţi într-un pat dimineaţa este doar bunătatea Lui, nu inimile noastre prea sănătoase îndopate de e-uri. Dacă suntem privilegiaţi de cer şi nu ne doare nimic, să privim spre Hristos şi să ne minunăm de nesfârşita Lui bunătate.

La câtă suferinţă este în jur, când n-ai nimic dureros în vene, în tine, în suflet şi în trup, e doar Hristos. Totuşi, tot El e şi oricâte necazuri am avea, oricâte râuri în lacrimi am strange; la sfârşit va fi Domnul Cel care ne va şterge lacrima, nu cu batiste sfinţite, ci cu mâna Lui neprihanită. Şi câtă onoare ca lacrimile amestecate de-atât pământ să-ţi fie şterse de Rege!

Sunt fericit că sunt creştin şi nu sunt singur. Ar trebui să credem cu toţii în El ca nişte disperaţi. Nu vedeţi ce frumuseţe este în El? Bunătatea Lui satură, bunătatea Lui îţi dăruieşte ce ai pierdut, bunătatea Lui transformă întristarea în bucurie, vindecă bolnavii, aduce viaţă unde este moarte, pune pâine pe masă şi salarii pe carduri.

Cu El la cârmă, corabia vieţii noastre nu se scufundă niciodată, deşi apa intră mereu când sunt furtuni. Dar vânturi şi vijelii sunt pentru ca noi să-L rugăm pe El să le potolească. Astfel nu uităm cine e Domn.

Cineva se ruga la biserică şi mulţumea Lui Dumnezeu că i-a dat mai mult decât se gândea vreodată. Aş zice că mai degrabă bunătatea Lui ne dăruieşte mai mult decat merităm nu decât gândim.

“Să mori nu e nimic, înspăimântător e să nu trăieşti.” Aşa zicea Victor Hugo. Haideţi dar să trăim în fiecare zi cu bunătatea Lui în sânge…

                                                                                                             Alexandru Fintoiu

sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/bunatatea-sau-primavara-dintre-noi-alexandru-fintoiu/

Meditatia saptamanii! - Raspunsul pentru intrebarile generatiei noastre...

Am ajuns la 7 miliarde de locuitori pe Terra, si totusi parca suntem mai singuri ca niciodata. Am ajuns la cel mai bun nivel de trai, trai pe care generatiile dinaintea noastra n-au avut curajul sa-l viseze, si totusi parca suntem mai nemultumiti ca niciodata. Am ajuns sa beneficiem de educatie, asa cum parintii si bunicii nostri n-au putut sa o faca inaintea noastra, si totusi parca exista mai multa imoralitate decat in oricare generatie. Oare sa existe cineva sa ne iubeasca asa cum suntem? Sa existe cineva caruia chiar sa nu-I pese daca avem realizari, sau nu avem in viata? Sa existe cineva care sa ne stie asa cum suntem noi si sa ne mai poata iubi? Sa existe cineva pentru care sa nu conteze kilogramele, ridurile, varsta, nationalitatea, pregatirea academica? Mai putem gasi acea Persoana pe care sa n-o intereseze CV-ul, contul, sau casa in care locuim? Exista cineva specializat sa iubesca niste ratati de meserie?

Aceasta Generatie are nevoie de cineva care sa o iubesaca dezinteresat, si Acesta este Dumnezeu. Ne-am obisnuit sa avem 1000 de prieteni pe Facebook, dar oare cine ne iubeste cu adevarat. Stim sa ne dam comentarii siropoase si pupici virtuali, dar oare cine mai sta langa noi in ziua necazului.

La Golgota, Dumnezeu ti-a spus ca te iubeste. Si ti-a dovedit-o prin moartea Fiului sau.

                                                                                Sorin Giurgiu

Meditatia saptamanii - Rugaciunea schimba vieti!

