Nu misiunea are nevoie de tine, Tu ai nevoie de misiune

"Ci voi veti primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi,
si-Mi veti fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea, în Samaria si pânã
la marginile pãmântului."

Faptele Apostolilor 1:8

Cu siguranta nu toti suntem chemati sa fim misionari in triburile din Amazon sau in India, dar fiecare din noi suntem chemati sa fim misionari. Fiecare dintre cele patru locatii au un echivalent in geografia din ziua de azi. Isus cand si-a trimis ucenicii le-a dat aceste directii: Ierusalim sau misiunea locala, Iudeea sau misiunea regionala, Samaria sau misiunea nationala si Marginile lumii sau misiunea transculturala. Patru directii...dar pe cel putin una dintre ele trebuie sa mergi si tu. Poate ca esti chemat sa fii un misionar celor din jurul tau, din orasul tau, prietenilor tai sau chiar familiei tale, poate esti chemat sa mergi in imprejurimile locului in care traiesti sau chiar in toata tara sau poate esti chemat sa mergi in lumea larga, in locul unde Dumnezeu te vrea, ca sa spui tuturor de bunatatea Lui eterna.

Credeam ca misiunea era ceva pentru alti oameni, ceva ce doar alti pot primi...o chemare pentru oameni dotati cu "puteri speciale". Priveam cu un respect adanc oamenii dedicati unei astfel de chemari si in inima mea simteam cum arde o dorinta speciala pentru aceasta lucrare, insa nu am facut nimic in aceasta priviinta decat sa tac si sa inec acea dorinta din interior care batea atat de puternic uneori. Simteam ca Dumnezeu ma cheama, doream mult sa fac parte dintr-o astfel de lucrare dar de fiecare data ma opream la gandul: "e pentru altii, nu pentru cei ca mine". Insa Dumnezeu avea sa imi deschida o poarta pentru aceasta lucrare. In urma cu un an si jumatate in biserica unde slujesc ( biserica Penticostala Albini nr. 5 Cluj Napoca ) s-a facut un anunt intr-o duminica dimineata care spunea ca in cadrul bisericii se va tine un curs de plantare de biserici si ca sunt invitati sa se inscrie toti doritorii. In inima a inceput sa bata din nou acea dorinta, acea dorinta aprinsa de a raspunde chemari spre misiune ! Asa ca mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu fratele care se ocupa de acel curs si m-am inscris si eu. Asa a inceput viata mea de misionar. Am urmat acest curs de misiune timp de un an de zile in care am invatat multe lucruri importante pentru viata de misionar. Am inteles ca Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi sa fim misionari. Da, pe fiecare ! E important sa intelegem ce este misiunea. Misiune inseamna sa spui altora despre marele plan de mantuire pe care il are Dumnezeu cu oamenii, sa spui celor din jurul tau si nu numai ca Isus Hristos a murit ca noi sa putem trai. Cineva spunea ca nu trebuie sa fi un om foarte important sa devi un erou al lui Dumnezeu ci trebuie doar sa stai la dispozitia Lui. Avea dreptate. Dumnezeu ne cere sa stam la dispozitia Lui, si daca suntem acolo unde El ne vrea, atunci va lucra intr-un mod minunat prin noi. Dupa ce trecusera aproximativ cinci luni de cand am inceput acest curs, a fost timpul ca impreuna cu aproximativ alti 20 de tineri sa incepem si proba practica si sa aplicam ceea ce invatasem pana atunci la cursul de misiune. Am facut o cercetare a zonei din jurul Clujului si am gasit mai multe sate in care nu existau credinciosi.

