Moş Crăciun

Stres, aglomeraţie, magazine pline, oameni agitaţi şi multă concentrare asupra pregătirilor, acestea sunt câteva lucruri care ne arată că e sărbătoare şi încep pregătirile!
Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe moşul cel fals, fiind cuminţi pentru el, ascultători numai ca să-l mulţumească, în loc să le arate părinţilor mulţumirile şi respectul pe care îl merită.
Toţi ne gândim la cum o să ne stea hainele pe noi în seara de Crăciun pregătite cu câteva luni înainte…dacă nu cumva am uitat unul din cele minim zece feluri de mâncare să le punem pe lista de cumpărături cu numeroase capitole (fructe, sărăţele, sucuri, şerveţele în toate culorile posibile, mezeluri, şi multe altele…). Ne împodobim casa, geamurile, balustrada scării, garajul, tot ce ne pică la mână cu moşi, omuleţi de zapadă, fundiţe, panglicuţe şi uităm foarte uşor de aranjarea ,,pătuţului,, cel mai important- inima noastră.
De ce se pune mai mult accent pe Moş Crăciun decât pe Domnul nostru Isus Hristos care a venit sa ne mântuiască, din moment ce Moşul ne aduce doar cheltuieli şi in plus “ne obligă” să-i minţim pe micuţii copilaşi?
De ce facem cadouri celor săraci şi le spunem cu toată sinceritatea că sunt din partea moşului, dând refuz la o faptă bună scrisă in Carte?
Unde a ajuns lumea aceasta? Mai avem puţin şi colindăm Hristos (moşul) se naşte, Domnul (renii) coboară!
Majoritatea scenetelor create de copiii din grădiniţă şi nu numai, despre naşterea Mantuitorului, cu personaje, cu roluri, sau multe altele au devenit învechite, iar cele în top fiind ale lui Moş Crăciun!
În glorioasa seară, când ne adunăm cu toţii la Biserică, se dă mai multă importanţă Domnului Isus, decât moşului, exceptând partea cu cadourile pentru cei mici, care nu vor să înţeleagă că sunt din partea părinţilor, deoarece mintea lor este deja prea obişnuită cu moşul!
Poeme, poezii, cântări, predici, toate sunt mai speciale în seara de Crăciun, tradiţia colindatului, este şi ea o forma de a înveseli chipurile fraţilor mai învârsta din biserică , când ne aud cântând în curţile lor (asta dacă mai mergem pe la ei la colindat).
Am putea măcar să încercăm să fim mai atenţi la lucrurile care merită, dacă avem doua cămăşi una să o dăm celui ce n-are, dacă ai doua perechi de cizme, dă-i una la vreo fetiţă care umbla desculţă sau în sandale în plinul ger! La masă, în seara de Crăciun nu chema tot pe cei care au, ci cheamă-i pe cei mai neinsemnaţi (sau da-le macar un pachet din ce ai tu). Mă rog Domnului să ne facă să înţelegem că binecuvântările Lui sunt mai de preţ decât toţi moşii şi toate lucrurile care ne-au ,,invadat,, casele!


Domnul să vă binecuvinteze!... sau Crăciun fericit?

Roxy Pop