      Am citit recent un exemplu despre o familie cu 2 copilasi. Tatal, pe nume Calvin, era dependent de droguri, iar sotia sa, Miriam, era tot mai ingrijorata de cele se se intamplau, pentru ca situatia iesise cu totul de sub control. L-a rugat de atatea ori sa inceteze cu consumul de droguri, insa el continua parca tot mai mult, singura ei speranta era Dumnezeu. Calvin provoca un dezastru imens familiei in goana lui dupa senzatii tari. Uneori Miriam era obligata sa il dea afara din casa din cauza atator certuri. Viata ei spirituala s-a intarit si rugaciunea ei era tot mai infocata, isi punea toata increderea in Cel care putea sa o ajute, in Dumnezeu. Ea a cerut si Bisericii pe care o frecventa sa se roage pentru sotul ei sa fie scos din prapastia imensa in care intrase. Ii spunea chiar si lui ca Dumnezeu il va elibera, insa el devenea incruntat. Ea ii punea cantari crestine, el de multe ori le oprea, dar ea nu inceta sa ii puna, chiar daca trebuia sa schimbe casetele de mai multe ori, fiindca el i le arunca. Chiar si fetita lui a incercat sa il faca sa se opreasca din drumul gresit pe care pornise, insa el isi continua drumul cu mai mare inflacarare, Intr-o zi insa, Dumnezeu i-a iesit inainte. In timp ce familia era la Biserica si impreuna cu toata Biserica se rugau pentru Calvin Hunt, el nu avea liniste acasa. El obisnuia sa se drogheze in timpul slujbelor de la Biserica, pentru a nu fi vazut de cei din familie. In acea seara a auzit plansete de copil din dulap. Atunci a crezut ca familia lui nu a plecat in acea seara la Biserica, i-a tot strigat si nu iesea nimeni de acolo. A simtit ca daca mai sta acasa, viata lui se va sfarsi. Asa ca a pornit inspre Biserica, in cautatea familiei. Cand a intrat a auzit ca Biserica, impreuna cu familia lui se rugau pentru el, Ca Dumnezeu ca il aduca in mijlocul lor. Iar el inainta in continuare inspre amvon, Pastorul Bisericii a deschis ochii si l-a vazut, iar atunci a inceput sa multumeasca Domnului cu toata puterea pentru ca Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea si Calvin este in mijlocul lor. Atunci familia s-a alaturat acolo in fata si s-au rugat in continuare pentru el. De atunci viata lui s-a schimbat, Calvin si-a reluat lucrul in constructii si a fost un tata si un sot ca inainte si asa cum ar trebui sa fie, Apoi a devenit un om care in SUA ducea mesajul Evangheliei prin cantare, scotand albume cu cantari crestine. 

      Asadar, rugaciunea poate schimba vieti, poate intregi familii, poate schimba suflete. Important e ca rugaciunea sa fie facuta cu credinta si din toata inima. Important e sa ne deschidem inimile in fata Lui Dumnezeu, pentru ca El are rezolvare pentru orice problema din viata noastra.

                                                                            Andrada Giurgiu

O tură în plus!

Un atlet câștiga de fiecare dată cursele. Și pentru că nimeni nu-i putea ține piept, întrecerile sale deveniseră plictisitoare. Se cunoștea învingătorul încă din start. Într-o zi, un ziarist a întrebat pe campion care îi este secretul. “De fiecare dată când terminăm antrenamentul, în timp ce toți colegii mei merg la cabina de duș, eu mai fac o tură în plus!”

O tură în plus. În timp ce ceilalți se relaxează, să continui să transpiri. Un exercițiu în plus și atingi Himalaya la bac. O zi în plus de muncă și-ți cresc conturile pe card. O carte lecturată în plus va face diferența când deschidem gura la predică. O pagină citită din Biblie în plus și simți pe Dumnezeu mai aproape. O rugăciune în plus e o aripă nouă. O tură în plus. Când Moise pleca din cort după rugăciune, Iosua rămânea mai departe lângă gura lui Dumnezeu. Era tot numai urechi! Tura lui în plus l-a făcut mai târziu mai mare peste tot norodul. Când ucenicii ațipeau pe genunchi, Isus continua rugăciunea pe munte. Tura în plus l-a făcut Mântuitor. A rezistat pe cruce! O tură în plus. Înseamnă o evanghelizare mai mult în stradă, o broșură mai mult în scara blocului, un kilometru mai mult în misiune, o oră mai mult la repetiția corului, o melodie divină a orchestrei. E egal eficiență. Dar și satisfacție. O tură în plus cu Hristos aduce înfrânare când te calcă cei din jur pe bătături, lacrimi când aproapele-ți suferă nesprijinit, cozonaci în orfelinate nu doar de Paști și Crăciun. O tură în plus și vei mirosi a înger. O tură în plus și vei sta în picioare când cei din jur cad, vei merge înainte când cei mai mulți fug înapoi. E tura martirilor, a psalmiștilor, a sfinților ce schimbă cotidianul infestat. Să faceți o tură în plus! În fiecare zi mai mult decât ieri. Și zidurile Ierihonului se fac moloz. Să nu le mai ridice nimeni!

Fiți maratoniștii lui Hristos, nu doar creștini ieșiți în șlapi la promenadă! Dumnezeu nu dă medalii decât celor ce transpiră…

                                                                                                               Nicolae Geantă
Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/o-tura-in-plus-nicolae-geanta/

Meditatia saptamanii! - Mergi inainte!