Am ales doua: Luna si Fundatura. Satul Luna avea in jur de 4 oameni care se adunau intr-o bisericuta mica. Am facut apoi o cercetare printre sateni celor doua sate, in care sa vedem care sunt obiceiurile, problemele, greutatile dar si bucuriile lor. Dupa ce am aflat cu ce se ocupa si care sunt traditiile lor am inceput Misiunea. Am hotarat sa mergem in fiecare duminica de la ora 2 mai intai in Fundatura si apoi in Luna. La inceput ne opream in centrul satului, langa drumul principal si cantam cateva cantari, ne rugam, vorbeam cu satenii de prin prejur si apoi plecam incredintati ca Dumnezeu este acela care va face ca samanta aruncata sa creasca. Dupa ceva timp in care am facut aceste lucruri au inceput sa se adune oameni. Unii veneau din curiozitate, altii veneau pentru ca le placeau cantarile dar mai presus de orice motiv...ei veneau pentru ca Dumnezeu ii chema. Au inceput sa vina si copiii. Am ales cativa tineri care aveau deja experienta de la scoala duminicala din Cluj sa se ocupe de acesti copilasi. I-au invatat cantecele, versete biblice si jocuri. Acesti copilasi aveau sa devina niste mesageri in familiile lor! In fiecare duminica parca veneau tot mai multi. Dar bineinteles ca atunci cand faci lucrarea lui Dumnezeu, Satan va incerca sa te opreasca! Dupa aproape patru luni de zile in care am fost in fiecare duminica in cele doua sate, am primit un ordin de la politia din Fundatura prin care nu mai aveam voie sa ne manifestam public in localitatea respectiva. Insa lucrarea nu a incetat...in fiecare duminica in timpul in care trebuia sa mergem in Fundatura, ne opream pe un deal din apropriere ne rugam, cantam iar 2-3 dintre noi mergeau si tineau un program cu copiii care nu au incetat sa vina. Intre timp am continuat sa mergem in Luna si sa laudam pe Dumnezeu in centrul satului dar si sa sustinem programe in fiecare duminica dupamasa in bisericuta de acolo. Vedeam progresiv cum pe masura ce Satan "inchidea" unele usi, Dumnezeu ne deschidea altele mai mari si cum tot mai multi copii dar si oameni deveneau interesati de aceasta lucrare. Dupa un an de zile, am batut la usile primariei din Fundatura si cu ajutorul lui Dumnezeu am obtinut chirie pe o scoala veche. Nu avea usi, nu avea geamuri, arata groaznic.

Dar Dumnezeu a randuit in asa fel incat in decursul a cateva luni de zile sa primim tot ce ne trebuie sa renovam cladirea cu usi, geamuri, cu o sapa noua. Am refacut peretii care erau darapanati am vopsit din nou si Dumnezeu a facut din cladirea aceea veche un adevarat locas de inchinare dar si un loc in care sa putem sa tinem programul cu copiii. Astazi in acel loc se tin programele de duminica. In fiecare saptamana se strang in jur de 20 de copilasi in Luna si in jur de 10 in Fundatura. Avem un Dumnezeu minunat ! La inceputul lunii august am tinut si o tabara de 1 saptamana cu copiii din cele doua localitati. Au fost invitati atat copiii cat si parintii lor. Am inceput ca un grup de tineri cu o viziune si cu o dorinta arzatoare in inima sa spunem celor din jur despre Hristos, iar astazi prin Dumnezeu am reusit sa avem un locas de inchinare in Fundatura, programe cu copiii in ambele sate, o tabara de zi timp de o saptamana, seri de evanghelizare si Dumnezeu inca ne promite multe. Asta nu e tot...Dumnezeu abia si-a inceput lucrarea aici. Am vazut cum Dumnezeu ne uimeste prin modul Lui de a lucra. Am inteles ca sunt chemat sa fiu misionar aici in misiunea regionala si in viitor chiar si in misiunea transculturala. Daca la inceput aveam impresia ca Misiunea are nevoie de mine,in scurt timp am realizat ca eu eram acela care aveam nevoie de Misiune. Misiunea m-a schimbat, m-a facut sa inteleg ce vrea Dumnezeu de la mine, m-a facut sa vad mai clar si mai puternic viziunea pe care El a imprintat-o in mine cu mult timp in urma. Misiunea m-a facut mai responsabil si mi-a deschis ochii sa vad ca lucram cu sufletele oamenilor si nu cu niste obiecte de care te poti lipsi.

Atunci cand lucrezi cu oameni nu e loc de greseala...esti responsabil de sufletul lor. Dumnezeu m-a ajutat sa inteleg ca trebuie sa fiu cat mai dedicat in a face lucrarea Lui, in a raspunde cu "DA !" chemarii Lui, pentru a aduce cat mai multe suflete la maintuire. Si ce rasplata mai mare poti avea decat un suflet intors la Dumnezeu prin tine ? Nu trebuie sa fii un om de statura impresionanta, nu trebuie sa fii cineva important, nu trebuie sa fii cineva de un rang mare in societate ca sa fii misionar, tot ce trebuie sa faci e sa stai la dispozitia lui Dumnezeu, si El te va folosi. Nu misiunea are nevoie de tine, TU ai nevoie de misiune !

Sighiartau Ioan