"Ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos." Efeseni 4:15
joi, 24 decembrie 2009
miercuri, 23 decembrie 2009
Am fost colindati...
In data de 19 decembrie, am avut deosebita placere de a asista la o seara de colinde si poezie de Craciun la Casa de Cultura a orasului nostru. Colindatorii au fost tinerii din Corul Mixt de Camera al Universitatii Emanuel din Oradea sub indrumarea dirijorului Ovidiu Pop. Momentele de poezie au fost sustinute de Ioana Pop, care ne-a incantat cu versuri despre sarbatoarea nasterii Domnului. Vioara, naiul, pianul, vocile coristilor, toate au reusit sa aduca atmosfera cereasca peste cei peste 200 de oameni adunati la eveniment. La incheierea serii primarul orasului a avut un cuvant de felicitare si urari pentru sarbatori. Si fie ca sarbatoarea nasterii Domnului sa ne umple inimile de bucuria mantuirii care a venit o data cu Cel sarbatorit.
Mai jos puteti vizualiza cateva momente surprinse in timul magic petrecut in atmosfera de sarbatoare...
Mai jos puteti vizualiza cateva momente surprinse in timul magic petrecut in atmosfera de sarbatoare...
Text & imagini: Paul Onija
duminică, 20 decembrie 2009
Moş Crăciun
Stres, aglomeraţie, magazine pline, oameni agitaţi şi multă concentrare asupra pregătirilor, acestea sunt câteva lucruri care ne arată că e sărbătoare şi încep pregătirile!
Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe moşul cel fals, fiind cuminţi pentru el, ascultători numai ca să-l mulţumească, în loc să le arate părinţilor mulţumirile şi respectul pe care îl merită.
Toţi ne gândim la cum o să ne stea hainele pe noi în seara de Crăciun pregătite cu câteva luni înainte…dacă nu cumva am uitat unul din cele minim zece feluri de mâncare să le punem pe lista de cumpărături cu numeroase capitole (fructe, sărăţele, sucuri, şerveţele în toate culorile posibile, mezeluri, şi multe altele…). Ne împodobim casa, geamurile, balustrada scării, garajul, tot ce ne pică la mână cu moşi, omuleţi de zapadă, fundiţe, panglicuţe şi uităm foarte uşor de aranjarea ,,pătuţului,, cel mai important- inima noastră.
De ce se pune mai mult accent pe Moş Crăciun decât pe Domnul nostru Isus Hristos care a venit sa ne mântuiască, din moment ce Moşul ne aduce doar cheltuieli şi in plus “ne obligă” să-i minţim pe micuţii copilaşi?
De ce facem cadouri celor săraci şi le spunem cu toată sinceritatea că sunt din partea moşului, dând refuz la o faptă bună scrisă in Carte?
Unde a ajuns lumea aceasta? Mai avem puţin şi colindăm Hristos (moşul) se naşte, Domnul (renii) coboară!
Majoritatea scenetelor create de copiii din grădiniţă şi nu numai, despre naşterea Mantuitorului, cu personaje, cu roluri, sau multe altele au devenit învechite, iar cele în top fiind ale lui Moş Crăciun!
În glorioasa seară, când ne adunăm cu toţii la Biserică, se dă mai multă importanţă Domnului Isus, decât moşului, exceptând partea cu cadourile pentru cei mici, care nu vor să înţeleagă că sunt din partea părinţilor, deoarece mintea lor este deja prea obişnuită cu moşul!
Poeme, poezii, cântări, predici, toate sunt mai speciale în seara de Crăciun, tradiţia colindatului, este şi ea o forma de a înveseli chipurile fraţilor mai învârsta din biserică , când ne aud cântând în curţile lor (asta dacă mai mergem pe la ei la colindat).
Am putea măcar să încercăm să fim mai atenţi la lucrurile care merită, dacă avem doua cămăşi una să o dăm celui ce n-are, dacă ai doua perechi de cizme, dă-i una la vreo fetiţă care umbla desculţă sau în sandale în plinul ger! La masă, în seara de Crăciun nu chema tot pe cei care au, ci cheamă-i pe cei mai neinsemnaţi (sau da-le macar un pachet din ce ai tu). Mă rog Domnului să ne facă să înţelegem că binecuvântările Lui sunt mai de preţ decât toţi moşii şi toate lucrurile care ne-au ,,invadat,, casele!