David Jeremiah povesteşte un eveniment care a impresionat o lume întreagă, în timpul Jocurilor Olimpice de Vară din Barcelona în anul 1992. După ce s-a terminat cursa de 400 metri bărbaţi, privirile multora s-au îndreptat dinspre câştigători înspre un alergător britanic pe nume Derek Redmond. Din cauza unei rupturi la tendonul de la genunchi s-a prăbuşit pe pistă, la mijlocul cursei. Oficialii competiţiei au vrut să-l ajute să iasă de pe pistă, însă cu obrazul plin de lacrimi, el i-a dat la o parte. Atunci majoritatea celor care priveau au înţeles ce voia să facă, avea de gând să termine cursa, însă durerea a fost aşa de mare încât îi era imposibil din punct de vedere fizic să continue. Atunci un om în vârstă, ignorând regulile, a trecut prin cordonul de oameni din jurul pistei… Derek şi-a aşezat braţul pe umărul bărbatului. Nu era un oficial care încerca să-l scoată pe Derek de pe pistă, ci voia să ajute un atlet curajos şi plin de hotărâre să termine cursa. Omul acela era tatăl lui. Mai mult decât un tată, sau decât oricare altă persoană, Dumnezeu vrea să te ajute să duci cu bine cursa vieţii tale şi să obţii „cununa neveştejită a slavei”. 
Aşa că nu renunţa şi mergi înainte!

                                                                                Sorin Giurgiu

Invitatie!

Va asteptam cu drag!

Meditatia saptamanii!

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. 

- Dacă ai timp… i-am răspuns. 

Dumnezeu a zâmbit. 

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui? 

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

 Dumnezeu mi-a răspuns: 

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii ,îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea, se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul, trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. 

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am zis: 

- Mulţumesc pentru timpul acordat… Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

 - Doar faptul că sunt aici, întotdeauna. 

Cand ne ingrijoram,credem mai mult in problemele noastre decat in promisiunile lui Dumnezeu.

 "Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea." Psalm 4:8

Meditatia saptamanii! - Era o zi obistuita, ca toate celelalte...

      Dupa pranz, impreuna cu supraveghetoarea ei, fetita iesira la joaca prin curte. Era cea mai frumoasa curte din acea tara . O gradina stralucind in lumina soarelui, plante care iti furau privirile, imaginea aceea iti dadea impresia ca ceva mai maret, mai frumos, mai elegant si mai bine ingrijit, nu exista. Era o gradina regala, scaldand in lumina ei o mica printesa.

     Deodata la marginea curtii, de dupa un gard se aud niste chicote de copii. Curioasa, alearga intr-acolo, gasind dupa gardul palatului, niste copii care se jucau, sarind din balta in balta. Ar fi plecat si ea, mica printesa, dar parea ca nimeni nu o baga in seama, dar tocmai cand era gata sa se intoarca, un copil dintre cei aflate in strada, o chema sa se alature jocului lor. Porni spre poarta, cand o mana, parca mai grea ca niciodata se opreste pe umarul ei si o opreste, era supraveghetoarea, intreband-o:

    -Unde mergi asa grabita?

  Ea raspunse:  - La copii, pe strada sa ne jucam impreuna prin noroi. Va fi distractiv.

-Esti printesa,tu nu poti merge acolo. Locul tau de joaca este aici, nu afara, parintii tai, familia regala, nu ar fi prea mandri de tine daca ti-ai murdarii de noroi rochia.

Pavel ii indeamna pe cei din Tesalonic dar prin extensia Sfintei Scripturi, si pe noi:

“ … sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu,

  care va cheama la Imparatia si slava Sa.”

  … dorind sa ne spuna de cel putin trei lucruri.

     In primul rand atitudinea noastra fata de chemarea Lui Dumnezeu trebuie sa fie una conforma cu principiile Sfintei Scripturi, adica una de continua recunostinta. Nu trebuie sa uitam cine eram, unde eram si cine suntem, unde suntem acum datorita jertfei Lui Dumnezeu. Dragostea Lui Dumnezeu manifestata fata de noi zilnic ne indeamna sa traim sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa traita. Unii considera ca painea, sanatatea, copii si toate celelalte lucrurile avute, de fapt le meritau, dar nu este asa. Sa ramanem recunoscatori fata de Dumnezeu si de chemarea facuta fiecaruia.

     In al doilea rand, Pavel ne spune fata de chemarea Lui Dumnezeu noi trebuie sa fim consciinciosi.

     Daca in activitatiile noastre zilnice ni se cere sa fim, si trebuie sa fim seriosi, constiinciosi, cu cat mai mult trebuie sa avem o astfel de atitudine fata de chemarea Lui Dumnezeu, mai ales cand suntem chemati la Imparatia si Slava Lui?

