Meditatia saptamanii!

Un om pe nume Jack, se plimba pe marginea unei stânci abrupte. La un moment dat, s-a apropiat prea tare și a căzut. În cădere a apucat o ramură, care l-a oprit temporar. A privit în jos și, spre groaza lui, a văzut prăpastia larg deschisă sub el, adâncă de câteva sute de metri. Știa că nu se putea ține la nesfârșit de creangă și nici nu putea să se cațere înapoi.Așa că Jack a început să strige după ajutor, sperând că cineva va trece pe acolo, îl va auzi și va arunca o frânghie care să-l ridice.

– Ajutor! Ajutor! Este cineva acolo sus? Ajutor!

A strigat ore în șir, dar nu l-a auzit nimeni. Era gata să renunțe când a auzit o voce:

– Jack! Jack! Mă auzi?

– Da, da! Te aud. Sunt aici jos!

– Te văd, Jack.

–  Dar… cine ești și unde?

– Eu sunt Domnul, Jack. Și sunt peste tot.

– Domnul? Adică Isus?

– Da, corect!

– Doamne, te rog ajută-mă. Promit că dacă mă scoți de aici nu voi mai păcătui. Voi fi un om bun. Te voi sluji tot restul vieții mele.

– Ușurel cu promisiunile Jack. Mai întâi hai să rezolvăm situația asta. Acum, uite ce trebuie să faci. Ascultă-Mă cu atenție.

– Fac orice, Doamne, doar spune-mi ce să fac.

– Bun. Dă drumul la creangă.

– Ceeeeee?

– Am spus, dă drumul la creangă.Am parasit cerul pentru tine, vreau sa te salvez, ai încredere în Mine. Lasă creaga!

După o lungă tăcere, Jack a început din nou să strige:

– Ajutoooor! Ajutoooor! Nu este nimeni altcineva acolo sus?

  O creanga nu poate sustine un om la nesfarsit, e prea riscant sa-ti doresti petrecerea vietii atarnat de ea, se va rupe im cel mai neportivit moment. Isus Hristos cel intrupat ne cheama sa traim altoiti in El, in dragostea Lui, lasa creanga.
                                                                                                                  Relu Griguta

Meditatia saptamanii - Siguranta si increderea crestina

          

     Care sunt factorii care lucreaza la siguranta si increderea crestina? Raspunsul este simplu: Duhul Sfant si Cuvantul lui Dumnezeu. De obicei, Duhul Sfant foloseste Cuvantul lui Dumnezeu pentru a aseza increderea in inima celui credincios. Seninatatea credintei este un aspect care variaza mult de la un credincios la altul. El depinde uneori si de factori individuali ca sanatatea, atitudinea fata de lucrarea Domnului, nivelul de maturizare crestina si chiar de ... temperament. Fiecare caz trebuie cercetat in parte, inteles temeinic si tratat specific. Sa nu ne grabim niciodata sa credem ca indoiala este intotdeauna pacatoasa; uneori ea nu este altceva decit o manifestare a unei credinte care urca spre trepte mai inalte.

     Noul Testament este plin de astfel de pasaje.  

     Matei ni-L prezinta pe Domnul Isus zicind:

  “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sint bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara” (Mat. 11:28-30).

     Marcu ni-L prezinta spunand:

“De aceea, va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. (Marcu 11:24).

      Si nimeni nu trebuie sa uite promisiunea Domnului:

“Si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara” (Ioan 6:37).

Duhul Sfint ia toate aceste promisiuni ale Scripturii si le aseaza in inimile celor ce cred, aducandu-le siguranta mantuirii si increderea in lucrarea desavirsita a lui Hristos. Cel ce este bintuit de indoieli are nevoie sa citeasca Biblia si sa se roage Domnului pentru credinta.

      Pe masura cresterii in maturitate, crestinul creste si in adincimea relatiei personale cu Dumnezeu, devenind din ce in ce mai  mult asemenea unui copil care stie ca se poate increde in mod desavirsit in bunatatea si puterea Tatalui sau.

          

                                                                            Relu Griguta

Poti sluji fara iubire, dar nu poti iubi fara slujire!

    Putem sa slujim Domnului: sa cantam, sa recitam sa mergem sa ii ajutam pe cei bolnavi, dar degeaba daca nu slujim din inima, daca slujim fara iubire. 

    Spunem ca noi ii aducem lauda lui Isus si in realitate noi nu il avem pe Isus, lumina lumii in vietiile noastre. Putem sluji fara iubire ,dar slujirea noastra este zadarnica. Dar oare putem iubi fara slujire? Nu, nu putem deoarece iubirea de ridica , ne intareste, ne aduce pace in inima. Si in acest fel cautam sa ii multumim Domnului cu toata fiinta noastra, ne dam toata viata noastra in mana Lui si incercam sa ne impilcam in slujire prin ce putem fiecare : cantare , poezie , rugaciune , ajutandu-l pe cel bolnav , spunand un cuvant inaltator pentru cel cazut ... Atunci slujirea noastra va fi primita de Creatorul Universului . Nu v-om mai sluji doar de pe buze , din obicei....