Domnul să vă binecuvinteze!... sau Crăciun fericit?
Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe moşul cel fals, fiind cuminţi pentru el, ascultători numai ca să-l mulţumească, în loc să le arate părinţilor mulţumirile şi respectul pe care îl merită.
Toţi ne gândim la cum o să ne stea hainele pe noi în seara de Crăciun pregătite cu câteva luni înainte…dacă nu cumva am uitat unul din cele minim zece feluri de mâncare să le punem pe lista de cumpărături cu numeroase capitole (fructe, sărăţele, sucuri, şerveţele în toate culorile posibile, mezeluri, şi multe altele…). Ne împodobim casa, geamurile, balustrada scării, garajul, tot ce ne pică la mână cu moşi, omuleţi de zapadă, fundiţe, panglicuţe şi uităm foarte uşor de aranjarea ,,pătuţului,, cel mai important- inima noastră.
De ce se pune mai mult accent pe Moş Crăciun decât pe Domnul nostru Isus Hristos care a venit sa ne mântuiască, din moment ce Moşul ne aduce doar cheltuieli şi in plus “ne obligă” să-i minţim pe micuţii copilaşi?
De ce facem cadouri celor săraci şi le spunem cu toată sinceritatea că sunt din partea moşului, dând refuz la o faptă bună scrisă in Carte?
Unde a ajuns lumea aceasta? Mai avem puţin şi colindăm Hristos (moşul) se naşte, Domnul (renii) coboară!
Majoritatea scenetelor create de copiii din grădiniţă şi nu numai, despre naşterea Mantuitorului, cu personaje, cu roluri, sau multe altele au devenit învechite, iar cele în top fiind ale lui Moş Crăciun!
În glorioasa seară, când ne adunăm cu toţii la Biserică, se dă mai multă importanţă Domnului Isus, decât moşului, exceptând partea cu cadourile pentru cei mici, care nu vor să înţeleagă că sunt din partea părinţilor, deoarece mintea lor este deja prea obişnuită cu moşul!
Poeme, poezii, cântări, predici, toate sunt mai speciale în seara de Crăciun, tradiţia colindatului, este şi ea o forma de a înveseli chipurile fraţilor mai învârsta din biserică , când ne aud cântând în curţile lor (asta dacă mai mergem pe la ei la colindat).
Am putea măcar să încercăm să fim mai atenţi la lucrurile care merită, dacă avem doua cămăşi una să o dăm celui ce n-are, dacă ai doua perechi de cizme, dă-i una la vreo fetiţă care umbla desculţă sau în sandale în plinul ger! La masă, în seara de Crăciun nu chema tot pe cei care au, ci cheamă-i pe cei mai neinsemnaţi (sau da-le macar un pachet din ce ai tu). Mă rog Domnului să ne facă să înţelegem că binecuvântările Lui sunt mai de preţ decât toţi moşii şi toate lucrurile care ne-au ,,invadat,, casele!
Domnul să vă binecuvinteze!... sau Crăciun fericit?
Roxy Pop
marți, 15 decembrie 2009
Zambet fara sclipire
Totul în jur pare atât de monoton, de şters... zâmbet fără sclipire... ochii fără lumină... curcubeu fără culori. Trăim într-o lume în care, trist dar adevărat, punem un mare preţ pe relaţia noastră cu persoanele de sex opus...
Deseori un loc aşa important încât uităm că de fapt preocuparea noastră principală este să fim plăcuţi Domnului, nu oamenilor. Trăiesc, simt, respir, visez printre oameni, mi-e aşa greu să cred că alţii trăiesc doar pentru bani... visează doar la fata/băiatul perfect.
În timpul în care noi trăim, ca şi o generaţie tânără, ni se oferă totul... iubită/iubit la minut, încălzirea mâncării la minut, temă la minut, referate la minut, totul se petrece aşa repede... încât vedem numai asta... nu mai avem "minute"pentru Dumnezeu...