   Doamne ajuta-ne sa fim seriosi in tot ceea ce facem, cu atat mai mult in sa fim seriosi in Lucrarea Ta.

  

    In cel de-al treilea rand, Pavel ne vorbeste despre unul dintre atributele Lui Dumnezeu si anume, dreptatea. Pentru ca este drept si sfant si pentru ca uraste pacatul, sfarsitul tuturor lucrurilor este hotarat inaintea Lui. De aceea El mai cheama si astazi la Mantuire, la Imparatia si Slava Sa.

      Nu ni se potriveste lumea, nici noroiul lumii… datorita hainei primite, datorita tatalui nostru, Dumnezeu, si datorita chemarii pe care El ne-a facut-o.

                                                                                        Relu Griguta

Meditatia saptamanii!

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga! Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...

Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.

Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Al tau , Dumnezeu."

                                                                            

Mă rog pentru colegul meu!

"Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia."
Romani 12:10

Mulțumesc Domnului pentru tine. Ești un coleg potrivit. Munca mea este mult mai ușor de realizat de când împărțim aceiași mp/2.
"Ne rugăm pentru armonie, înțelegere, îngăduință între colegii de muncă. Fie ca cele 8-12 ore pe care le petrecem împreună zilnic să fie prospere, creative și cu mult rod. Ajută-ne să avem mereu cuvinte de încurajare și stimă pentru întreaga echipă. Ajută-ne să înțelegem că unii fără alții am fi ca o echipă de fotbal fără portar. Dă-ne bucurie și ajută-ne ca prin munca noastră sa Te onorăm!"

preluare http://radiociresarii.ro/

Învățând să fim la dispoziția Lui

Anul trecut am cunoscut un tânăr rămas fără tată, mai apoi fără mamă; l-am sunat zilele trecute să văd ce mai face. M-am bucurat să-l aud că este fericit deoarece este cu Tatăl ceresc. Mi-a povestit o întâmplare din toamnă, fiind student s-a întâlnit cu alţi studenţi într-o zi la plimbare prin oraş; la un moment dat, conjunctura a făcut să rămână singur cu o altă persoană. Era destul de târziu, seara. S-au hotărât să se roage pentru oraș aşa cum stăteau acolo în picioare.

După ce au terminat rugăciunea, un cerşetor, care se vedea că nu era prea bine, a venit încet la el să îi ceară bani. I-a zis că bani nu-i dă, nici nu avea prea mulţi, dar, cu ce are o să meargă împreună la magazinul cel mai apropiat şi care mai era deschis iar el, cerşetorul, să îşi cumpere ce are nevoie. S-au dus acolo, şi-a luat câte ceva, femeile care încasau banii râdeau de el, dar n-a contat. Cerşetorul s-a deschis faţă de el, i-a mai povestit din viaţa pe care a dus-o. După ce au ieşit, l-a rugat să mai meargă împreună cu el la o farmacie, simţea dureri groaznice de cap şi-l durea şi piciorul pe care şi-l mişca greu. Era însă târziu şi închis la toate farmaciile; n-au mai mers nicăieri. Dar i-a zis celui ce cerşea: ”Ştiu o pastilă mai bună ca oricare alta, pentru durerile tale, iar ea se numeşte Hristos! Dacă vrei, o să facem o rugăciune pentru tine.” A acceptat. Între timp a mai venit un băiat lângă el din cei cu care ieşise şi au început să se roage. La sfârşitul rugăciunii, cerşetorul s-a ridicat în picioare şi a început să strige că a fost vindecat, îşi mişca piciorul fără probleme iar durerea de cap îi dispăruse complet. Ba mai mult, a venit si la Hristos. Se bucura ca un copil. Am ascultat la telefon cuvintele lui uimit de cum lucrează Dumnezeu. M-am gândit cât înseamnă să te rogi înainte pentru un lucru şi să fii la dispoziţia lui Hristos. M-am gândit ce frumos se poartă Dumnezeu cu oameni de la care n-ai aşteptări, oameni care cerşesc parcă viaţa pierdută, năpăstuiţi ai societăţii, oameni bolnavi… La sfârşitul convorbirii, tânărul mi-a spus că el nu e nimic, decât un vas prin care Dumnezeu lucrează. Nu sunt sigur nici acum ce biserică frecventează şi nici nu contează numele ei atât timp cât Dumnezeu îşi arată slava.

Poate ne-am aştepta ca Domnul să facă vindecări sau lucruri mari numai prin cei delegaţi special pentru asta. Dar El lucrează prin toţi cei care se pun la dispoziţia Lui.

                                                                        Alexandru Fintoiu

sursa:http://www.ciresarii.ro/index.php/invatand-sa-fim-la-dispozitia-lui-alexandru-fintoiu/