DE ACEEA HAIDETI SA SLUJIM CU IUBIRE!!

                                                                          Alexandra Ilies

Meditatia saptamanii - Harul lui Hristos!

  

    Toate posturile de televiziune, radio si alte mijloace mass-media, vuiesc a scumpiri, noi disponibilizari in sistemul bugetar, nici baba Vanga nu ne mai da mari sanse  in 2014, Luna din nou va avea tendinta de aliniere cu Soarele, incalzirea globara se va resimti mult mai accentuat, codul rutier se va modifica din nou. Traim inconjurati de vesti proaste, traim in fiecare zi un nou Breaking news care nu fac altceva decat sa ne ingreuneze inimile, si apoi din nou analize, glicemii ridicate, diabet, calvitie si alte lucruri de astea.

   Incaltat in niste sandale, cu picioarele in praful cararilor Galileei, imbracat  intr-o camasa alba fara cusatura, care mai tarziu avea sa fie trasa la sorti de soldatii romani, ducea o veste din loc in loc. Vestea Buna a Evangheliei, mantuirea, eliberarea din pacat, o viata noua, o viata in El, o viata in Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.

    Chiar daca in stanga si in dreapta nu se aude altceva decat chemarea  la pacat a acestei lumi, de sus, glasul Lui, cheama la pocainta.

Inca mai este Har in Isus Hristos. 

   "Harul ce curge din Golgota

    Ma mantuit, ma fericit

    Aici Isus a fost mortii dat

    Pacatul meu El la ispasit" 

       

Ce mai astepti, intra in Harul Lui Hristos!

                                                                Relu Griguta

O altfel de credință mare!

Diferența dintre o rugăciune ascultată imediat și una neascultată o face Cuvântul Lui. Când Dumnezeu se pronunță asupra unui lucru, nimeni nu-i poate sta împotrivă. Ce spune va face. Diavolul în schimb ne oferă lucruri trecătoare pentru că el însuși este trecător. Caută să ne distragă atenția de la cer ca să-l votăm pe el.

E ca un joc politic, pentru o plasă cu plăceri trecătoare, să punem ștampila pe cine nu trebuie. Tot ce are mai bun diavolul să ne ofere este un gunoi; prin comparație, tot ce-ar avea Dumnezeu mai rău pentru noi, este o comoară de neprețuit. “Doamne...zi numai un cuvânt și robul meu va fi tămăduit”; așa a spus sutașul. O credință mare are nevoie de un singur cuvânt din partea Domnului.

Pescuiau și n-au prins nimic. S-au străduit, n-au mâncat, n-au dormit. Vine Hristos și le spune să arunce mreaja în partea dreaptă a corabiei. Unul din ucenici spune “la cuvântul Tău, voi arunca mreaja.” A fost o minune; cineva spunea că Hristos a trimis toți peștii din mare în plasa aceea. Cred că au fost îndeajuns ca oamenii să observe ce poate face un cuvânt spus de Hristos.

Ai putea fi chiar ucenicul care răspunde afirmativ cuvântului rostit de Dumnezeu. Cuvântul Lui e diferența dintre viață și moarte, boală și sănătate, slăbiciune și putere. La început a fost Cuvântul. O viață nouă începe tot prin Cuvânt. Ce spune Hristos cântărește veșnic. Răspunde-i azi. Dacă ucenicii se gândeau ce să facă, rămâneau nemâncați în dimineața aceea.

Crede-L pe Dumnezeu pe cuvant!                                                                               

                                                                Alexandru Fintoiu
sursa: http://fundatie.ciresarii.ro/articole/O-altfel-de-credin%C8%9Ba-mare---Alexandru-Fintoiu

Indiferenta!

Uneori adoptam aceasta stare de indiferenta pentru lucrurile care merita toata atentia noastra, si atunci cand ar trebui sa acordam indiferenta, ne dovedim interesul pentru anumite lucruri.