Ne alegem prietenii după cum arată, cât sunt de bogaţi şi nu ţinem cont de ce vrea de fapt Dumnezeu de la noi. În tinereţe ispita este mare, dar NU mai mare ca şi Dumnezeu, nu mai mare ca şi dorinţa noastră de a ne păstra curaţi. De a aştepta cu credincioşie ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru noi. Aşteptăm ca prietenii noştri să fie perfecţi, dar noi suntem? Pretindem altora ceea ce noi nu suntem şi ceea ce nici nu vom fi. Dumnezeu reprezintă TOTUL: o mână întinsă când sunt căzut, pătura care mă înveleşte când mi-e frig, dragostea care mă face să zic: "te iubesc!", "sunt alături de tine", prietenul care întotdeauna are timp să mă asculte.
Internetul a luat o mare amploare, măcar pentru o zi, ce ar fi dacă l-am înlocui cu Biblia?!
În loc să intrăm pe yahoo messenger, am citi din Matei, Marcu, Luca, Ioan...
Decât să pierdem ore în şir uitându-ne la poze pe hi5, să privim la oameni care l-au urmat cu devotament pe Dumnezeu.
Ar fi greu dar ar merita. Ne-am zidi casa sus în cer şi nu ne-am zidi un nume fals în spatele monitorului...
Randuri de: Dana Manu
marți, 8 decembrie 2009
Lecţia de anatomie ce ne ajută să trecem anul
Cum am ajuns de la lecţia de anatomie la respingerea singurului sprijin real? Simplu: suntem oamenii unei generaţii care luptă să câştige – ce? În final nu contează. Doar ne vrem învingători, şi pentru a fi învingători luăm decizii cu inima, vedem cu urechile, transmitem mai departe informaţii care sunt menite să ne înalţe pe noi, coborând pe alţii. Vreţi să vă spun un secret? Singurul mod în care va fi cineva învingător e de partea Lui Isus. (Shhhhh rămâne între noi – oricum e una din informaţiile pe care ne e ruşine să le dăm mai departe.)
Aş vrea să închei prin a vă motiva să luaţi decizii înţelepte, dar a devenit un clişeu. La sfârşit de an, toate deciziile ne par înţelepte. Atunci hai să o luăm altfel: priveşte în anul care a trecut la toate deciziile aşa-zise înţelepte. Le regăseşti?
Ganduri de: Camelia Sighiartau
sâmbătă, 5 decembrie 2009
vineri, 4 decembrie 2009
Cum poţi fii fericit intr-o lume tristă?
În lumea aceasta a idilelor ieftine, şi a dragostei ce după primul dans se ofileşte, tinerii sunt cei mai afectaţi de starea prezentă. Oamenii se cearta tot mai mult, numarul divorţurilor este foarte mare, al accidentelor la fel, şi toata lumea sufera prin felurite incercări. Insă noi tinerii am hotarât sa lasăm asta deoparte cât de cât şi să ne ocupam mai mult de partea noastra spirituală... Am observat mai ales in liceul meu, cum tinerii incearcă să işi gasească refugiu, in ţigări, alcool, dragoste de-o vara, sau ştiu eu câte metode mai au... majoritatea baieţilor aleargă intr-o parte şi-n alta pentru a-şi gasi cele mai tari gagici, pe care să le seducă cu eşarfa lor in patrăţele sau cu bretonul lor intins cu placa surorilor. Fericirea pentru mulţi dintre ei inseamnă, o prietena tare, un nume cât de cât renumit in liceu şi nicidecum o relaţie bună cu Domnul Isus. In cadrul misiunilor pe care le-am inceput vom arăta tinerilor şi nu numai că fericirea pe care o caută sau şi-o doresc este numai langă Dumnezeu, şi la Dumnezeu! E cam greu să ii fac pe colegii mei să inteleagă ca fericirea nu constă in toate glumele pe care le zicem la fiecare trei minute din conversaţia noastră cu ceilalţi, deoarece uneori mă mai pierd şi eu intr-un val de glume nepotrivite care pluteşte peste clasă. Nu putem sa ne incredem in lucruri simple şi trecătoare, cum ca ele ne-ar putea face fericiţi, nu putem fi siguri ca dacă partenerul nostru de viaţă ne va oferi fericire, vom fi fericiţi pană la capăt, trebuie sa ne bazăm fericirea pe ceva ce rămâne in veci adică pe Domnul nostru Isus Hristos, pentru ca e singurul lucru care ne garantează fericirea! Unii tineri sunt foarte nemulţumiţi de viaţa pe care o duc, fară să inţeleagă că ei o fac sa fie bună sau rea. Se plâng deseori ca nu ii inţeleg parinţii, cu toate că ei se departează de cele mai multe ori de ei, fie in domeniul serviciului sau in domeniul viciului! Fericirea nu constă doar in faptul că ai o familie sau nu, sau că ai prieteni adevăraţi sau nu , fericirea este atunci când iţi formezi o familie cu Domnul Isus... fericirea nu constă in bani, nu constă in maşină de ultimul tip, sau in cross-uri foarte puternice, fericirea este ...ISUS!
Nu iti baza fericirea pe lucuri care pier...bazează-ţi fericirea pe ceva ce ramane neclintit...bazează-ţi fericirea pe Hristos!!!
Roxy Pop
miercuri, 2 decembrie 2009
Intalnire de tineri la Rogoz
Slujire sau surogat
Cu bucurie constat ca tinerii din vremea aceasta cauta partasia si nu rateaza ocazia de a se revedea cu prietenii in cadrul intalnirilor de tineret.
Dupa ce tinerii din Rogoz au fost prin alte biserici la intalniri de tineret, si-au exprimat dorinta de a fi tinerii-gazda a unei intalniri. Sub indrumarea lui Florin Pop si a sotiei lui, Nicoleta, au discutat, au planificat, au chemat si…
Vineri 27 noiembrie 2009, prin ajutorul Celui Atotputernic ne-am intalnit pentru un popas spiritual in jurul cantarilor de lauda, a poeziilor si a Cuvantului Sfant. Tineri din Cernesti, Fanate, Ciocotis, Trestia, Razoare, Inau, Tg. Lapus, Suciu de Jos, Fantanele, Baia Mare si Rogoz au ocupat in mare parte cele 160 de scaune din sala.
In cantare ne-au condus tinerii din Cernesti iar mesajul scripturii a fost rostit de fratele Inu (Gherasim Magda). Au mai slujit: Lidia (Ciocotis) cu o poezie, Roxana Pop (Tg. Lapus) o cantare, Samuel Cornea (Baia Mare) cu o poezie si o cantare si Florin Pop (Rogoz) cu o marturie si un indemn la rugaciune.
N-am stiut ce va predica Inu, dar cu 15 minute inainte sa inceapa partasia mi-a marturisit ca a avut o lupta grea cu sine insusi sa accepte mesajul cu care l-a impovarat Domnul. Calauzit de Duhul a rostit un mesaj intitulat: Slujire sau surogat sau altfel Slujind Domnului sau facand figuratie avand ca text de baza Geneza 4: 1-7. A subliniat faptul ca prin orice lucru pe care il facem putem sa slujim Domnului. Astfel, fie ca e vorba de scoala, de locul de munca, de indatoririle gospodaresti sau orice alta activitate, noi putem sluji Domnului sau putem doar sa facem figuratie. Ce e mai dureros e ca adesea slujba din casa Domnului pentru multi e doar o forma de slujire si ne lipseste motivatia si atitudinea de slujitori ai Domnului. Mesajul a avut menirea sa ne constientizeze de felul in care slujim si totodata sa ne cheme la slujirea adevarata.
Spre final ne-am unit intr-o rugaciune de smerenie, de cainta si de recunostinta la adresa Domnului Isus pentru ca prin dragostea Lui am primit har.
Seara s-a incheiat cu o gustare printre imbratisari, revederi si discutii.
Pentru toate Ii dam slava Lui!
Relatare de:Emil Burdetiu
marți, 1 decembrie 2009
Ce imi place in Romania?