Cum putem sa fim indiferenti la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a facut pentru noi? La creeatia Sa ? Cum putem sa fim indiferenti la Jertfa pe care Dumnezeu a lasat-o pentru noi, adica pe Fiul Sau, pentru ca noi sa putem avea viata in moartea Lui ?  Cum putem sa fim indiferenti cand vedem ca o persoana din jurul nostru are nevoie de ajutorul nostru, iar noi stam cu mainile incrucisate asteptand ca altcineva sa faca ceea ce noua ne-a fost aratat sa facem ? Suntem adeseori indiferenti la toate aceste lucruri, dar ne indreptam atentia inspre lucruri spre care ar trebui sa privim cu indiferenta. Lumea aceasta ofera atatea metode ’’de a fi fericit’’, iar noi privim de multe ori inspre ele cu admiratie, cand ar trebui sa fim indiferenti, si sa privim spre lucrurile pe care Dumnezeu ni le ofera pentru a ne face fericiti. Este mai usor sa privim inspre lucrurile acestei lumi, care ofera placeri de moment, decat sa privim la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a facut pentru noi si sa ii multumim, acestea ne vor oferi satisafctie pentru o Vesnicie. Cel rau ne va arata intotdeauna avantajele lucrurilor pe care ni le ofera, dar dincolo de acestea s-ar putea ascunde prapastii uriase din care n-am mai putea iesi. Dupa toate acestea urmeaza ceea ce el nu ne va spune niciodata si anume judecata.   Atata timp cat ne incredem in Dumnezeu, il slujim cu devotament nu ne va parea rau, nu vom avea nimic de pierdut, din contra vom avea de castigat. Nu este usor sa mergem pe drumul cel bun, dar este frumos. Lumea aceasta incearca sa ne atraga in capcanele ei, dar cu Dumnezeu vom putea sa biruim mereu pentru ca El este o stanca de adapost pentru noi, este Prietenul nostru, Tatal nostru. Noi suntem fii de Dumnezeu daca facem voia Sa.

Sa nu fim indiferenti la lucrurile pe care Dumnezeu le-a facut pentru noi si sa fim indiferenti la lucrurile lumii acesteia care ne duc inspre pierzare. Mai bine sa traim aici pe pamant cu Dumnezeu, decat sa traim o vesnicie cu Satana.

                                                   

                                                             Andrada Giurgiu

Scrisoarea Tatalui pentru tine!

1 Decembrie!...La Multi Ani Romania! :)

Meditatia saptamanii - Arata-le calea!

   

  Am sa va spun o povestire despre un băieţel pe nume Tommy.

   El avea multe probleme la şcoala, şi părea din ce în ce mai greu să ţină ritmul cu ceilalţi. Până şi învăţătoarea se descurajă din cauza greşelilor repetate facute de acest elev al ei. I-a spus mamei că el nu este capabil şi că niciodată nu va dobândi destule cunoştinţe. Dar mama lui Tommy era educatoare. Ea credea în el. Îl învăţa suplimentar acasă şi îl încuraja ori de câte ori avea un eşec. Anii au trecut...iar Tommy a devenit un inventator deţinător a peste 1000 de brevete, printre care se numără fonograful şi primul bec cu incandescenţă. Numele lui este Thomas Edison.

   Aceasta este puterea speranţei!

  Cand Saul din Tars, Apostolul Pavel de mai tarziu, s-a intors dupa experienta convertirii la Ierusalim la frati, acestia au stat retrasi si-l priveau cu suspiciune din cauza trecutului sau de tortionar. Cel care si-a pus in joc reputatia pentru el a fost Barnaba. Dupa ce a inceput sa predice, iudeii l-au amenintat cu moartea, iar fratii l-au imbarcat pe corabie si a plecat la Tars, unde a ramas ani de zile . Au fost ani de umbra. In anii acestia cel care-l cauta sa il ia in misiune la Antiohia este Barnaba. De aici stim cu toti povestea, ispravile, invataturile si alergarea Apostolului Pavel.

   Gândeşte-te azi la cei de lângă tine, şi arată-le calea, spune-le că Dumnezeu are ceva minunat pentru ei şi că nu se sfârşeşte totul aici!

,,Acum e timpul, pe răni balsam să pui,

Acum e timpul, sa spui de iubirea lui,

Acum e timpul în suflete să laşi, din Slava Cerului,

Din iubirea Slavei Lui.”

,,Sunt destui oameni care ne vorbesc ceea ce este. Dar ne-ar trebui câţiva care să ne spună cum ar putea fi.” (Robert Orban)

                                                                                                 SORIN GIURGIU

Ganduri despre Vesnicie!

 Este randuit oamenilor să moară o dată... (epistola către Evrei 9.27)

      Nimeni nu tăgăduieşte această afirmaţie a Bibliei. In fiecare sat, oras, comuna, un cimitir ne aduce aminte de acest fapt pe care nu-l putem inlătura: vom muri o dată. Şi ne despărţim unii de alţii, fără să stim:

Data viitoare cine va urma?

Viaţa omului se prezintă in ansamblu ca si o calatorie.

Trebuie sa tinem cont de cel putin trei aspecte in aceasta privinta.

    O destinaţie necunoscută .

     Eşti sigur că soarta finală este necunoscută? Sau poate, simplu, preferi să nu-ţi pui intrebări in privinţa

aceasta? Iti dai totuşi seama că n-ar trebui să ai o atitudine indiferentă. Mai intai indiferenţa nu arată o

gandire corectă.  Lev Tolstoi spunea despre indiferenta ca este mai periculoasa decat lasitatea.