M-am hotărât să renunţ la numerotări. Dar vreau să vă spun că deşi am avut posibilitatea sa plec de-aici, din ţară, totuşi m-am hotărât să rămân aici. Îmi place aici. Sunt născut aici, astfel că sunt condamnat să-mi placă,doar sunt român. Peisajele României vor rămâne marcate pe veci în inima mea. De oamenii acestei ţări mă leagă amintiri de neşters. Aici nu poţi să te plictiseşti, apare ceva nou mereu. România a început să se mişte, poate ca melcul, poate ca o căruţă în comparaţie cu un Ferrari, dar se mişcă. Se asfaltează străzi, se ridică clădiri, se mai aplică din când în când legea, se mai schimbă mentalităţi, oamenii aleargă la facultăţi. Apar site-uri creştine româneşti tot mai bune pe internet, se înmulţesc taberele şi conferinţele, sunt cărţi creştine tot mai multe, şi avem intelectuali de certă valoare. O mică Românie este blocul meu. Aşa că privind la vecinii mei, văd că oamenii se iubesc, mulţi se şi căsătoresc până la urmă, fac copii, îi educă. Deasemenea, noi vecinii vorbim mereu unii cu alţii, ne mai vizităm, ne mai ajutăm, ce-i drept mai puţin, iar pisicile aciuiate pe aici, sunt tratate ca nişte prinţese. Îmi plac micii şi sarmalele, îmi plac colindele şi colindatul, îmi place Păunescu, Lascău, Negruţ şi alţii. Acum nu mi le aduc aminte pe toate, precis în zilele următoare or să-mi vină. Dar sunt mândru ca sunt român, îmi place familia mea, soţia mea, ceea ce fac la şcoală, la Biserică. Îmi este drag oraşul în care trăiesc, iar blocul este o mică lume pentru mine. LA MULŢI ANI români, oriunde vă aflaţi...
Tie, ce-ti place in Romania?
Un gand de: Sorin Giurgiu
vineri, 27 noiembrie 2009
Am fost si pe la altii...
In data de 13 si 14 noiembrie tinerii de la Biserica Penticostala “Muntele Sionului” din Baia Mare au avut placerea de a ne invita si pe noi sa fim impreuna cu ei partasi la conferinta de tineret cu tema “Tinerete fara regrete.”
Conferinta a inceput vineri seara, cu un timp de lauda si inchinare sustinut de tinerii bisericii gazda si de grupul Charis din Sibiu. Dupa ce ne-am acomodat cu atmosfera si unii cu altii, dupa ce s-au facut si prezentarile am putut intra si mai adanc in prezenta lui Dumnezeu. Mesajul serii a avut titlul “Cine este Dumnezeul meu?”
La aceasta profunda intrebare ne-a raspuns sub calauzirea Domnului, Nelu Brie pastor in biserica Penticostala Emanuel din Sibiu. Fratele ne-a reamintit inca odata nevoia noastra de Dumnezeu. Intr-o lume in care cauta orice altceva, numai pe Dumnezeu nu, noi suntem chemati ca mai presus de orice lucru si in orice circumstanta sa avem ca Domn si Stapan pe Singurul Dumnezeu adevarat.
Sambata dimineata in prezenta lui Dumnezeu si a tinerilor veniti din peste 40 de biserici, a fost sustinut mesajul “Care este profesia mea?” Un mesaj pentru actualii si viitori angajati. Un mesaj care ne-a indemnat la o profesie dupa voia Lui Dumnezeu in care sa putem fi o lumina pentri cei din jur. Fara compromisuri, fara regrete.
Dupa o binemeritata pauza de masa, care a avut scopul de a hrani si trupul dar si de a avea o partasie la un ceai cu tinerii veniti la conferinta a sosit si ultima sesiune, cea de sambata seara. Ultimul mesaj a avut ca titlu, eterna intrebare a tinerilor “Cu cine ma casatoresc?” Predica a inceput in termini generali urmand ca pe masura ce s-a inaintat sa se intre in dezbaterea unor probleme tot mai profunde in ceea ce priveste casatoria si nu numai. Mesajul a avut un spectru larg de interes abordandu-se probleme de la perioada dinainte de a avea o relatie de prietenie, perioada de prietenie si mergand pana la casatorie, fiecare tanar putand sa-si insuseasca cateva principii biblice in ceea ce priveste relatia de prietenie si alegerea viitorului partener de viata.
Pentru noi conferinta a fost un real succes spiritual, avand un timp binecuvantat inaintea Domnului in lauda si inchinare. Mesajele prezentate ne-au raspuns la cele mai importante trei dimensiuni ale vietii: viata spirituala, profesia si alegerea partenerului de viata, inca o dovada prin care am vazut ca Domnul vorbeste geneatiei tinere din vremea aceasta, inca un motiv in plus care ne indeamna sa traim viata fara regrete, a fost conferinta tinerilor biserici "Muntele Sionului"cu tema"Tinerete fara regrete" in care am putut sa ne fixam niste principii pe o temelie buna in ceea ce ne vom alege pentru viitor din punct de vedere profesional cat si familiar. Aceste sfaturi, indrumari, experiente relatate au fost pasii dansului dinaintea spectacolului vietii care a mai ramas pentru unul fiecare...
V-au spus cate ceva: Dana M. & Paul O.
luni, 23 noiembrie 2009
Provocarea saptamanii...
" Cine mai are rabdare?"
Tineri sau mai putini tineri, impulsivi sau mai molatici, in trafic, la scoala, la serviciu sau in alte ipostaze ale vietii cu totii avem nevoie de rabdare...
Ai stat cu-adevarat sa te analizezi cata rabdare ai? Poate-ti sunt mai mult decat familiare expresiile de genul: "Vai, ca nu mai vine odata!" "Da' cat sa mai astept?" si alte exprimari care scot la iveala lipsa acestei virtuti-rabarea.
Te provoc dragul meu saptamana aceasta sa analizezi situatile in care iti este pusa rabdarea la incercare neuitand sa vezi si acele momente in care pui tu rabdarea altora la incercare. Faci fata cu brio acestui test? Intr-o lume dominata parca de stres cred ca unul fiecare avem nevoie de indelunga rabdare.
As vrea sa privim la doua versete din Cuvantul Lui Dumnezeu, din Biblie si sa ne autoanalizam comportamentul nostru vis-a-vis de rabdare si sa cerem Domnului sa avem aceasta virtute in vietile noastre.
Iacov 1:4 "Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic."
Proverbele 19:11 "Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile."
Astept cu drag parerea ta.
Un articol de Paul O.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Intalnire de tineret 20 noiembrie
In prezenta Domnului si a multor tineri din zona noastra si nu numai, vineri 20 noiembrie am participat la o intalnire de tineret organizata de biserica noastra. Intalnirea a fost ca o gura de oxigen dupa o saptamana de zbucium, se stres, probleme, incarcari, scoala, serviciu... un timp de binecuvantarea inaintea Creatorului nostru.
Am fost indemnati inca de la inceput sa ne deschidem inimile inainte Domnului, si El va lucra
La aceasta ne-a indemnat si in cantare grupul de tineri din biserica noastra.
Impreuna cu noi au venit la inchinare si un grup de la Biserica Penticostala "Faclia" Baia Mare.
Daca ai participat sau nu esti invitat sa-ti spui parerea cu privire la intalnirea tinerilor.
Am fost indemnati inca de la inceput sa ne deschidem inimile inainte Domnului, si El va lucra
La aceasta ne-a indemnat si in cantare grupul de tineri din biserica noastra.
Impreuna cu noi au venit la inchinare si un grup de la Biserica Penticostala "Faclia" Baia Mare.
Din Cuvant ne-a vorbit fratele Daniel Timotei Vasut de la Baia Mare indemnandu-ne sa
uitam de esecurile din viata noastra si sa mergem inainte prin credinta in Isus Hristos si
in meritul jertfei Lui.
Multumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru timpul minunat petrecut in prezenta Lui!uitam de esecurile din viata noastra si sa mergem inainte prin credinta in Isus Hristos si
in meritul jertfei Lui.
Daca ai participat sau nu esti invitat sa-ti spui parerea cu privire la intalnirea tinerilor.
Relatare de: Paul O.
joi, 19 noiembrie 2009
miercuri, 18 noiembrie 2009
StArT!
Voci care sa fie auzite, marturii adevarate, ganduri care sa fie cunoscute, amintiri ce merita sa ramana cu si despre tineri sau mai putin tineri, partasii ce se vor dezvoltate, si lucrari pe care le dorim continuate, toate le impachetam intru-un blog pe care il numim ,,Tineri pentru Hristos.” Nu vrem sa furam nici numele, nici lucrarea nimanui, dar asa am simtit noi sa denumim blogul tinerilor din Biserica ,,Betel” Targu Lapus. Daca vrei sa contribui la acest blog, cu un gand, o parere, un material folositor celor din jur, orideunde ai fi, te rugam sa ne scrii la mailto:tineri_betel@yahoo.com. Blogul gazduieste stiri crestine, eseuri, marturii, experinete, poze cu si despre diferite evenimente, dar si alte surprize placute. Credem ca putem sa ne inchinam Domnului si in felul acesta, si sa ne folosim talantii in slujba Lui. Fii alaturi de noi pe acest drum pe care pornim astazi. Doamne ajuta!
Tineri Betel
Abonați-vă la:
Postări (Atom)