Acest concept creindu-se tocmai pentru a ascunde in spatele sau incertitudinea. Nici unul din noi nu se va urca intr-un tren fără să ştie unde va ajunge.

Apoi gandul la ce urmează după moarte este apăsător. Preferi să nu te gandeşti la ea! De altfel ai motive să te temi. Versetul din Biblie pe care l-am citat continuă:  …după aceea vine judecata.

    Ce va fi după moarte?

  Aceasta este intrebarea intrebărilor. Biblia dă un răspuns prin acest cuvant care este deosebit de infricoşător şi pe care totuşi nu-l putem alunga: judecata! Nu s-a terminat totul in clipa in care bulgării de

pămant acoperă sicriul, nici in urma pomenelor care din pacate nici macar nu pot influenta catusi de putin lucrurile (Luca 16:19-31) . Dacă trupul, care este ţărană, se intoarce in pămant, si “duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12.7).

Merge la Dumnezeu pentru a aştepta o apreciere şi pentru a primi o răsplată.

Viaţa de acum, o perioadă scurtă in istoria veşnică a sufletelor noastre, este totuşi plină de urmări. Ea

este o punere la probă. In ce fel vom folosi libertatea pe care o avem, timpul care ne este dat, sănătatea de care ne bucurăm, toate forţele noastre?... Şi mai ales, ce loc are Isus Hristos in viaţa noastră? Am găsit in El pe Acela care este mai intai Mintuitorul nostru şi apoi Domnul nostru?

     Timpul in care ne aflăm .

     Cat ne este dat să trăim din anii aceştia, din zilele acestea, din minutele acestea care zboară şi al căror număr se reduce necruţător pană la zero?

Nu ştim caţi ani vom mai avea de trăit, zic unii, şi de aceea moartea este infricoşătoare: ea poate nărui pe neaşteptate toate planurile noastre şi ne poate zdrobi legăturile cele mai scumpe.

Nu ştim, intr-adevăr, răspund alţii, dar nu avem ce face. La ce ar fi bun să ne irosim acest timp care zboară, aceste clipe atat de scurte, gandind mereu că poate in curand se vor termina?

Adevărat, nu ştim cand ni se va sfarşi firul vieţii. Dar tocmai faptul acesta trebuie să ne indemne să ne pregătim astăzi ca să ne prezentăm inaintea Aceluia care este Judecătorul şi faţă de care va trebui să dăm

socoteală. “Pregăteşte-te (şi aici fiecare poate să-şi pună numele) să intilneşti pe Dumnezeul tău”(Amos 4.12).

In  ce fel să te pregăteşti? Luand-o inaintea judecăţii, adică mărturisind deschis lui Dumnezeu păcatele noastre şi primind iertarea Lui, mantuirea care ne este dată fără plată, datorită lucrării lui Isus Hristos.

     Lucruri sigure .

      Nimeni nu cunoaste clipa cand va lua sfarşit viaţa lui pămantească. Insă, cu privire

la lucrurile care sunt dincolo de acest timp scurt, cel impacat cu Hristos are siguranţa pe care i-o dă Cuvantul Dumnezeului său.

Şi mai intai, el ştie: Moartea este invinsă! “Unde iţi este ţepuşul, moarte? Unde iţi este biruinţa, moarte?” (1Corinteni 15.55).

      Şi fără teamă, un credincios poate privi moartea in faţă; el este pregătit. Judecata şi condamnarea care

trebuiau să-l aştepte dincolo, au fost purtate de un Altul. Mantuitorul nostru Isus Hristos “a nimicit moartea”

(2 Timotei 1. 10).

     “Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus" (Romani 8. 1).

Păcatul, acest ţepuş care aduce moartea, intocmai ca acul unui animal veninos, a fost inlăturat prin jertfirea pe cruce a lui Isus Hristos. Datorită faptului acesta, moartea şi-a pierdut pentru cel credincios caracterul inspăimintător, ea nu mai este un sfarşit deznădăjduit, ci intrarea intr-un viitor minunat; ea nu mai este pierderea a tot ce ai mai scump, ci dimpotrivă, luarea in stăpinire a lucrurilor pe care le iubeşti. Ea este

poarta pe care treci ca să ajungi in cer: aici laşi oboseala, grijile, suferinţa, iar dincolo ai odihna, pacea,

fericirea fără nori şi fără sfarşit.

    Vrei şi tu să-ţi aranjezi problema cea mare şi gravă a veşniciei tale, primind simplu mantuirea pe care Isus ţi-o oferă şi pentru care EI a plătit tot preţul?

· Romani 5:8 “Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.”
· Ioan 15:13 “Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”

                 Nu vrei sa fi prietenul Lui Hristos?

                                                                                                             Relu Griguta

Meditatia saptamanii: Oferă aripi!

   John Maxwell, într-una din cărţile sale, redă istoria a două cluburi literare care fiinţau în cadrul Universitaţii Winsconsin.Un club era format din nişte tineri străluciţi,cu talent înnascut pentru scris.Dar aceştia oridecâteori vreun membru al grupului lor îşi citea povestirea sau eseul, aveau obiceiul de a critica. Răutatea comentariilor lor i-a determinat să se autodenumească ,,Sugrumătorii”.

   În aceeaşi universitate, câteva femei formau un grup pe care l-au denumit ,,Certăreţele”. Ele obişnuiau să se încurajeze reciproc şi să scoată la ivealaă trăsăturile pozitive din manuscrisele citite.

   După douăzeci de ani, când cele două grupuri au fost evaluate, s-a observat că din grupul ,,Sugrumătorii” nici unul nu şi-a făcut un nume ca scriitor. Dar din rândul ,,Certăreţelor” au fost lansate mai multe scriitoare de succes. Şi unele chiar au câştigat recunoaştere naţionala cum a fost Premiul Pulitzer, caştigat de Marjorie Kinan Rowlings.

   Uciderea nu este numai de ordin fizic. De atâtea ori înjosim, bârfim, ne răzbunăm şi vorbim la mânie. Domnul te cheama să fii acea persoană care dă aripi spre înalţimile minunate pe care El vrea să-l ridice pe cel de lângă tine.

  

,,Corectarea îndreaptă multe, dar încurajarea după cenzură este ca soarele după o ploaie” (Goethe)

In spatele fiecarui invingator, sta cineva care spune: ,, Am incredere in tine”.

                                                                                                      Sorin Giurgiu

Preţul unui zâmbet

În cartea sa, Micul Prinţ, Saint-Exupery povesteşte eliberarea sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deşi numele eroului este altul, cei mai mulţi cred că este vorba de însuşi autorul, deoarece şi el a fost pilot şi a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler. Luat prizonier, pilotul îşi aşteptă execuţia. De regulă, piloţii capturaţi erau împuşcaţi fără nici o judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Căutând înfrigurat prin buzunare a gasit o ţigară, pe care cu greu a putut s-o ducă la gură din pricina tremuratului mâinilor. Nu avea cu ce să şi-o aprindă. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evita să-l privească în faţa. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu paşi şovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinsese un chibrit, ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu ştia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te apropii de cineva nu poţi să nu-i zâmbeşti. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva ca un arc electric străbătu distanţa dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului încarcerat genera instantaneu un zâmbet pe faţa crispată şi pământenie a soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. “Ai copii?”, a întrebat el deodată. “Da, domnule!”, a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia copiilor săi. Apoi soldatul scoase şi el fotografia familiei sale şi o arătă prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii săi. Pe faţa pilotului se scurgeau şiroaie de lacrimi când îi spuse soldatului că din păcate el nu mai credea că o să-şi mai vadă familia vreodată. A început să plângă şi soldatul. Deodată, fără nici un cuvânt, paznicul scoase cheile şi descuia poarta de fier a celulei şi-l conduse pe pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate şi numai de el cunoscute prin pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul şi apoi după ce-i arătă drumul libertaţii, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraş. O viaţă salvată de un zâmbet.

       

                                   Publicat de Nicolae GEANTĂ pe http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Meditatia saptamanii: Noi, banii si cele doua lumi

Domnul Isus ne vorbeste despre Imparatia lui Dumnezeu in contrast cu Imparatia lumii. Augustin ne prezinta Cetatea lui Dumnezeu si Cetatea lumii, iar John Bunyan arata ca drumul crestinului este dinspre Cetatea pierzarii spre Cetatea lui Dumnezeu. In cartea ,, Zvonurile altei lumi”, Philip Yancey surprinde atarnarea noastra intre doua lumi, aratand ca dincolo de lumea aceasta cu valorile ei trecatoare, zvonurile celeilalte lumi ne cheama la o altfel de viata, cu altfel de valori.

In lumea de aici, daca ai bani usile ti se deschid, palariile se pleaca in fata ta, si oamenii scrasnesc din dinti la realizarile tale. In lumea de aici, banii pot cumpara aproape totul. Banii pot ingropa gropile din caracterul tau.

Insa din perspective celeilalte lumi, ne este de ajuns painea cea de toate zilele, ce sa  mancam  si ce sa imbracam. Deoarece Banca Cerului nu falimenteaza niciodata, iar  rugina si hotii nu ajung niciodata acolo, prioritatea Imparatiei este tot ce conteaza. Acolo conteaza mai mult un nume bun decat o mare bogatie, mai bine o bucata de paine cu pace, decat o casa plina de bunatati, dar cu cearta. Zvonurile celeilalte lumi ne soptesc ca saracul, orfanul si vaduva nu sunt gunoaie peste care sa calci cu bocancii, sau nici macar o masa de manipulare pe care sa o duci de nas cand vrei si unde vrei. Cand ii primesti pe ei, il primesti pe Isus, cand le dai lor ii dai lui Isus.

Noi, banii si cele doua lumi. Lentila Cerului ne va face sa masuram corect pretul acestei lumi. Indragostirea de Dumnezeuul cel viu, minunat, bun si vesnic, va face ca celelalte iubiri sa nu mai conteze. Alegerea este a noastra.

                                                                            Sorin Giurgiu

O incurajare pentru tine !

Multi dintre noi ne punem mereu intrebarea..''Ce zii e azi''..? Iata'.. e o zi obisnuita ca toate celelalte zile din cursul saptamanii, dar totusi pentru unii speciala iar pentru ceilalti trista...Te simti singur, te"au parasit cei dragi .. te"au parasit prietenii..?N"ai frica si nu te lasa descurajat. Daca il ai pe Dumnezeu in inimia n"ai pierdut pe nimeni si ... nimic. Mereu cand suntem prinsi in lupta incercarii sau intr"o situatie dificila ne aducem imediat aminte de existenta lui Dumnezeu si de lucrarile sale minunate pe care le zideste in viata noastra , iar apoi iesind biruitori din incercare, uitam mereu de El. Poate pentru tine e o zii cu nori grei , o zi innorata , , n"ai chef de nimic, sau esti plictisit... n'ai cui vorbi despre tine si de ce simti tu in acele momente . Ei bine pune"te pe genunchi in prezenta lui Dumnezeu si spunei oful inimii tale.. cu toate ca el stie deja cu ce lucruri te confrunti in fiecare secunda minut clipa si zi, el are raspunsul pregatit pentru tine la fiecare intrebare pe care tu vrei sa o adresezi lui .Ai vrea sa faci o fapta buna pentru cineva sau..sa impartasesti ganduri minunate ?, nu astepta pana maine sau sa lasi pentru saptamana viitoare gandindu'te ca vor mai fii zile in care poti sa incurajezi oamenii sau sa rostesti o rugaciune pentru ei.. , maine poate va fii prea tarziu pentru tine..dar poate si pentru ei ...,noi nu putem sti ce ne va aduce ziua de maine .. daca vom mai avea acest har de a ne ridica din asternuturile noastre de a vedea lumina zilei si de a mai petrece timpul cu familia, cu prietenii si cu toti cei dragi noua...! Astazi este clipa potrivita pentru a impartasii ganduri...!

                                                                         Roxana Danciu

Despre Halloween!

Halloween-un nostru, cel de toate zilele.
Bucurie mare, sunt si motive de bucurie, ca doar am facut mare petrecere de halloween. O sarbatoare vrednica de toata cinstea, admiratia si reverenta, cel sarbatorit fiind tocmai SATAN, era si pacat sa-l trecem cu vederea.
Nu inteleg de ce unii, daca tot il sarbatoresc, de ce o fac doar o data pe an? Ca mare diferenta nu mai face nici acel costumas, care se pretinde a fi inedit. La felul in care ii vezi ,astazi si maine si in fiecare zi, imbracati, iti vine sa crezi ca acest haloween dureaza 365 de zile.
Te uiti la stiri, halloween, apare unul cu sapa infipta in cap, o tinara de 12 ani devenita pentru a doua oara mama, Bivolaru, Dan Negru, noul cod rutier, unde vedeti voi vreo diferenta?
Stiati ca fondatorul bisericii Satanice, Anton Szandor La Vey, spunea că sărbătoarea de halloween e una dintre cele mai mari sărbători ale adepților lui Satan?
Din pacate aceste lucruri conteaza prea putin. O societate care-l exclude pe Hristos e un iad. Un om care-L exclude pe Hristos e un om pierdut. Încă e har...
Lasati-va de prostii, si intoarceti-va azi la Hristos.
                                                                                Relu Griguta

Va asteptam! :)

Se construieşte o nouă Universitate Creştină in Floreşti, lângă Cluj-Napoca

Universitatea va fi dezvoltata in jurul actualului Institut Teologic Penticostal. Universitatea isi va deschide portile in anul universitar 2015-2016 si ca primele specializari oferite vor fi: Economia, Ingineria, Management
Teologie, Asistenta Sociala.

Campusul va fi format dintr-un corp de cladire pentru universitate, o biblioteca, parcari, teren de sport, sala de sport si un corp destinat cazarii cadrelor universitare.

Relu Moldovan, Preşedinte Filiala Regionala Cluj-Napoca: Asociatia Pro Integritate a fost creata pentru a promova educatia crestina, alaturi de valorile morale, culturale si spirituale ale sfintei Scripturi. Aceasta idee se traduce prin sustinerea tinerilor, in devenirea lor ca oameni si profesionisti. In timp, tinerii pot deveni acele modele profesionale si morale. care sa contribuie decisiv la dezvoltarea societatii contemporane. Cel mai ambitios proiect pentru Pro Integritate este construirea a unei unviersitati crestine, aici in comuna Floresti, de langa Cluj-Napoca. Vom pune bazele unor generatii de profesionisti, a caror educatie sa fie ferm ancorata in valorile crestine, ferm inspirate in sfanta Scriptura. Un proiect in valoare de 10 milioane euro, noua universitate este investitia in viitor a unor membri marcanti a comunitatii de afaceri Transilvane. In acest fel, ei isi aduc contributia la dezvoltarea durabila a regiunii. Institutia de Invatamant Superior va fi recunoscuta si acreditata de Ministerul Educatiei

 

Mircea Cirţ, Preşedinte Asociatia Crestina Pro Integritate: Romania are nevoie de schimbare la nivel mare, la nivel de generatie. Suntem o natiune care am avut intotdeauna valori si repere morale. Azi, insa, e tot mai greu pentru tineri sa le respecte in fata presiunilor si concurentei cu care se confrunta. De aceea, Asociatia Pro Integritate vrea sa contribuie la aparitia unei aparitii de profesionisti pentru care corectitudinea si etica sa fie cu adevarat o a doua natura. Aici in Floresti, langa Cluj-Napoca vom pune bazele acestui viitor. In cativa ani, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin implicarea oamenilor, acest teren va deveni cel mai modern campus universitar din Romania. Zece hectare de teren se vor transforma intr-un spatiu al educatiei si spiritualitatii. Dezvoltata in jurul actualului Institut Teologic Penticostal, viitoarea universitate crestina va fi deschisa tuturor, indiferent de confesiunea lor.

Corneliu Constantineanu, Rector ITP Bucureşti: Ideea pentru o universitate crestina este fundamentata pe un dublu adevar biblic: Domnia lui Hristos asupra istoriei, asupra intregii realitati, si Evanghelia ca un adevar public, preocupata, asa dar, de intreaga realitate. De aceea, universitatea crestina ofera o perspectiva mult mai ampla asupra educatiei. Educatia nu inseamna doar transmiterea de informatii si formarea de competente profesionale. Educatia crestina ofera o perspectiva holistica, integratoare a vietii in ansamblul ei si contribuie la dezvoltarea armonioasa a individului in toate dimensiunile- fizica, psihica, intelectuala si spirituala.

Ioan Repede, Vice Preşedinte Pro Integritate: Universitatile sunt cunoscute ca si centre de gandire. Sunt locuri unde se predau lucrari de licenta de masterat, de doctorat, unde se scriu carti care pot influenta in bine societatea Romaneasca de azi. De aceea, sustin proiectul Universitatea Crestina din tot sufletul si cred ca merita sa investim in ea resursele noastre de orice natura, fie ele banesti, timp, rugaciune, credinta sau altele.

Ioan Tecar, Prim-vicepreşedinte Pro Integritate: Toata lumea spune ca lumea de afacere este o jungla. O jungla in care trebuie sa strabati cu anumite forte, hai sa spunem, nu neaparat sanatoase, din experienta care o am si cred ca am si reusit sa dovedesc lucrula acesta, ca totusi exista si oameni care privesc din alt punct de vedere lumea afacerilor si ea este formata din oameni care se pregatesc si profesional, dar sunt niste oameni care si din punct de vedere moral sunt sanatosi.

Romi Mocan, Secretarul Cultului Penticostal: Universitatea Crestina isi va deschide portile in anul universitar 2015-2016 si ca prima specializari oferite mentionez: Economia, Inginerie, Management, Teologie Penticostala si Asistenta Sociala. Institutia de Invatamant Superior care va fi recunoscuta si acreditata de Ministerul Educatiei urmareste sa-si dezvolte gama de specializari an de an, astfel incat tot mai multi tineri din intreaga tara si din afara ei sa aiba sansa unei educatii complete si concrete.

Pavel Riviş Tipei, Preşedintele Cultului Penticostal: Intr-o societate, in care lumea paseste spre mondializare si globalizare, consider ca misiunea bisericii este de a fii prezenta in toate segmentele vietii, in mod deosebit si in cel educativ. Munca educativa spirituala trebuie sa-si lase amprenta pe viata multora, in asa maniera incat binele si cresterea noastra sa conduca spre o identificare si o apropiere si mai mare cu Dumnezeu. De aceea, am hotarat, in colaborare cu oamenii de afaceri si conducerea Cultului Creştin Penticostal sa infiintam aceasta universitate, unde sa formam oameni cu un caracter ales, deosebit, pentru orice lucrare buna in ce priveste viata pamanteasca, dar fara sa uitam si deosebit de important sa aiba o inalta tinuta crestina si sa fie demna si pentru ciata cereasca. Asa sa ne ajute Dumnezeu!





Sursa : http://rodiagnusdei.wordpress.com

FAITHFULNESS

 It’s been a while since I wanted to write this one. There’s something bugging me and I cannot drop it apparently without really analyzing it. So here we go …

I caught myself saying several times that whether I was to be made to choose I would definitely choose God. That if I was to give my life for Jesus I wouldn’t even blink. And maybe many of you thought the same!

I have to admit that I dropped the small things that had to be done in Jesus’ name but in the same time I hid under the cover of “if the case, I will die for Him!” But you know what, that verse in Luke 16:10 says that: “He who is faithful in what is least is faithful also in much.” It bugged me a lot when I discovered the verse, because it ruined my own theory about what being faithful really means.

My point is that we stopped doing those small things trusting that when the time comes we will definitely do the big things. The Bible says different! No matter how well we know ourselves or how much we trust ourselves it’s clear: if we want to be faithful in much, we need to be faithful in little first! So we need to take the baby steps … believing that one day the King Himself will come and say “Come, you blessed of My Father…” I want to be one of those blessed!

Not all of us will get to be martyrs. Not all of us will get to suffer and die for the faith. But all of us can be those people working together for the Kingdom of our beloved Father. Die for Jesus might not be that hard – you only get to do that once, but truly living for Him – that’s the challenge!

So, I want to make this a statement: I want to start being faithful in the least so I could be faithful in much. And if God decides that He wants to test me through other ways, I only wish I would be prepared!

Baby steps …

Drug...

I would exaggerate if I say that I understand what drug addicts go through in withdrawal. I don't! I can only imagine it's even worse than what I am feeling right now. I have no clue on how to explain this to you. It's the logical thing what is happening ... after amputation and phantom pain there has to be withdrawal. It's hard. It's like you want to get back to how things were before, when you didn't make up your mind to give up the DRUG. In the beginning the DRUG gave you an amazing feeling of well-being. But, little by little, this DRUG of yours ... became part of your life and your body couldn't live without it. Every time you decided you want to stop it wasn't possible anymore because your body was asking for it. But then ... you discovered that the DRUG provoked a gangrene in your body. So, there was nothing else that you could do but to amputate. I have already explained how hard was to make up my mind in this matter. Then ... there was the phantom pain. The unreal/real pain! But all these come with withdrawal. About now the DRUG is out of your system, but the mind is still infected, the mind is still telling you how much you need it and how you cannot function without it. In some cases, it becomes more physical. The brain sends some information to the entire body: you get fever, your tremble, you feel like life is flowing out of your body, you seem incapable of breathing. Bottom line is: YOU NEED THE DRUG!!! You crave for that DRUG. Then you'll do whatever it takes to get the DRUG again. You're obviously not thinking clearly. You're no longer rational. You don't remember all the bad things happening to you because of the DRUG. You don't even remember the damage ... the amputation due to the use of that DRUG. You don't care anymore. All you want is to go, find that DRUG and use it, just like before. That will make you happy, that will calm your body and mind. Truth to be told: it's a lie that you can stop whenever you want. Some things are meant not to be tried out, because if they are tried they create an addiction. I thought I am strong. I've seen people in withdrawal. And then I've heard the same people saying:"One last cigarette!" "One last drink!" "One last time!" There is no such thing like "one last...” After that "one last" there is another one and another one until you can't remember how many there have been. So, I thought I was strong. I thought I am different. That is why I decided to try it. Unfortunately I wasn't strong enough and I ended on the edge, bouncing back and forward. I am in withdrawal. It's a while now since I cut out all the evil, the entire gangrened limb. The phantom pain is still there. I dream about being whole again. I dream about myself ... from before the addiction. I know there is no chance of going back to how I was, because there are consequences to take care of. I am sorry, vert sorry for how things turned out to be, but eventually I have to go on with my life: it's not how I imagined it to be, it's how I built it. Even if the drug and the addiction are mentally, that doesn't make it less real or less painful. Withdrawal ... if you haven't been strong in the beginning, you really need to be strong now. Cas from withdrawal you either come out clean or dead.

Camelia Sighiartau

Mai lasa-l...

La inceput de an imi pun intrebarea aceasta: ce asteapta Dumnezeu de la mine in acest nou an? Am intrat cu bine in el si El ne-a ajutat sa ajungem in 2013. Scriptura ne spune ca intr-o zi vine vierul si spune: „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” 
Observ ca vierul a mijlocit sa nu fie taiat pomul, dar el nu a garantat ca va aduce rod. Dragul meu Cineva a mijlocit pentru noi sa mai fim in ziua de azi in viata, dar rodirea mea si a ta depinde de noi. Dumnezeu sa ne ajute sa rodim si roada noastra sa fie placuta Lui